Ceea ce prezint în acest articol este valabil și pentru ovine iar unde sunt diferențe le voi aborda separat.

4 RECOMANDĂRI DE BAZĂ

Sezonul de fătare trebuie pregătit din timp, pentru a reduce mortalitatea la iezi. Astfel:
1. Saivanul în care sunt adăpostite caprele gestante trebuie să fie curat, aerisit, cu așternut proaspăt din paie iar furajarea caprelor mame trebuie să se facă la nivelul cerințelor.
2. În ultima lună de gestație ele trebuie hrănite doar cu fân și amestec de concentrate, exclus grosiere și suculente!
3. Separat sau în interiorul saivanului, dacă există spațiu trebuie să construim boxe de fătare care să poată caza până la 20-25% din caprele care urmează să fete. Nu construim mai multe pentru că nu toate trebuie cazate și nu fată toate în același timp. În aceste boxe vor introduce doar caprele cu probleme, pentru a le supraveghea mai ușor și pentru a reduce mortalitatea la iezi, care sunt foarte vulnerabili după fătare.
4. După examinarea cu ecograful este bine ca turma să fie împărțită în două: capre cu gestație simplă și capre cu gestație multiplă, deoarece vulnerabilitatea și cerințele nutritive sunt mai mari la caprele cu gestație multiplă și trebuie să le supraveghem cu mai mare atenție.
Chiar dacă examinarea se poate face începând cu luna a 2-a de gestație, împărțirea turmei trebuie să se facă până cel târziu în luna a 4-a de gestație.

NU ŢINEŢI DOAR „UNUL ŞI BUN”!

Cauzele morții iezilor după fătare sunt multiple și depind foarte mult de modul cum sunt pregătite animalele și adăpostul. Voi începe cu cea care nu ar trebui să existe…
La oi și mai rar la capre, în caz de fătare multiplă crescătorul „înlătură” mieii multipli și lasă doar unul singur, pe motivul “unul și bun”. Personal consider că este o cruzime față de animale și astfel de practici ar trebui să dispară! Motivez afirmația mea prin mai multe măsuri care se pot lua astfel încât să salvăm cât mai mulţi iezi sau miei:
1. Ca o primă măsură trebuie aplicată selecția caprelor și oilor matcă, după producția de lapte, pentru a reține în turmă doar femele care să producă suficient lapte pentru a crește cel puțin doi produși.
2. Altă variantă de salvare a iezilor și mieilor este alăptarea artificială cu lapte praf imediat după perioada colostrală. Este o practică în fermele care cresc animale specializate pentru producția de lapte.
O prolificitate cel puțin dublă (200%) este urmărită de fermierii care cresc capre sau oi specializate pentru carne, deoarece mai mulți produși însemnă un profit mai mare la vânzare. Nu este totuna să vindem un ied/miel sau mai mulți preveniți de la aceeași femelă, în același an!

2 CAUZE CE ŢIN DE GREUTATE

Vă prezint cifrele care reflectă, în procente, pierderile la iezi și miei după fătare, cauzate de dezvoltarea corporală insuficientă.
1. Greutatea la fătare este foarte importantă și afectează direct rata de supraviețuire:
• dacă la fătare au o greutate corporală de sub 2 kg, rata de supraviețuire e sub 50%
• în cazul în care masa corporală este apropiată de 2,5 kg, rata de supraviețuire este de 70-80%
• iezii/mieii cu o greutate corporală de peste 3,5 kg au o rată de supraviețuire de peste 90%
Masa corporală a iezilor la fătare este mai mică decât la miei și, cu toate acestea, iezii au o rată de supraviețuire mai mare. Cred că principalul motiv sunt abilitățile maternale ale caprelor și producția de lapte mai mare de 2-3 ori decât la oi.
2. Masa corporală a iezilor și mieilor la fătare este influențată de prolificitate. Cu cât sunt mai mulți, cu atât sunt mai mici. Corelat cu masa corporală, în lupta pentru supraviețuire contează foarte mult și vigoarea acestora.
Prolificitatea care reprezintă procentual numărul de produși la 100 de fătări este un caracter care se moștenește în proporție de 20-25%. Cu alte cuvinte, dacă reținem o femelă provenită din fătare dublă există șansa ca și ea să fete dublu.

SELECŢIA, „MAMA” PROFITULUI

Prin selecție, în câțiva ani putem forma o populație de animale prolifice dacă reținem pentru prăsilă doar indivizi proveniți din fătări multiple.
Și masculii transmit acest caracter ereditar într-o proporție mai mare decât femelele, având în vedere raportul la montă de 1 mascul la 25-30 femele, în funcție de sistemul de montă.
Faptul că sunt mai mulți și mai mici duce la creșterea mortalității însă dacă sunt viguroși, femela are lapte, le asigurăm condiții și o supraveghere atentă, atunci vom înțărca mult mai mulți iezi sau miei și profitul va fi mai mare comparativ cu situația în care ținem doar unul pe femelă.
Ca exemplu excepțional, la ovine, pot da un caz din Stațiunea Didactică Timișoara când o oaie de rasă Țurcană a fătat 3 miei, fiecare de 5 kg și au trăit toți trei.

PROLIFICITATEA, VIGOAREA ŞI MASA CORPORALĂ

Prolificitatea depinde de pregătirea sezonului de montă și alegerea reproducătorilor. Vigoarea și masa corporală sunt în strânsă corelație de modul cum îngrijiți femelele gestante, în special în ultimele două luni de gestație. Critică este luna 5 de gestație când fetușii se dezvoltă foarte mult în spațiul intrauterin și reduc capacitatea de ingestie a femelelor mame. Dacă le asigurăm femelelor gestante condiții de întreținere și o hrănire diferențiată doar cu fân și concentrate diferențiat pe tipul de gestație, produșii lor vor fi viguroși la fătare, cu o greutate corporală care să le asigure supraviețuirea.

CITIŢI ÎNTR-O EDIŢIE VIITOARE

Vrem sau nu vrem, iezii pot muri după fătare, în special din cauza îmbolnăvirilor, pentru că aceștia sunt foarte vulnerabili până când sistemul lor imunitar este capabil să producă anticorpi.
Mai putem aminti sindromul iedului slab pentru că unii iezi se nasc mai slabi decât alții dintr-o varietate de motive, iar dacă nu sunt monitorizați cu atenție, vor muri.
De asemenea sunt minerale și minerale și vitamine de care iezii au mare nevoie pentru a trăi.
Despre toate acestea, într-un viitor articol!

un articol de
SORIN-OCTAVIAN VOIA
LUDOVIC CZISZTER
UȘV Timișoara
ACO Păstorul Crişana