Am ales porumbul, fiindcă este cultura care ocupă cele mai mari suprafeţe, depăşind în ultimii doi ani 2,5 milioane hectare, conform datelor Ministerului Agriculturii. Primăvara anului trecut s-a caracterizat prin două extreme meteorologice, la început secetă şi apoi precipitaţii abundente, în unele zone depăşind 200 de litri în mai puţin de două săptămâni.

În perioada semănatului porumbului, temperaturile au fost excesiv de ridicate. În sudul ţării, în primele zile ale lunii mai, de exemplu, temperaturile au trecut de 30 °C. Astfel s-au creat condiţii ideale pentru atacul răţişoarei sau gărgăriţei porumbului (Tanymecus dilaticollis Gyll), insectă favorizată de căldură şi de secetă.

Zona de favorabilitate s-a extins

Deşi zonele favorabile de atac ale dăunătorului sunt cele sudice şi sud-estice (harta), în ultimul timp tot mai mulţi fermieri s-au plâns de atacul acestui dăunător în zone precum nord-estul Moldovei. Deşi dăunătorul era prezent aici, zona nu era considerată cea mai favorabilă.

În judeţul Bacău, s-a semnalat atacul de Tanymecus la floarea soarelui! Cauzele apariţiei au fost temperaturile ridicate de la sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai, înregistrate în toată ţara, la care se adaugă seceta. Dacă aceste condiţii se vor menţine şi în primăverile viitoare, este posibil să avem probleme cu răţişoara porumbului şi în zone considerate mai puţin favorabile.

Soluţiile de combatere există

În trecut, acest dăunător a creat probleme foarte mari, fiind des întâlnite situaţiile în care culturile de porumb erau întoarse o dată sau chiar de mai multe ori. Problema a fost rezolvată cu un insecticid, dar din cauza toxicităţii mari pentru mediul înconjurător şi pentru oameni, produsul nu a mai fost omologat, comercializarea lui fiind interzisă.

A apărut următoarea generaţie de insecticide neonicotinoide, cum ar fi Gaucho 600 FS pe bază de imidacloprid, Cruiser 350 FS pe bază de thiametoxan, Poncho 600 FS pe bază de clothianidin. Acestea acţionează asupra sistemului nervos al insectelor, perturbând funcţiile vitale ale centrilor nervoşi. Prin urmare, insectele nu se mai hrănesc şi mor în câteva zile.

Aceste insecticide sunt mult mai puţin toxice pentru mediul înconjurător şi sunt folosite pe scară largă în agricultura românească. Prin urmare, rezerva biologică de Tanymecus dilaticollis ar fi trebuit să scadă foarte mult, iar insecta să fie prezentă doar ca element faunistic.

Şi totuşi, rezerva biologică de Tanymecus a crescut

Dacă eficienţa produselor de combatere a fost dovedită, de ce tot mai mulţi fermieri se plâng de atacul răţişoarei porumbului în fiecare an? Răspunsul îl găsim făcând o scurtă radiografie a situaţiei de ansamblu a culturii porumbului în ţara noastră.

Din cele 2,5 milioane de hectare cu porumb, din care peste 1 milion sunt situate în zona foarte favorabilă de atac din sudul şi sud-estul ţării, oare câte hectare sunt tratate an de an? Din statisticile MADR, suprafaţa medie a exploataţiei în România este de 3,3 ha, numărul fermelor care practică o agricultură intensivă este în jur de 12.000, în timp ce numărul fermelor care fac agricultură extensivă de subzistenţă, cu o suprafaţă cuprinsă între 1 şi 5 ha, este în jur de 1 milion!

Având în vedere preţul inputurilor, nu ştiu câţi dintre aceşti mici fermieri îşi permit să trateze seminţele de porumb. Mulţi dintre aceştia folosesc sămânţa „din pătul” şi cultivă porumb în monocultură, unii „de pe vremea bunicului”.
Anul trecut, la Indagra, un cultivator de porumb (câteva hectare) mi-a spus că pentru combaterea gărgăriţei porumbului foloseşte… gazul!

Aţi citit bine. Explicaţia a fost foarte originală: „Păi dacă are efect împotriva păduchilor la oameni, de ce nu ar avea efect şi asupra răţişoarei porumbului!?”

Monocultura porumbului favorizează atacul răţişoarei porumbului. De-a lungul timpului, la INCDA Fundulea, în cadrul Laboratorului de Protecţie a Plantelor, s-au făcut multe cercetări privind influenţa rotaţei culturilor asupra rezervei de Tanymecus dilaticollis de la un an la altul. Cea mai mare populaţie de gărgăriţe s-a înregistrat pe sola cultivată cu porumb după porumb timp de patru ani la rând.

De asemenea, o populaţie însemnată s-a semnalat în cazul florii soarelui semănată după porumb, cultură care se cultivă pe suprafeţe tot mai mari. Porumbul este pricipala cultură de câmp din România cultivată în condiţii de monocultură. Aşadar, dacă suprafeţele cultivate cu porumb şi cu floarea soarelui sunt în creştere, înseamnă că şi suprafeţele cu porumb în monocultură sau cu floarea soarelui după porumb se vor extinde, având ca posibil efect creşterea rezervei biologice a dăunătorului de la un an la altul.

Plantele gazdă – principalul factor de răspândire

Un alt aspect important îl reprezintă faptul că Tanymecus dilaticollis este un dăunător polifag. Deşi porumbul este planta preferată a acestei insecte, adulţii migrând pe această cultură la răsărire, totuşi în condiţiile ţării noastre s-au semnalat 34 de plante gazdă, iar în lume, 75 de specii de plante din diferite familii botanice. Dintre plantele de cultură, Tanymecus dilaticollis se poate hrăni cu grâu, orz, sorg, floarea soarelui, sfeclă de zahăr, soia, lucernă şi tutun.

Pe lângă plantele de cultură, mai există şi multe specii de buruieni care intră „în meniul” acestei insecte, cea mai importantă fiind pălămida (Cirsium arvense). După porumb, această specie satisface cel mai bine cerinţele insectei în toate stadiile de dezvoltare, pentru că pălămida are un sistem radicular foarte dezvoltat, asigurând necesarul de hrană pentru larvele care se hrănesc cu rădăcini (figură).

Cu toate că în ultimii ani suprafeţele cu teren necultivat au scăzut, totuşi pârloagele nu au dispărut în totalitate. În pârloage se dezvoltă nestingherit multe specii de buruieni, inclusiv pălămida, prin urmare este posibilă creşterea rezervei de dăunători de la un an la altul. Dar pălămida nu se găseşte numai în pârloage, ar fi fost bine să fie aşa, din păcate este o buruiană problemă în multe sole cultivate, fiind rezistentă la o serie de erbicide.

Aşa că, putem avea o fermă model, să tratăm seminţele cu cele mai bune produse, dar dacă vecinul nu face tratamente şi cultivă porumbul în monocultură sau dacă lângă fermă se află un teren necultivat de câţiva ani, invadat de pălămidă, care satisface cel mai bine cerinţele acestui dăunător, rezerva biologică de Tanymecus dilaticollis nu se reduce, ci din contră, creşte!

În încheiere aş spune că în lumea insectelor nu există noţiuni de criză economică sau inputuri scumpe etc. Dăunătorii se ghidează după nişte legi ale naturii foarte simple: să se hrănească şi să se înmulţească. Insectele, inclusiv cele fitofage, sunt nişte vieţuitoare extraordinare şi dacă au condiţii favorabile, populaţiile se dezvoltă. Depinde de noi oamenii dacă le dăm sau nu posibilitatea să se dezvolte în continuare!

Cum protejăm culturile?

În primul rând, trebuie să respectăm veriga tehnologică privind tratamentul seminţei. Este cea mai bună metodă de prevenire şi de combatere a atacului gărgăriţei porumbului! De asemenea, trebuie să respectăm cât se poate de mult rotaţia culturilor.

Una dintre culturile cele mai nefavorabile pentru Tanymecus dilaticollis este mazărea, plantă pe care adulţii nu o consumă, deoarece este repelentă pentru ei. Este unul dintre motivele pentru care această leguminoasă pentru boabe ar trebui să fie reconsiderată în asolamente.

Am făcut doar o radiografie a situaţei per ansamblu a acestui dăunător în contextul realităţii din agricultura autohtonă, subliniind că Tanymecus dilaticollis este departe de a deveni doar un element faunistic.

Acest lucru ar fi posibil dacă în viitor s-ar trata toate suprafeţele cultivate cu porumb şi cu floarea soarelui şi s-ar respecta un asolament ca la carte, în care să fie incluse şi leguminoasele pentru boabe. Din păcate, piaţa aproape a eliminat aceste culturi, foarte benefice din mai multe puncte de vedere.