Totuşi nu cred că cineva cu toate la cap se-mpiedică dintr-odată de produsele tradiţionale. Sau că acestea, la rândul lor, ar încurca teribil de mult socotelile marilor industriaşi agroalimentari. Piaţa produselor tradiţionale are un oarecare specific, generat tocmai de modul de obţinere şi comercializare, destul de limitat din punct de vedere cantitativ. Deci nici vorbă de nu ştiu ce concurenţă.
În ce-l priveşte pe consilierul guvernatorului BNR, supărat pe ţăranul din provincie care îşi vinde produsele lui „murdare şi netradiţionale” în pieţele din capitală, să sperăm că vorbele dintre ghilimele, care-i aparţin, sunt doar răbufnirile de moment ale consumatorului care a muşcat din momeala vreunui terchea-berchea de comerciant de ocazie. Nimeni nu contestă că pe spatele adevăraţilor producători tradiţionali s-au instalat comod căpuşe de tot felul, care vând, chipurile, mărci recunoscute ca „Pita de Pecica” sau „Magiunul de Topoloveni”, dar care sunt de fapt falsuri grosolane, fără nici cea mai mică legătură cu adevăratele produse tradiţionale. Şi tocmai aici e marea problemă. Se ocupă cineva de eliminarea acestor personaje care fac uz de fals sub ochii mai-marilor din pieţe? Ce fac organismele de control ale DVS-urilor şi ale Primăriilor? Şi ce face Ministerul Agriculturii pentru a-i proteja pe producătorii tradiţionali de aceste atacuri virulente? „Dacă există impostori care se pretind a fi producători de produse tradiţionale, statul are pârghiile pentru a-i depista şi a-i pedepsi”, spune preşedintele Agrostar. Corect. Dar nimic concret din partea statului. De-a dreptul surprinzător, în condiţiile în care suntem renumiţi la controale şi amenzi. Dar şi de-a dreptul clientelari şi selectivi când vine vorba de cine primeşte amenda!
Cel mai înverşunat opozant al produselor tradiţionale e Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, căruia i s-a căşunat rău de tot pe „producătorii de aşa-zise produse tradiţionale”, care îşi fac veacul prin pieţele volante, afişând marfă de import cu pretenţii tradiţionale româneşti. Are dreptate Sorin Minea că există, din păcate, tot soiul de contrabandişti care mişună în voie sau cu voia tacită a unor funcţionari ai statului, care în loc să le închidă „afacerile” care duhnesc de false ce sunt, le facilitează accesul pe piaţă. E totuşi greu de înţeles, pentru mine cel puţin, reacţia unui om care cunoaşte foarte bine importanţa produsului tradiţional (cel adevărat, desigur!) pentru agricultura şi imaginea unei ţări.
Dacă nu se iau măsuri urgente pentru a proteja mărcile tradiţionale româneşti care ne duc renumele în toată Europa civilizată, s-ar putea să mai primim un bobârnac în spate, la multele pe care le-am încasat deja, doar, doar ne revenim şi noi din starea de geniu moleşit, a omului care le ştie pe toate, dar n-ar mişca un deget…
