Precipitațiile căzute în perioada august – septembrie au permis efectuarea lucrărilor solului în bune condiții, după regulile agriculturii conservative, pe majoritatea suprafețelor. În zonele unde nu au căzut precipitații lucrările s-au efectuat mai greu, cu consum mai ridicat de motorină și de calitate îndoielnică.
Pe culturi, starea de vegetație la început de decembrie se prezintă diferit de la zonă la zonă.
RAPIŢA A CÂŞTIGAT TEREN
În această toamnă s-a semănat o suprafață foarte mare cu această cultură, pe multe terenuri încălcându-se chiar și regulile de bază privind rotația culturilor.
Starea de vegetație a culturii este efectiv îngrijorătoare, în special pe suprafețele semănate în ultima decadă a lunii august și prima decadă a lunii septembrie, în zonele unde au căzut precipitații. Pe aceste suprafețe răsărirea s-a produs în timp scurt și plantele au început să crească într-un ritm rapid, în prezent având coletul la înălțimi nefirești de mari, de circa 10 cm și chiar mai mari, cufrunzespecifice ca dimensiuni pentru luna aprilie.
Toți cultivatorii știu că, la data intrării în iarnă, plantele trebuie să fie în faza de rozetă, cu 6-8 frunze și coletul la 1-2 cm față de sol. În condiții normale, rezistența plantelor la temperaturi de până la -15 grade C, dacă solul este uscat și de -10 grade C dacă solul este umed, este bună, plantele rezistă peste iarnă fără pierderi. Dacă temperaturile menționate sunt precedate de timp călduros sau dacă solul este prea umed, plantele de rapiță devin foarte sensibile la ger.
În zonele unde nu au căzut precipitații și temperaturile au fost ridicate ,răsărirea s-a produs neuniform, cu densitate mică și plante debilitate. În această situație culturile au rezistență scăzută la îngheț și pot chiar pieri în situația în care nu sunt protejate de un strat de zăpadă.
De-a lungul iernii, pierderi importante la cultura rapiței pot apărea din cauza crustei de gheață care se poate forma şi de eventualele alternanțe de zile cu îngheț și dezgheț.
La culturile avansate în vegetație a apărut atac de boli și dăunători pentru care fermierii au fost obligați să facă 2-3 tratamente. Cele mai expuse sunt culturile semănate cu densități foarte mari care au favorizat atacul de boli.
ORZUL A DEPĂŞIT FAZA DE VEGETAŢIE NORMALĂ!
Suprafețele semănate în toamnă sunt mai mari decât în anul precedent, fapt explicat prin prețul mai bun obținut la valorificare în acest an, apropiat de prețul grâului furajer.
În această toamnă semănatul orzului s-a făcut în perioada optimă în majoritatea zonelor, în pat germinativ bine pregătit, în zonele în care înainte și după semănat au căzut și precipitații. În aceste condiții plantele au răsărit repede, s-au înrădăcinat și înfrățit.
În condițiile temperaturilor ridicate care au urmat plantele au depășit faza de vegetație normală pentru data intrării în iarnă (bine înrădăcinată, cu 2-3 frați), au continuat să crească, diminuându-și rezistența la iernare.
Orzul are rezistență la iernare mai scăzută decât celelalte cereale de toamnă, fiind de numai -10…-12 grade C. În cazul în care culturile nu vor beneficia de strat acoperitor de zăpadă se vor înregistra pierderi de plante de la -15 grade C. Aceste praguri de temperatură se referă la temperatura înregistrată la nivelul nodului de înfrățire. Atunci când plantele beneficiază de strat de zăpadă, rezistența la temperaturi scăzute crește până la -20…-25 grade C.
GRÂUL A FOST SEMĂNAT TÂRZIU
În această toamnă, din datele existente rezultă că s-a semănat o suprafață mai mare decât în anul anterior, fapt motivat de fermieri prin rezultatele slabe obținute în acest an la culturile de porumb și soia din cauza secetei pedologice, atmosferice și a temperaturilor ridicate înregistrate în fazele critice de vegetație.
Și la această cultură, pe mari suprafețe condițiile pentru pregătirea patului germinativ și semănat au fost favorabile asigurând o răsărire, înrădăcinare și înfrățire bună. Din cauza temperaturilor ridicate nodul de înfrățire s-a format la suprafață reducând astfel rezistența la ger, cunoscut fiind că o bună rezistență se obține când nodul de înfrățire este situat sub nivelul solului la 2-3 cm.
Din lipsa precipitațiilor, în multe zone din țară s-a semănat cu multă întârziere, chiar în primele decade din noiembrie sau chiar s-a renunțat la semănat. În aceste zone afectate de secetă, densitatea plantelor este scăzută iar plantele răsărite sunt slab înrădăcinate și neînfrățite.
Rezistența la ger va fi mai bună în fermele unde:
• s-au semănat soiuri cu rezistență bună la ger;
• la semănat s-a făcut o fertilizare rațională, adică pe lângă îngrășămintele cu azot (element care sensibilizează plantele la ger) s-au aplicat și îngrășăminte cu fosfor și potasiu, care măresc rezistența la ger;
• s-au respectat densitățile specifice fiecărui soi, momentul semănatului și necesarul de hrană al plantelor.
FACTORI DE CARE DEPINDE REZISTENŢA LA IERNARE
Rezistența la iernare, la toate culturile care se seamănă toamna este dependentă de gradul de aprovizionare a culturilor cu necesarul de elemente fertilizante aplicate înainte de semănat sau în timpul semănatului.
Pentru rezistența la iernare, un rol deosebit îl au fosforul și potasiul. În condițiile României, pe toate tipurile de sol este obligatorie aplicarea de îngrășăminte cu fosfor, care asigură o bună înrădăcinare și înfrățire a plantelor. Calcularea dozelor se face corelat cu cartarea agrochimică, consumul specific al speciei respective, planta premergătoare și ceilalți factori cunoscuți de fermieri.
Aplicarea fosforului trebuie făcută fie sub brazdă, la data pregătirii solului cu superfosfat, fie odată cu îngrășămintele complexe, la pregătirea patului germinativ sau chiar în timpul semănatului. La grâu, necesarul de P2O5 este între 60 şi 120 kg/ha.
Dacă nu au fost aplicate îngrășăminte cu fosfor în momentele menționate, situația se poate corecta prin aplicare de îngrășăminte complexe în primăvară, acestea mărind și rezistența la secetă.
Îngrășămintele cu potasiu aplicate la culturile de toamnă le mărește rezistența la îngheț, în dozele calculate după aceleași criterii, în cantităţi de 40-120 kg/ha.
ÎNGRĂŞĂMINTE CU ŢÂRÂITA!
În această toamnă, din cauza crizei de îngrășăminte și al prețului exagerat al acestora, pe cele mai multe suprafețe nu s-a aplicat fosfor şi potasiu. Din această cauză, în zonele unde culturile de toamnă sunt în stare avansată de vegetație rezistența la îngheț va fi scăzută.
Rapița este o specie mare consumatoare de elemente fertilizante. Acolo unde nu s-au putut asigura îngrășămintele, rezistența la îngheț va fi mai scăzută!
Fertilizarea cu fosfor prezintă o importanţă deosebită deoarece acest element este prezent liber, la limită, în solurile din România.
Click AICI şi află care sunt regulile esenţiale la fertilizarea de bază cu fosfor şi potasiu!
un articol de
IOAN BORCEAN