Orice influență negativă, de natură biologică sau tehnologică, asupra pajiștilor aduce modificări importante, cantitative sau calitative, ale caracterului multifuncțional al acestui ecosistem. În final, apare fenomenul de degradare a pajiștilor.

Aprecierea se face prin evaluarea următoarelor elemente principale din covorul vegetal: structura și calitatea florei, proporția de „goluri” din vegetație, prezența speciilor de plante indicatoare.

Simptome ale unei pajiști ”bolnave”

• O floră dezechilibrată are o compoziție dezechilibrată, dominată de specii cu valoare furajeră scăzută, unele cu grad foarte redus de consumabilitate sau toxice pentru animale. Covorul vegetal degradat este primul indicator aparent al deteriorării unei pajiști. În general, într-o pajiște permanentă valoroasă, în mod ideal, ar trebui să existe următoarea structură floristică: minim 70-75% specii de graminee (cu valoare furajeră foarte bună); 10-20% leguminoase; maxim 15-20% alte specii indezirabile (bogate, însă, în elemente nutritive).
Calitatea florei se apreciază prin diagnoza covorului vegetal, numit diagnostic prenial, evidențiat de aplicarea, pe teren, a unor metode specifice de investigare a florei unei pajiști:
– metode de inventariere a compoziției botanice (metoda Braun – Blanquet, metoda De Vries etc.) pentru aprecierea unor indici specifici de diversitate (abundență, frecvență, dominanță);
– determinarea unor indici de calitate a vegetației pajiștilor (indicele agronomic – I.A. sau indicele alimentar sau indicele de calitate furajeră; valoarea pastorală a pajiștii – V.P.).
• „Golurile” din pajiști. Apariția în pajiști de suprafețe de teren, de mărime variabilă, lipsite de vegetația caracteristică este alt simptom al degradării florei. Aceste „goluri” apar destul de des în pajiștile permanente din cauza influenței unor factori locali staționali (calitatea solului, determinată de limitele extreme de pH, de excesul de umiditate etc.) și al unor factori de exploatare (sistem de fertilizare, metode de utilizare). De regulă, după o perioadă, aceste „goluri” sunt colonizate cu o serie de specii nevaloroase pentru hrana animalelor, dar rezistente la noile condiții ecologice și vor amplifica stadiul de degradare floristică a pajiștii.
În condițiile în care „golurile” cuprind o suprafață însumată mai mare de 10% din suprafața totală a pajiștii se impune intervenția cu lucrări speciale de refacere a vegetației și de schimbare a modului de exploatare.
• Speciile indicatoare. În structura floristică a pajiștilor se întâlnesc numeroase plante, din diverse familii botanice, a căror prezență se datorează unor particularități specifice tipurilor de sol, cât și a modului de exploatare a pajiștilor. Aceste specii, numite specii indicatoare, în funcție de particularitățile ecofiziologice, evidențiază mai mult sau mai puțin situația condițiilor naturale staționale și nivelul de degradare a pajiștii.

Pe larg despre semnele degradării pajiștilor citiţi în revista Ferma nr. 20/203 (editia 15-30 noiembrie)

Un articol semnat de NICOLAE DRAGOMIR