
În ultimii ani, fermierii au probleme din ce în ce mai mari cu muștele cerealelor. Din cauză că nu mai avem substanțe cu care să le combatem, să vedem care sunt metodele de prevenire a atacurilor.
Se știe că tratamentul cu insecticidele sistemice proteja cerealele de atacul larvelor gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides), al viermilor sârmă (Agriotes spp.) al buhei semănăturilor (Agrotis segetum), dar aveau efect și asupra complexului de muște ale cerealelor.
MUȘTELE AU REVENIT ÎN FORȚĂ!
Ei bine, substanțele sistemice, din clasa neonicotinoidelor au fost interzise la nivelul UE, prin urmare în țara noastră au rămas omologate doar insecticide de contact, pentru tratamentul semințelor de grâu sau orz. De asemenea fermierii fac rotații scurte sau monocultură 2 ani (chiar 3) iar, de frica secetei, seamănă din ce în ce mai timpuriu, chiar și cu o lună mai devreme, față de epoca oprimă.
Rezultatul? Pe termen scurt nu s-au văzut efectele, dar pe termen mediu și lung a crescut atacul larvelor muștelor cerealelor. Atât de mult încât unele sole au fost compromise în toamnă.
Uite-așa, avem încă un exemplu clasic că niște dăunători, considerați de importanță secundară au revenit în forță, din păcate.
Simptomele atacului din toamnă sunt asemănătoare pentru toate speciile de muște. Acesta are loc când plantele sunt în faza de 1-3 frunze (BBCH 11-BBCH 13).
TRATAMENTUL ÎN VEGETAȚIE, O UTOPIE?!
În urma atacului, frunza centrală se îngălbenește, iar aceasta se poate detașa ușor, dacă tragem de ea. Este simptomul cel mai ușor de recunoscut pentru cineva care nu este specialist în entomologie. Plantele atacate pot să fie colorate mai intens, să înfrățească mai puternic sau să stagneze în creștere.
Datele din literatura de specialitate autohtonă au scos în evidență pierderi între 25 și 40% din producție, în urma atacului larvelor muștelor cerealelor, în toamnă! Dar, dacă atacul este ridicat, aceste pierderi pot depăși 50% sau chiar mai mult.
Tratamentul în vegetație împotriva muștelor este, oarecum, o utopie. Teoretic, trebuie ampalsate la nivelul plantelor capcane adezive, iar la înregistrarea maximului zborului muștelor să se facă tratamente cu un insecticid de contact.
În practica agricolă nu prea s-au efectuat tratamente în vegetație, toamna, pentru combaterea muștelor cerealelor. De bază era tratamentul semințelor cu insecticide sistemice. Autorizarea temporară a acestor insecticide pentru tratamentul semințelor cerealelor, în această toamnă, reprezintă o gură de oxigen pentru fermierii mult încercați de atacul dăunătorilor cerealelor din perioada toamnei, inclusiv complexul de muște. Dar, șansele de a se obține derogări și în toamnele următoare sunt pur teoretice.
Tocmai de aceea este foarte important, să încercăm, pe cât putem, să adoptăm toate măsurile de prevenire ale atacului. Scopul acestor măsuri este de a ține sub control populația muștelor cerealelor.

RESPECTAREA SISTEMELOR DE ROTAȚIE A CULTURILOR
Din păcate, mulți fermieri nu pot să respecte această măsură, din motive economice. Se știe că, din punct de vedere fitotehnic, monocultura de grâu timp de 2 ani este permisă. Dar această regulă era atunci când se făcea tratamentul semințelor cu insecticide sistemice. În lipsa tratamentului semințelor ar trebui să avem un asolament ca la carte iar anul următor, cultura de grâu să fie cât mai departe de cea din anul precedent. Sigur că aici depindem și de mărimea exploatației agricole.
Este important de reținut: o rotație ca la carte poate duce la evitarea proliferării populațiilor insectelor dăunătoare grâului!
Dar mai este o condiție pentru a se face o rotație ca la carte: celelalte culturi din fermă să fie rentabile și să existe o piață stabilă de desfacere. Iar pentru asta, după părerea mea, ar trebui o strategie la nivel de țară, un plan pe termen lung.
RESPECTAREA EPOCII DE SEMĂNAT
Sigur că această epocă nu mai este bătută în cuie, odată cu schimbările climatice și a toamnelor din ce în ce mai calde și secetoase. Trebuie avut în vedere că zborul majorității speciilor de muște are loc până în octombrie, chiar început de noiembrie. Ori, dacă semănăm în septembrie, cerealele vor răsări taman în perioada zborului maxim al muștelor. Este de dorit ca plantele să răsară când zborul muștelor este mai scăzut și, în consecință, și presiunea de infestare este mai scăzută.
RESPECTAREA ADÂNCIMII DE SEMĂNAT
A treia măsură este respectarea adâncimii se semănat. Dacă plantele sunt semănate prea la suprafață vor putea fi „victime sigure” pentru atacul muștelor cerealelor. Pe de altă parte, dacă le semănăm prea adânc pot să fie atacate de viermii sârmă.
Este important să se respecte și densitatea de semănat specifică fiecărui soi în parte. Dacă semănăm la densități prea mari, vom avea o vegetație luxuriantă, tocmai bună pentru ca femelele muștelor să depună ouă. Iar multe ouă depuse înseamnă mai multe larve în lan și posibile pagube mai mari.
În literatura de specialitate autohtonă se recomandau arăturile adânci de 15-25 cm pentru încorporarea resturilor vegetale. În prezent, toți mai mulți fermieri practică sistemul de minimum tillage. Acest sistem are avantaje multiple în păstrarea rezervei de umiditate în sol. Din păcate, „ajută” și majoritatea speciilor de insecte dăunătoare.

FERTILIZARE CORECTĂ VS. PREȚURI
Tot în literatură se mai recomandă o fertilizare echilibrată și să nu ignorăm îngrășămintele cu fosfor. Din păcate, din cauza prețurilor prohibitive ale îngrășămintelor, cum a fost în toamna trecută, mulți fermieri nu au mai putut fertiliza ca la carte.
Tot cartea recomandă folosirea unor soiuri cu rezistență la atacul muștelor (cum ar fi musca de Hessa), dar nu există soiuri de grâu rezistente la complexul muștelor, adică toate speciile de muște care pot ataca cerealele în toamnă.
PREVENȚIA LIMITEAZĂ ATACUL, DAR NU NE SCAPĂ DE EL!
Este de reținut că rotația corespunzătoare, evitarea semănatului timpuriu, respectarea densității și adâncimii de semănat și fertilizarea ca la carte pot ține sub control atacul muștelor cerealelor. Dar acest complex de măsuri nu pot înlocui de tot tratamentul seminței cu insecticide sistemice. Aceste măsuri limitează atacul, dar nu ne scapă de el!
Probabil că viitorul constă în găsirea plantelor rezistente care să lupte cu muștele, dar trebuie mulți bani pentru cercetare și oameni. Ori, dacă vom comasa cercetarea, așa cum se dorește, nu știu dacă vor fi rezultatele pozitive la care sperăm!
un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea