Pentru o bună gestionare a pășunii se aplică măsuri care vizează pregătirea oilor pentru pășunat și pregătirea pășunii, prin efectuarea lucrărilor minime de întreținere.

Întreținerea oilor înainte de începerea pășunatului

După fătare, oile mame, obligatoriu, se codinesc (tunsul cozii și în jurul ugerului) pentru o mai bună igienă a glandei mamare și pentru a facilita suptul mieilor. Până la ieșirea la pășune este indicat să se codinească și oile sterpe, și tineretul an precedent (noateni, cârlani). Ovinele cu lână lungă peste ochi, caracter specific oilor }urcane bucălăi buhoase, și nu numai, se tund în jurul ochilor pentru a le îmbunătăți vederea și orientarea. 

Cu una – două săptămâni înainte de data estimată pentru începerea pășunatului, oile se trec în răscol și se examinează individual pentru starea generală de întreținere și de sănătate.  Oile exagerat de slabe se scot din turme într-un grup de recondiționare și vor primi un supliment de concentrate de 0,4-0,5 kg. Cele bolnave se duc la staționarul sanitar veterinar și se supun unui regim de recuperare prin tratamente medicamentoase, îmbunătățirea hranei și a confortului. Cu ocazia acestei examinări, se completează crotaliile și se fac tratamentele antiparazitare și vaccinurile specifice perioadei și zonei.

La toate ovinele, copitele se curăță și se ajustează la forma normală, deoarece în stabulație se tocesc puțin și iau forme de papuc chinezesc, îngreunând mersul sau apărând leziuni în partea din spate a copitei, ce favorizează instalarea pododermatitei infecțioase a oilor, cunoscută popular sub denumirea de șchiopul oilor. Dacă pășunile sunt amplasate în apropierea adăposturilor, copita se tocește puțin și lunar și este necesar să se facă toaletarea lor. Pentru a preveni bolile copitelor, se recomandă ca la ieșirea din saivan să existe o tavă cu o soluție bactericidă de sulfat de cupru sau azotat de amoniu (folosit ca îngrășământ), prin care oile vor trece la ieșirea și la venirea de la pășune.

Trecerea de la stabulație la pășune

Dacă în perioada de stabulație oile nu au mai ieșit la pășune este indicat ca trecerea de la stabulație la pășune să se facă treptat, pornind de la 1-2 ore în prima zi și ajungând după 6-7 zile, la 7-8 ore pe zi. Lăsarea oilor înfometate să pășuneze la discreție, încă din prima zi de pășunat, conduce frecvent la apariția tetaniei de iarbă. Primăvara, iarba crudă conține cantități mari de sulfați, antagonici cu magneziu, care deși prezent în cantități însemnate în frunze, el nu poate fi absorbit și se ajunge după o săptămână la carențe grave în magneziu. Oile se scot la pășune, cu referire specială la pășunile bogate în leguminoase, numai după ce se ridică roua sau se zvântă iarba după ploaie. Înainte de tuns se va evita, în limita posibilităților, ținerea oilor în ploaie, deoarece lâna plouată se împâslește și se tunde mai greu, iar prin spălarea usucului, cojocul de lână este mai ușor.

După tuns, oile sunt sensibile, fiind necesară adăpostirea lor în șoproane pe pășune sau în saivan, atât în perioada caldă a zilei, pentru a evita insolațiile, cât și pe timp ploios.

Tratamente specifice de sezon

Înainte de ieșirea la pășune, mieii se tratează contra Moneziozei cu soluție de sulfat de cupru (2%), 2 ml/kg greutate corp, sau cu Albendazol – 10 ml/kg greutate corporală și tratamentul se repetă la 21 de zile. Pentru prevenirea Dictiocaulozei, tot în această perioadă, oile adulte se tratează cu Fenbendazol – 7,5 mg/kg greutate corporală sau Ivermectină – 0,2 mg/kg greutate animal.

La două săptămâni de la tuns, după vindecarea leziunilor, se face îmbăierea antiscabioasă cu soluție specifică (Neocidol 3-4 ‰ etc.). Tratamentul antiscabios se poate face și imediat după tunsul oilor cu Ivermectină injectabilă (1 ml/50 kg greutate vie) prima intervenție și a doua la opt zile.

La pășune, deși iarba este suculentă, datorită căldurilor, oile consumă zilnic 4-5 l apă, iar tineretul 3-4 l de apă, cantitate ce trebuie asigurată din surse potabile. În zona locurilor de odihnă (torină) se aduc bulgări de sare de culoare închisă pe care oile o folosesc prin lins (circa 10 g/zi). Lipsa bulgărilor de sare pe pășune este o neglijență gravă cu urmări nefaste asupra oilor, dintre care cele mai frecvente sunt: scade consumul de iarbă, slăbesc oile și se reduce producția de lapte.

În exploatațiile cu efective mari, oile sterpe se vor selecta într-o turmă separată și pe lângă iarba la discreție, vor primi un supliment de 0,4-0,5 kg de cereale întregi sau măcinate, timp de 2-4 săptămâni și se vor valorifica după recondiționare.

Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 – 14 aprilie 2016