Despre fermierul Cătălin Voinic din comuna Slobozia Moară am mai vorbit în trecut, el fiind născut într-un cartier din București, unde a crescut, cum îi place să spună, ”cu cheia la gât”. Aici, la țară, în patria legumelor, a venit după revoluție, când bunicul său și-a recuperat pământul confiscat de comuniști. Băiatul de oraș s-a transformat încet-încet într-un fermier adevărat, Voinic fiind în prezent unul dintre cei mai cunoscuți și activi producători de varză și cartofi din bazinul legumicol Slobozia Moară – Lungulețu.
Curios să aflu cum s-a descurcat omul într-un an plin de provocări, pandemie și secetă deopotrivă, i-am bătut prin toamnă în poarta fermei.
3 căi de comercializare:
Trei sunt liniile principale de vânzare ale fermierului:
• cartofii sunt livrați 1. unui comerciant (firma este a unui nepot), care îi vinde mai departe hypermarketurilor și altor beneficiari, și 2. unor restaurante din București.
• întreaga producție de varză o vinde 3. unui procesator local care o murează și o distribuie mai departe în rețelele marilor magazine. Sigur, mai sunt oportunități locale: piața de gros și clienții care cumpără direct de la fermă, dar acestea sunt vânzări ocazionale.
Uși închise
Dintre aceste trei căi de comercializare, cea către HoReCa a avut cel mai mult de suferit. ”Vindeam, undeva, la 20-30% din producție către restaurante. Aveam un client în București cu șapte săli unde organiza evenimente. Toate sunt închise din cauza pandemiei”, spune Voinic.
Cheltuieli mari, prețuri mici
Pandemia Covid-19 a produs perturbări pe tot lanțul de aprovizionare, iar producătorii din Slobozia Moară au resimțit din plin efectele negative, fiindcă prețul de livrare a scăzut cu, țineți-vă bine, 1 leu! ”Anul trecut la piața de gros din sat, unde prețurile sunt stabilite în funcție de cerere și ofertă, un kilogram de cartofi a fost 1,30 lei sau chiar 1,40 lei. Anul acesta a scăzut la 0,50 lei. Dar cheltuielile au fost mai mari în 2020 decât în 2019, din cauza secetei. A trebuit să udăm mai mult, iar acest lucru a antrenat consum mai mare de combustibil, deci cheltuieli mai mari”, susține fermierul.
Polonezii, cei mai buni clienți ai cartofului
Un lucru mai puțin cunoscut opiniei publice este acela că în marele bazin legumicol din județul Dâmbovița sosesc numeroase camioane din Polonia ca să preia marfă, polonezii fiind clienți generoși. ”E un decalaj de recoltare între ei și noi sau, uneori, la ei e vreme nefavorabilă și nu au recolte bune. Atunci vin și cumpără de la noi și prețurile lor sunt bune. De pildă, au cumpărat din piața de gros cartofi cu 1 leu sau 1,20 de lei. După ce polonezii au încetat să mai vină, prețul a scăzut și la 0,30 lei pe kg”, explică Voinic conexiunea dintre oferta locală și cererea comunitară.
Cum valorifică varza?
În ceea ce privește varza, agricultorul are siguranța livrării, fiindcă a încheiat un contract cu un procesator local, care și-a extins activitatea prin construirea unei noi hale de murare, cu ajutorul fondurilor europene.
Hypermarketurile au avut vânzări bune în timpul pandemiei, fiindcă au rămas deschise. Cererea pe piața retailerilor se resimte până la producători, tot lanțul alimentar fiind activ. ”Am negociat cu procesatorul ca prețul de livrare să fie același cu prețul din piața de gros. Când a fost mai mic, unii furnizori locali nu și-au mai onorat contractul cu procesatorul și au vândut acolo unde prețul a fost mai mare”, explică fermierul.
Un an ”cu minus”
O variație de numai 10 bani per kilogram e determinantă pentru producătorul agricol, fiindcă acei 10 bani sunt înmulțiți cu zecile de mii de kilograme. Asta e aritmetica agricolă, aici se joacă totul. Desigur, ca să ajungă aici, fermierii trebuie să ia cele mai bune decizii. Să aleagă, de pildă, cele mai bune semințe: ”eu cumpăr cartofi certificați din Olanda. Nu am avut surprize. Semințele de varză le iau tot din Olanda, dar am și din Japonia. Produc și eu semințe, pentru varza românească”, spune Cătălin Voinic.
Fermierul nostru e tranșant: ”cine nu face profit după 2-3 ani, să se lase de meserie”. El recunoaște însă că profitul, în ultimii ani, e tot mai mic, iar anul trecut, cel puțin la cartofi, a fost sub zero: ”a fost un an cu minus”.
Cine nu face profit după 2-3 ani, să se lase de meserie – CĂTĂLIN VOINIC, legumicultor din Slobozia Moară
A VENIT ȘI AJUTORUL DE MINIMIS: 5000 DE EURO PENTRU 10 HECTARE
Guvernul a decis anul trecut acordarea unui ajutor financiar fermierilor pentru a compensa pierderile suferite din cauza pandemiei Covid-19, cultura de cartof fiind pe lista culturilor eligibile (coduri APIA: 251 și 253). Este vorba de binecunoscuta Măsură 21, în baza căreia cultivatorii de cartof care întrunesc condițiile legale pot încasa de la 700 euro, la 5000 de euro, în funcție de suprafața cultivată. Cătălin Voinic a depus dosarul al APIA și bine a făcut. La începutul lunii trecute i-au intrat în cont 5000 de euro, întrucât a avut 10 hectare eligibile. ”Sunt foarte buni acești bani, acoperă o parte din pagubă”, recunoaște fermierul.
NOSTALGICI DUPĂ ANII ’90
Legumicultorii din Slobozia Moară mai în vârstă, trecuţi de 40 de ani, au nostalgia anilor ’90. Căzuse comunismul cu regulile lui, mai mult sau mai puţin respectate, şi comerţul se liberalizase. După penuria de alimente din anii ’80, pieţele s-au umplut cu recoltele ţăranilor. ”Câştigam bani mulţi”, îşi aminteşte Gheorghe Neamţu. Apoi lucrurile s-au schimbat radical.
un articol de
STELIAN RĂDESCU
