Pentru Gelu Barna, fermier din judeţul Timiş care lucrează aproximativ 5.000 de hectare, optimizarea costurilor a devenit o prioritate în ultimii ani. Preţurile ridicate la inputuri şi volatilitatea pieţei cerealelor l-au determinat să testeze tehnologii noi şi să reducă numărul lucrărilor agricole.

Primul pas: reducerea lucrărilor agricole

Una dintre primele măsuri luate în ferma sa din Stamora Română a fost reducerea numărului de lucrări ale solului, în special pentru culturile de toamnă. Prin renunţarea la anumite treceri cu utilajele, consumul de motorină a scăzut semnificativ. În cazul lucrărilor de toamnă, fermierul estimează o reducere de aproximativ 30 de litri de motorină pe hectar.

„Doar renunţând la unele lucrări am redus cam 30 de litri de motorină pe hectar la culturile de toamnă”, explică fermierul. La o suprafaţă de aproximativ 3.500 de hectare semănate în toamnă cu grâu, orz şi rapiţă, economia devine foarte importantă. „Dacă luăm în calcul doar această reducere, rezultă o economie de peste 100.000 de litri de motorină la nivelul fermei. În condiţiile actuale, diferenţa financiară este semnificativă”, constată bănăţeanul.

Între minim-till şi semănat direct

Odată cu reducerea numărului de treceri, Gelu Barna a început să experimenteze şi sisteme de prelucrare a solului mai conservative. În unele parcele s-au folosit lucrări minime, iar în altele s-a testat chiar semănatul direct. „Am schimbat un pic gama de utilaje tocmai în ideea de a reduce costurile pe hectar, iar rezultatele sunt deocamdată încurajatoare. În toamnă am făcut câteva experimente, inclusiv pe semănat direct. Aşteptăm acum să vedem cum vom ieşi cu producţiile. Pentru moment, culturile arată bine”, ne-a asigurat fermierul.

La plug a renunţat definitiv. În această primăvară şi-a propus să facă o decompactare a solului şi să intre cu un disc înainte de semănat, fără arătură. Pentru o fermă de 5.000 de hectare, o astfel de abordare poate însemna nu doar economii importante de combustibil, ci şi reducerea timpului petrecut în câmp, o uzură mai mică a utilajelor şi o organizare mai eficientă a campaniilor agricole.

Fertilizarea pe rând a înjumătăţit cantitatea de îngrăşăminte

Un alt capitol important unde au fost reduse costurile este fertilizarea. Dacă în trecut îngrăşămintele erau aplicate prin împrăştiere, în doze de aproximativ 200 de kilograme pe hectar, în prezent, fertilizarea se face localizat, pe rând, odată cu semănatul. Această metodă a permis reducerea dozei la 100 de kilograme pe hectar.

„În total am reuşit să economisim cam 350 de tone de îngrăşământ doar în campania de toamnă. La un preţ estimat între 3.000 şi 4.000 de lei pe tonă pentru îngrăşămintele complexe, economiile sunt considerabile”, a ţinut să menţioneze antreprenorul care are şi studii agronomice. Un calcul simplu demonstrează că prin îmbunătăţirea tehnologiei de fertilizat, acesta şi-a asigurat o economie de peste un milion de lei!

Citeşte şi:
SEBASTIAN TEGLA: Anual avem pierderi de 200.000 de lei din cauza animalelor sălbatice!

Toate aceste optimizări sunt, în opinia sa, o reacţie la presiunea economică tot mai mare din agricultură. „Costurile cu inputurile au crescut puternic, în timp ce preţurile cerealelor sunt volatile şi adesea insuficiente pentru a asigura marjele de profit”, argumentează acesta, recunoscând totodată că a devenit mult mai atent în ceea ce priveşte cheltuielile.

Strategia campaniei de primăvară

În această primăvară, Gelu Barna a alocat 800 de hectare pentru floarea-soarelui, alte 500 de hectare pentru cultura porumbului, iar 200 de hectare vor fi înfiinţate cu soia. „Aşteptăm perioada optimă de semănat. Nu vrem să facem experimente din acest punct de vedere. Chiar dacă anul trecut cei care au semănat mai târziu au avut un oarecare avantaj. La porumb mizăm pe hibrizi începând cu grupa 350 FAO până la 440 FAO”, a subliniat fermierul din Câmpia de Vest.

Tutunul – o cultură cu potenţial ridicat

Pe lângă reducerea costurilor, Gelu Barna analizează şi diversificarea producţiei. Una dintre ideile testate este introducerea tutunului în planul de culturi din această primăvară. Pentru început, intenţionează să aloce o suprafaţă mai mică, de doar 5 hectare. Proiectul este realizat în colaborare cu un partener din Italia, care oferă consultanţă tehnică şi asigură preluarea producţiei către procesare.

Cultivarea tutunului presupune însă o tehnologie diferită faţă de culturile de câmp clasice. Plantele trebuie transplantate manual, iar cultura necesită a fi irigată. De asemenea, ne-a explicat fermierul, recoltarea se face manual, ceea ce implică un consum mai mare de forţă de muncă. Alternativa ar fi mecanizarea recoltatului, însă aceasta ar necesita investiţii în instalaţii de uscare, ceea ce ar creşte costurile.

Cu toate acestea, potenţialul economic este atractiv. „În condiţii de irigare, producţiile pot ajunge la aproximativ 6 tone de tutun uscat pe hectar. La un preţ estimat de circa 3.000 de euro pe tonă, veniturile ar putea ajunge la aproximativ 18.000 de euro pe hectar”, ne-a mărturisit Gelu. Dacă testul din primul an va confirma rentabilitatea culturii, fermierul intenţionează să extindă rapid suprafaţa cultivată cu tutun. „Dacă merge bine, anul viitor putem ajunge la minimum 100 de hectare”, spune bănățeanul.