Creşterea caprinelor din rasa Alba de Banat prezintă o mare importanţă socio-culturală, fiind formată în urmă cu aproximativ 150 de ani, prin încrucişarea rasei locale cu ţapi de rasele Saanen şi Nobilă germană aduşi de şvabi din Germania. La început, caprele au fost crescute în grupe mici de către populaţia din zona Banatului colinar şi din vestul Transilvaniei, fiind preferată de crescători datorită adaptării condiţiilor climatice, rezistenţei la boli, dar şi datorită producţiei de lapte de 300-350 litri, mai mare decât la rasa Carpatină. Graţie acestor calităţi, capra Alba de Banat este capabilă să asigure mijloacele de trai ale unei familii, de la hrană şi îmbrăcăminte, la obiecte de podoabă etc. Creşterea caprinelor a însoţit cultura populaţiei locale din ultimul secol, imaginile caprei fiind reprezentate în tapiseriile populare şi pe obiectele de ceramică şi artă.

Începutul declinului
Odată cu colectivizarea, politica vremii a fost orientată spre creşterea bovinelor pentru lapte, în detrimentul caprelor, care, mai ales în zona de şes, erau numite “vaca săracului”. În arealele necolectivizate şi în unele zone de deal şi de munte s-au păstrat efective de capre din rasa Alba de Banat, dar în număr foarte redus. De multe ori, caprele albe din rasa Carpatină erau confundate cu cele din rasa Albă de Banat. Lipsa unor ferme specializate pentru creşterea caprelor Alba de Banat şi a concurenţei făcută de importul unor rase specializate pentru lapte a făcut ca această rasă să scadă numeric. În prezent, rasa Alba de Banat este răspândită în zonele de vest, nord şi sud ale ţarii. Răspândirea, nivelul de creştere şi direcţia de exploatare ale unei rase de capre sunt determinate de factori agro-pedo-climaticici, socio-economici şi de particularităţile biologice.
Evoluţia efectivelor de caprine din rasa Alba de Banat, înscrise în asociaţia Caprirom, în ultimii opt ani este sintetizată în tabel.

Conservarea resurselor genetice la Alba de Banat
Se impun măsuri pentru menţinerea structurii genetice a populaţiilor actuale pentru a dispune în viitor de genofondul nealterat al acestora, necesar creării de genotipuri noi, capabile să performeze în condiţiile noilor tehnologii impuse de cerinţele pieţei şi de schimbările climatice. Fermele specializate care să concentreze capre din rasa Alba de Banat sunt dificil de înfiinţat, deoarece aceasta presupune aducerea animalelor din foarte multe surse, ceea ce creează neuniformitate, grad scăzut de selecţie şi, implicit, risc crescut de îmbolnăvire.
O rasă de capre este considerată în pericol de abandon atunci când numărul de indivizi din rasa respectivă a atins un prag critic. Principalul factor care duce la dispariţia unei rase sau populaţii de animale este numărul scăzut de indivizi din respectiva populaţie.
Numărul minim de ţapi folosiţi la elaborarea programelor de conservare in situ (în mediul natural) este de 20. Dacă acesta este mai mic de 20, este necesară trecerea la conservarea respectivei rase ex situ (material seminal, zigoţi).
La rasele de caprine se recomandă elaborarea de programe de protejare şi conservare a raselor la care numărul de femele de reproducţie este mai mic de 500.
Numărul de turme în care sunt crescute efectivele cu un anumit grad de risc trebuie să fie mai mare de 10. Toate aceste cazuri, cu excepţia numărului de ţapi, pot fi întâlnite în zona Banatului, locul de formare al acestei rase, motiv pentru care elaborarea şi aplicarea unui program de conservare este neapărat necesar.

Program de conservare pentru evitarea consangvinizării
Nivelul producţiilor realizate de caprine este dependent de trei factori, care de regulă acţionează intrinsec, aceştia fiind: potenţialul genetic individual, tehnologiile de exploatare şi mărimea numerică a efectivului exploatat.
Populaţiile de animale au două tipuri de mărimi; cea numerică şi cea efectivă. Mărimea numerică precizează numărul de animale a populaţiei (N) iar mărimea efectivă (mărimea genetică) exprimă numărul de familii care compun populaţia de animale.
• Mărimea numerică a efectivului de capre matcă din rasa Alba de Banat cuprinse în sistemul controlului originii şi a performanţelor COP este de 3166 femele şi 325 de ţapi (conform datelor Asociaţiei Caprirom care centralizează efectivul la nivelul ţării), revenind 10 capre/ţap.
În zona Banatului sunt 450 capre şi 22 de ţapi în COP (20 de capre/ţap).
• Mărimea efectivă (Ne) reprezintă numărul unei populaţii ideale echivalente cu cea reală (N) în care ambele sexe sunt egale ca număr, la care numărul nu variază de-a lungul generaţiilor şi împerecherile au loc la întâmplare.
– Mărimea efectivă (Ne) se calculează după următoarea formulă: Ne = [4 x Nm x Nf] / [Nm + Nf], unde Nm – număr de masculi (ţapi); Nf – nr. de female (capre matcă)
– Pentru efectivul înscris în Registrul genealogic la asociaţia Caprirom, mărimea efectivă este:
Ne = [4 x 325 x 3166] / [325 + 3166] = 1179
– Pentru efectivul de capre Alba de Banat din zona Banatului, înscris în COP, mărimea efectivă este:
Ne = [4 x 22 x 450] / [22 + 450] = 84
Rezultatul sugerează că rasa Alba de Banat trebuie monitorizată foarte atent privind evoluţia efectivelor în ţară şi să intre cât mai curând într-un program de conservare pentru evitarea consangvinizării şi dispariţiei din zona Banatului.

Sorin-Octavian VOIA
Ioan PĂDEANU
USAMVB Timişoara

TABEL: EVOLUŢIA EFECTIVULUI DE CAPRINE ALBA DE BANAT (2010-2018)

ÎNCĂ MAI PUTEM PREVENI DISPARIŢIA RASEI
Printre măsurile care se impun pentru păstrarea rezervelor de gene de la rasa Alba de Banat menţionăm: inventarierea şi cunoaşterea mărimii efective; evitarea creşterii consangvinizării în populaţie cu mai mult de 1% per generaţie; întocmirea unui plan de ameliorare a rasei pentru a deveni în viitor mai competitivă; mărirea numărului de caprine de rasă Albă de Banat cu producţii de peste 500 de kg/lactaţie; difuzarea de reproducători cu valoare genetică ridicată către alţi crescători; realizarea unei rezerve de efective cu înaltă valoare genetică disponibile pentru colectare, conservare şi difuzare de material seminal conservat sub diferite forme; politici de protejare şi stimulare a crescătorilor de oi care deţin aceasta rasă.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 14/219 (ediţia 15-31 august 2018)