Cantitatea de îngrășăminte care se utilizează se stabilește ținând seama de un complex întreg de factori, dintre care cei mai importanți sunt: soiul (hibridul) cultivat, tipul genetic de sol, planta premergătoare, umiditatea solului, caracteristicile climatice ale anului precedent, interacțiunea elementelor nutritive și, desigur, nivelul recoltei dorite.
La cele enumerate se mai adaugă tipul de îngrășământ folosit, interacțiunea îngrășământ – sol, epoca, metoda de încorporare și alți factori specifici zonei și plantei cultivate.
Stabilirea dozelor optime de îngrășăminte
Fără a intra în detalii, sunt necesare câteva precizări.
• Influența soiului (hibridului) este importantă, deoarece reacția acestora la fertilizare este diferită în funcție de capacitatea de producție specifică, de rezistența la boli și la cădere (frângere) și altele.
• Tipul genetic de sol are un rol determinant în stabilirea dozelor și a felului de îngrășământ folosit, de aceea este necesară cartograma agrochimică a solurilor, refăcută din 4 în 4 ani. Pentru solurile din țara noastră, raportul azot: fosfor se stabilește orientativ la 1:0,7-0,8. Fertilizarea unilaterală numai cu azot sau numai cu fosfor nu sporește economic recolta.
• Planta premergătoare reprezintă unul din cele mai importante criterii pentru stabilirea dozelor de îngrășăminte:
– după leguminoase, dozele de îngrășăminte cu azot se diminuează cu 30-40%;
– după plantele recoltate devreme, solul lucrat se îmbogățește cu nitrați și, în consecință, dozele de îngrășăminte cu azot se diminuează;
– după plantele prășitoare recoltate târziu (porumb, floarea soarelui etc.) cantitățile de îngrășăminte cu azot și fosfor vor fi mai mari.
• Umiditatea solului influențează dozele de îngrășăminte care se aplică, în special la îngrășămintele cu azot. Pe solurile umede, respectiv în condiții de irigare, dozele vor fi mai mari.
• Caracteristicile climatice ale anului anterior influențează dozele pe care le stabilim. După anii secetoși, dozele vor fi mai mici, deoarece se resimte mai puternic efectul remanent al îngrășămintelor aplicate plantei premergătoare și valorificate doar parțial de către aceasta.
• Interacțiunea dintre elemente, pusă în evidență de rezultatele cercetărilor efectuate în toate stațiunile de cercetare din țară, dovedesc că sporuri eficiente de recolte se obțin numai dacă îngrășămintele cu azot, fosfor și potasiu sunt aplicate împreună.
Pe măsură ce recoltele sunt tot mai mari și se utilizează cantități tot mai mari de azot și de fosfor, necesitatea aplicării și a îngrășămintelor cu potasiu este tot mai evidentă, în funcție de conținutul solului în acest element.
Știut fiind prețul tot mai ridicat al îngrășămintelor, necesarul se stabilește la nivelul dozelor economice și nu al dozelor care asigură producții maxime.
În sprijinul acestei idei vin și argumentele de ordin ecologic.
Sămânța pentru culturile din epoca I
Experiența din anii anteriori ne-a arătat că apariția pe piață a unui număr tor mai mare de soiuri și hibrizi, proveniți din țări cu condiții climatice uneori mai diferite decât cele din țara noastră, a condus la obținerea unor rezultate mai puțin fericite atunci când alegerea a fost greșită.
Sămânța are în zestrea ei genetică toate însușirile bune referitoare la capacitatea de a da recolte mari, cât și însușirea de a rezista la factorii climatici de stres, la boli și la dăunători. Toate acestea se manifestă plenar numai dacă este semănată în condiții de sol și de climă asemănătoare cu cele în care a fost creată. În caz contrar, pot să apară cele mai neplăcute surprize pentru cultivator.
Din aceste motive, insistăm asupra faptului că înainte de a ne decide asupra soiului cultivat trebuie să avem informații cât mai multe asupra zonei de unde provine, dacă soiul a fost încercat în țara noastră și cu ce rezultate.
Acestea sunt argumentele pentru care vă propunem să vă orientați spre soiurile create în țara noastră și, dacă-i cu putință, obținute în stațiunile de cercetări cele mai apropiate de zona în care vă găsiți, respectiv în zone cu condiții climatice cât mai apropiate de cele din ferma proprie.
Pentru cei care folosesc semințe produse în exploatația proprie, acum este momentul oportun de a ridica probe și a le trimite spre a fi analizate la Inspectoratele județene de control al semințelor și al materialului săditor.
Rezultatele acestor analize vor reflecta adevăratele însușiri ale lotului respectiv de sămânță, dacă recoltarea probelor s-a făcut corect, din mai multe puncte ale vracului, respectiv de la suprafață, mijloc, bază și, în special, din zonele de contact cu pereții depozitului.
Toate aceste probe parțiale trebuie omogenizate și din această probă se extrage proba de laborator – în greutate de 1 kg. O probă soră, cu aceeași greutate, se va păstra în unitate ca probă martor.
Având în vedere valoarea ridicată a seminței, la calcularea cantității necesare este posibil a evita risipa prin următorul calcul:
Densitatea/mp x MMBg
Cantitatea necesară kg/ha = –––- x 100
Puritatea% x Germinația%
Elementele de calcul (puritatea, germinația și MMB) sunt trecute în buletinul de analiză, care obligatoriu trebuie să însoțească sămânța cumpărată sau cea proprie analizată.
Pe aceste buletine mai sunt făcute precizări importante referitoare la eventualele atacuri de boli, cât și date privind speciile de buruieni care ar putea fi prezente în probă.
În acest fel, cultivatorul va ști de câtă sămânță are nevoie, cu ce substanțe trebuie să o trateze și, chiar, de ce erbicide va avea nevoie.
Starea de vegetație a culturilor de toamnă
De-a lungul iernii, pentru a cunoaște starea de vegetație a culturilor semănate în toamnă, periodic se recoltează monoliți de sol, care se introduc în camere neîncălzite timp de 2-3 zile, apoi se țin la 20 °C timp de două săptămâni. După acest interval se stabilește procentul de plante înghețate.
În funcție de starea de vegetație a culturilor și de mersul vremii, se iau măsurile care se impun (distrugerea crustei de gheață, evacuarea excesului de apă stagnantă de pe culturi etc).
Multă atenție trebuie acordată culturilor din zonele care nu beneficiază de strat acoperitor de zăpadă.
În aceste situații, alternanța perioadelor de îngheț și dezgheț poate cauza fenomenul de descălțare, cu consecințe foarte grave. Când vremea va permite, este necesară tăvălugirea acestor culturi, pentru a repune rădăcinile plantelor în contact cu solul.
ȘTIAȚI CĂ…
• Specialiștii biologi și tehnologi au procedat la „codificarea vegetației” pentru a preciza momentele când trebuie efectuate diferite lucrări de fertilizare, erbicidare, tratamente cu insectofungicide, stimulatori de creștere etc. Spre exemplu, trecerea plantelor de grâu de la etapa vegetativă la cea generativă este marcată prin codurile 4-5 pe scara Feekes, A-B pe scara Jonard, G-H pe scara Keller – Baggiolini, 29-30 pe scara Zadocks;
• Schema generală cu privire la descrierea stadiilor de dezvoltare a plantelor cu ajutorul codului unitar zecimal BBCH (BAYER, BASF, CIBA – GEIGY, HOCHST) cuprinde:
0 – germinația (00-09);
1 – dezvoltarea frunzei/ lăstarului (10-19);
2 – formarea lăstarilor lateral/ înfrățire (21-29);
3 – creșterea în lungime a lăstarilor/împăiere (31-39);
4 – dezvoltarea vegetativă a plantelor (41-49);
5 – apariția organelor florale/înspicare (51-59);
6 – înfloritul (61-69);
7 – formarea fructului (71-79);
8 – coacerea fructului/seminței (81-89).
CALENDARUL LUCRĂRILOR AGRICOLE
• Stabilirea necesarului de îngrășăminte minerale pentru acest an;
• Asigurarea necesarului de semințe pentru culturile care se seamănă în epoca I;
• În atenție trebuie să avem dăunătorii din depozitele cu produse agricole și combaterea lor;
• Urmărirea stării de vegetație a culturilor de toamnă și luarea măsurilor care se impun.
DĂUNĂTORII DIN DEPOZITE
În această perioadă se impun controale permanente asupra produselor depozitate, pentru a depista la timp eventualii dăunători, dintre care îi amintim pe cei mai importanți:
Molia cerealelor atacă boabele de grâu, orz, porumb, secară, ovăz, orez, sorg, fasole, năut, pe care le distruge aproape complet. Boabele au gust neplăcut și numai pot fi folosite în hrana omului și a animalelor. Iernează ca omidă în produsele unde temperatura nu scade sub 0 °C.
Molia făinii apare sub formă de fire mătăsoase, care o aglomerează în cocoloașe. Omizile trăiesc în depozitele de făină, brutării, fabrici de paste făinoase, mori, depozite de cereale. Omizile murdăresc făina cu excremente. Făina infestată trebuie cernută din două în două luni printr-o sită deasă.
Molia fructelor uscate atacă prunele, merele, caisele, perele, pâinea, sămânța de cânepă, trifoiul, lintea, mazărea, fasolea, plantele medicinale, miezul de nucă, alunele de pământ, etc., care sunt roase parțial sau total.
Gărgărița grâului se găsește în magazii, silozuri, depozite, în podurile caselor, în camere cu alimente, brutării etc. Semințele sunt atacate la exterior de adulți, iar în interior sunt atacate de larve. Acestea consumă semințele de grâu, secară, orz, porumb, mai rar ovăzul, făina, pastele făinoase, tărâțele, grișul etc.
Gărgărița orezului este o specie polifagă, care consumă cu precădere făina, pastele făinoase, dar și semințele.
Gândacul negru al făinii – adulții și larvele acestuia consumă cerealele și derivatele lor, iar uneori rod chiar și lemnul.
Gărgărița mazării este cel mai periculos dăunător al boabelor de mazăre, care odată atacate nu se mai pot consuma.
Gărgărița fasolei atacă boabele de fasole, făcându-le necomestibile.
Acarianul făinii este polifag, atacă cerealele și legumele uscate.
Acarianul păros, spre deosebire de acarianul făinii, are corpul și capul acoperite cu peri lungi. Dăunătorul atacă îndeosebi orzul, orzoaica, ovăzul, semințele de plante furajere, legumele și fructele.
Rozătoare. Pe lângă insectele dăunătoare, mari pagube în depozite produc și șobolanii și soarecii. Pentru combaterea lor trebuie respectate măsurile de igienă, etanșarea depozitelor, amplasarea de momeli și gazarea galeriilor.
