• Plantele de rapiță sunt în faza de rozetă, chiar și în parcelele semănate cu o mică întârziere. În atenție trebuie să fie starea de vegetație avansată din parcelele semănate devreme, unde în condițiile unei ierni severe, cu temperaturi scăzute și fără strat protector de zăpadă, pot să apară pierderi de plante prin îngheț. Deși soiurile și hibrizii cultivați, cu proveniențe diferite, au fost promovați ca fiind rezistenți la iernare, această rezistență se referă la plantele care intră în iarnă în faza de rozetă și bine înrădăcinate, nu și la cele cu vegetația mult avansată.
• Culturile de orz și de orzoaică care au fost semănate în bune condiții, la timp, au o stare de vegetație bună cu densități apropiate de cele dorite de fermieri. Cei care au în cultură soiuri zonate, deci verificate, sau alte soiuri din zone cu condiții climatice asemănătoare cu cele din zona de cultură, pot spera că vor avea în primăvară culturi care să le motiveze speranța obținerii unor recolte pe măsura efortului depus.
• Situația la cultura grâului este însă îngrijorătoare, atât privind suprafața mică semănată până la sfârșitul primei decade a lunii noiembrie, cât și referitor la calitatea sub aspect tehnic a lucrării. Se estima că la mijlocul lunii noiembrie suprafața semănată era de doar 70% din cea propusă. Ploile, care au lipsit în timpul verii, au venit cu precădere în a doua parte a toamnei, în exces pe mari zone agricole și au încurcat efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului și semănatul grâului. În această situație, unii fermieri au semănat suprafețe importante de grâu în cultură repetată și chiar în monocultură de 2-3 ani, cu consecințele bine știute atât sub aspectul atacului de boli și dăunători – fapt care va obliga la efectuarea de tratamente și, deci, cheltuieli suplimentare -, cât și privind diminuarea recoltei viitoare din monocultura de grâu.
Cei care au așteptat îndreptarea vremii pentru a pregăti terenul și pentru a semăna după plante cu recoltare mai târzie în toamnă și care nici nu au dispus de o forță mecanică pentru a efectua un volum mare de lucrări în timp scurt, s-au trezit în situația de a nu mai putea intra în câmp din cauza ploilor. Din disperarea de a nu rămâne cu sămânța în magazie, au semănat târziu în noiembrie. În consecință, dacă în acest an s-a obținut o recoltă medie la grâu de peste 4000 kg/ha, în anul viitor această producție va fi doar o amintire frumoasă.
O decizie dificilă: structura culturilor de primăvară
Cultivarea an de an a unui număr mic de specii agricole, de obicei grâu, porumb, floarea-soarelui și rapiță, reducerea suprafețelor cultivate cu leguminoase (soia, mazăre, fasole, linte), restrângerea suprafețelor ocupate cu plante furajere ca urmare a diminuării efectivelor de animale, reducerea suprafețelor cultivate cu sfeclă pentru zahăr și cartofi din motivele bine cunoscute, toate acestea conduc la diminuarea prețului de valorificare a plantelor cultivate și la importante dificultăți tehnice în efectuarea asolamentelor. O cale importantă de a ieși din impas este să diversificăm numărul de specii cultivate, corelat cu condițiile pedoclimatice din zona de activitate.
La stabilirea structurii de culturi atenție trebuie acordată la: asigurarea unui asolament rațional în fermă, deoarece asolamentul este o investiție de inteligență a cultivatorului în a alege cele mai adecvate plante, respectiv a celor mai potrivite soiuri și hibrizi, și de a găsi căile de valorificare corectă și avantajoasă a recoltelor obținute. În soluționarea acestei probleme, pe lângă efortul personal, este necesară și implicarea celor care decid destinul agriculturii românești, pentru a deschide piețe externe. Dacă nu vă uniți în asociații – sau cum doriți să le numiți – pentru a deveni puternici și să fiți ascultați să vi se rezolve problemele, nu veți putea soluționa fondul problemelor.
La stabilirea structurii culturilor este nevoie să se țină seama și de schimbările climatice survenite în ultimii ani, să acordați atenție plantelor rezistente la secetă și la arșiță, deoarece procesul de aridizare apărut în principalele luni din perioada de vegetație a plantelor este tot mai frecvent. Până la rezolvarea problemei irigațiilor, desecărilor, îndiguirii râurilor, combaterii eroziunii solului etc…, este bine să introduceți în listele dumneavoastră culturi cum sunt: sorgul pentru boabe, sorgul zaharat, năutul, lintea, șofrănelul, meiul etc., cât și lucerna, secara furajeră și pentru boabe, triticalele și unele plante aromatice și medicinale.
Lipsa acută a gunoiului de grajd în majoritatea fermelor de câmp trebuie compensată prin introducerea îngrășămintelor verzi, cum sunt: lupinul, sulfina ș.a. În caz contrar, conținutul de humus din soluri se va reduce an de an și odată cu acesta, scade și potențialul de fertilitate naturală a terenului.
Refacerea perdelelor de protecție, atât de importante și necesare în multe zone agricole cu pământ roditor, poate fi un subiect la care e bine să meditați.
Și pentru că următorul calendar agricol pentru culturile de câmp va apărea în noul an calendaristic, vă urez încă de pe acum ca în 2017 să obțineți recolte mari și prețuri de valorificare pe măsură. Multă sănătate pentru dumneavoastră și cei dragi. LA MULȚI ANI!
ȘTIAȚI CĂ…
• Din cele circa patru sute de mii de specii vegetale existente pe pământ, circa 20 mii de specii au fost încercate de om în fitoterapie, ceea ce conduce la concluzia că în perioadele viitoare regimul vegetal va furniza omenirii multe soluții în sfera medicală;
• Din cele 20 de mii de specii utilizate în fitoterapia tradițională, numai circa 1100 au fost studiate, dintre care doar din 250 de specii s-au izolat substanțe folosite la prepararea medicamentelor;
• În țara noastră, așezată la jumătatea distanței între Polul Nord și Ecuator, cu o distribuție armonioasă a formelor de relief, beneficiind astfel de condiții climatice diferite, de la zonele cu influențe mediteraneene și până la cele cu climat alpin, în flora spontană există peste 3600 de specii de plante, dintre care 350 specii sunt cunoscute și folosite ca plante medicinale;
• Dacă în 1989 se cultivau 52 de specii de plante medicinale, pe o suprafață de peste 40.000 ha, în prezent numărul speciilor și suprafața cultivată cu acestea s-au redus mult, astfel că din țară exportatoare, am devenit importatoare.
• Sunt țări în lume în care fitoterapia tradițională s-a dezvoltat de-a lungul vremurilor (China și alte țări asiatice). În prezent, în aceste țări fitoterapia este ridicată la rangul de medicină oficială, iar medicamentele de origine vegetală sunt folosite de 80-90% din populație.
• Pentru România, plantele aromatice și medicinale reprezintă o sursă de sănătate și de venit financiar, fiind cultivate pe suprafețe mici, dar cu pricepere și seriozitate.
MATURAREA CONTROLATĂ A FĂINII PENTRU PANIFICAȚIE
Săptămânal, se impune verificarea produselor din magazii și din silozuri, pentru a putea interveni la timp în prevenirea pierderilor. Controlul trebuie făcut în primul rând în stratul de contact al produselor cu dușumeaua și cu pereții magaziilor, de unde încep procesele de încingere, care apoi se transmit rapid în toată masa produsului. În toată această perioadă, insectele dăunătoare și rozătoarele continuă se consume din produsele depozitate, dar și să le deprecieze prin excrementele lor.
Făina se păstrează mai greu decât grâul sub formă de boabe. În condiții bune de temperatură (peste 20oC), cu o umiditate a aerului scăzută și o aerație bună, făina proaspătă suferă procese care-i îmbunătățesc culoarea și însușirile de panificație. Astfel, culoarea albă a făinii se intensifică, iar calitățile glutenului se îmbunătățesc, proces care poartă denumirea de maturarea făinii. Însă păstrarea făinii la temperaturi pozitive pentru un timp îndelungat duce la supramaturarea ei, astfel însușirile glutenului se înrăutățesc, iar randamentul volumetric al pâinii se micșorează. Gustul făinii devine amărui din cauza descompunerii și oxidării grăsimilor. Făina albă, aflată în păstrare, trebuie supusă observării atente, ea necesitând control și sub aspectul infestării cu dăunători.
Nu uitați să verificați produsele cu conținut ridicat de umiditate, în special a cartofilor, problemă tratată în numărul anterior al revistei.
Articol publicat in revista Ferma nr. 21 (182) din 1-15 decembrie 2016
