Efectul de seră măreşte timpurietatea cartofului, iar recoltarea se face la începutul lunii mai. Plantarea poate debuta la sfârşitul lunii februarie, cu cartofii preîncolţiţi. Recomandările pentru cultura în câmp rămân valabile. Irigarea este o măsură specifică în spaţii acoperite.
În tuneluri. O altă metodă de forţare a timpurietăţii este cultura cartofului preîncolţit în tunele de folie. Înainte de fixare, folia de 140 cm lăţime se perforează pe întreaga suprafaţă cu orificii de 1-1,5 cm distanţate la 10 cm, pentru a asigura o aeraţie bună.
Înainte de plantare, se fixează scheletul tunelului format din arcuri de fier beton, plastic sau nuiele, lungimea acestora fiind de 180-200 cm. Apoi, sub fiecare arc se plantează 2 rânduri de cartofi la distanţa de 40 cm între rânduri şi 22-25 cm pe rând sau 3 rânduri la 30 cm şi 30 cm între cuiburi.
Adâncimea de plantare în strat mărunţit şi fertilizat este determinată de mărimea colţilor de pe tuberculi, astfel încât cel mai înalt colţ să fie acoperit cu 5-10 cm de pământ mărunţit.
Apoi peste schelet se aşeză folia şi se asigură opturarea capetelor. Peste marginile exterioare ale foliei se pune pământ pentru fixare şi pentru crearea microclimatului propice din interior. Protejarea plantelor cu folie se face până trece pericolul îngheţurilor târzii, după care tunelurile se desfac.
Fără adăposturi fixe. O metodă mai uşoară dar cu efect asemănător este folosirea foliei de polietilenă, perforată, direct în câmp. Perforarea nu se face complet, astfel încât bucata de folie dislocată să rămână fixată într-o parte ca o clapetă. Plantarea se face între biloane înalte de 30 cm într-un strat bine mărunţit.
Cartoful este acoperit superficial cu pământ până la acoperirea colţilor. Apoi, folia se întinde foarte bine şi se fixează lateral pentru a păstra un spaţiu maxim între nivelul superior al bilonului şi fundul intervalului unde este plantat cartoful. În acest fel se creează un spaţiu vertical de 15-20 cm în care planta poate creşte până la trecerea pericolului de îngheţ sau brumelor târzii.
Când folia e ridicată de noile plante, aceasta se poate îndepărta. Din biloanele rămase se reface stratul de sol în jurul cuibului în formare şi se aplică celelate măsuri tehnologice: irigare, tratamente fitosanitare, fertilizare foliară.
ATENŢIE LA TIMPURIETATEA SEMINŢEI
Credem că e de la sine înţeles faptul că pentru obţinerea unei recolte timpurii sau extratimpurii nu sunt suficiente doar măsurile tehnologice expuse aici. Materialul de plantat trebuie să provină dintr-o sămânţă sănătoasă, certificată şi să facă parte dintr-un soi catalogat a fi de timpurietate ridicată.
Astfel de soiuri, similare cu vechiul soi Ostara, pot fi: Riviera, Arielle, Impalla, Doré, Adora, Carrera, Volumia, Liseta, Arnova, Amorosa, Zorba, sau altele, corespondente. Prin metodele prezentate, se obţine totuşi, la oricare soi, o timpurietate corespunzătoare cu perioada biologică de maturitate a fiecărui biotip.
