Recoltarea florii soarelui şi a cartofilor de vară

Floarea soarelui
se recoltează cu combina atunci când seminţele ajung la maturitate
tehnologică, având umiditatea de 14-15%. În această fază, peste 80% din
calatidii au culoare brună, iar frunzele de la baza şi de la mijlocul
tulpinii sunt uscate.

• Stabilirea momentului optim. Calendaristic, în funcţie de mersul vremii în ţara noastră, dar şi de zona în care este amplasată cultura, recoltarea începe la mijlocul lunii august şi se încheie la mijlocul lunii septembrie. Întârzierea recoltării se soldează cu mari pierderi prin scuturare, cauzate de atacul bolilor, de căderea plantelor şi de alţi factori.

Lanurile ameninţate de putregai se recoltează mai devreme. Pentru aceasta se procedează la defolierea chimică cu desicantul Reglone, 3-4 litri/ha, sau cu Glifosat, 2-3 litri/ha, când jumătate din plante au calatidiile galbene, iar seminţele au umiditatea sub 40%. După circa zece zile de la efectuarea tratamentului, umiditatea seminţelor scade la 13%, iar lanul se poate treiera în condiţii bune.

• Reglarea combinei este absolut obligatorie. Astfel, distanţa dintre bătător şi contrabătător se fixează la 25-30 mm la intrare şi 12-18 mm la ieşire, iar turaţia bătătorului se reduce la 400-600 rotaţii/minut. Procedând astfel, nu vor rămâne calatidii netreierate şi se previne decojirea seminţelor. Pentru ca acestea să fie curate şi netraumatizate sau sparte, vom regla atât sistemul de curăţire, cât şi turaţia ventilatorului.

După recoltare, seminţele se curăţă de impurităţi şi se uscă, pentru a preveni scăderea conţinutului de ulei şi deprecierea calităţii acestuia.

Recoltarea cartofilor pentru consumul de vară se face manual sau semimecanizat, în funcţie de necesităţi.

La sfârşitul lunii august, în unele zone, începe şi recoltarea cartofilor destinaţi consumului în perioada toamnă-iarnă.

Pregătirea lanurilor în vederea recoltării începe cu distrugerea vrejilor atunci când două treimi din aceştia sunt uscaţi.

Operaţiunea se execută cu două-trei săptămâni înainte de recoltare, folosind maşinile de tocat vrejii, şi are drept scop suberificarea peridermei.

În cazul recoltării mecanizate, solele se pregătesc prin elibererea de cultură a capetelor pe o porţiune de circa 15 m, pentru ca agregatele să aibă loc de întors.

La culturile semincere, se elimină rândurile marginale, acestea având un procent ridicat de plante virozate.

Recoltarea se declanşează când procesul de suberificare este încheiat, iar tuberculii rezistă eventualelor vătămări mecanice.

După recoltare, vom proceda la sortarea şi la calibrarea tuberculilor, în vederea livrării cât mai rapide, întrucât periderma nefiind suberificată, tuberculii se exfoliază uşor şi îşi reduc valoarea comercială.

Sortarea şi calibrarea cartofilor pentru consum se face pe două categorii, şi anume: sub şi peste 40 mm.

 
Scarificarea terenurilor grele

Afânarea adâncă a terenurilor cu strat puternic tasat în profunzime, aşa cum se poate descrie operaţiunea de scarificare, trebuie efectuată o dată la trei-patru ani, la adâncimea de 50-80 cm, iar distanţa între piesele active va fi de 100-140 cm.

Lucrarea se realizează cu consum minim de energie, în intervalul maturităţii fizice a solului, mai exact vara după recoltarea culturilor, fiind urmată de arătura în mod obişnuit.

Scarificarea terenurilor asigură drenarea solului, înmagazinarea unei cantităţi mai mari de apă în pământ, precum şi pătrunderea în adâncime a aerului şi a rădăcinilor plantelor.

Sporul de recoltă care se obţine prin scarificare, comparativ cu aratul terenului la adâncimea de 25 cm, este de15-30%, în funcţie de cultură, şi se menţine ridicat şi în următorii doi-trei ani.

Efectuarea arăturilor de vară

După ce am recoltat culturile cu coacere în vară, putem trece la arăturile specifice acestui anotimp. Procedând astfel, plantele care se vor semăna în toamnă sau în primăvara viitoare vor fi mai productive, decât cele semănate în parcele arate toamna.

Adâncimea de efectuare a arăturii de vară se stabileşte în funcţie de umiditatea solului, de planta care urmează a fi cultivată, de tipul de sol şi de alţi factori. În general, pentru culturile care se seamănă toamna, adâncimea arăturii este cuprinsă între 20 şi 25 cm, iar pentru culturile care se seamănă în primăvară, între 25 şi 30 cm.

La arătura de vară, plugul lucrează în agregat cu grapa care nivelează şi aşază solul, reducând spaţiile ocupate de aer şi prin aceasta împiedicând evaporarea apei.

Pregătirea terenului şi fertilizarea de bază pentru rapiţa de toamnă

La fertilizarea culturii de rapiţă trebuie să avem în vedere că pentru 1000 kg seminţe şi producţia de biomasă aferentă, rapiţa consumă: 50-60 kg azot, 30-60 kg fosfor, 40-50 kg potasiu, 50-60 kg calciu, 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente.

Pentru a obţine recolte eficiente economic, în general, trebuie să fertilizăm cultura cu 80-180 kg azot, 50-80 kg fosfor, 60-80 kg potasiu. Întrega doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se vor aplica acum, sub arătura de vară.

Gunoiul de grajd aplicat direct culturii de rapiţă în doză de 20-30 tone/ha a condus în practică la obţinerea unor sporuri economice pe toate tipurile de sol, iar influenţa pozitivă a acestuia s-a resimţit şi la culturile care au urmat. Pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicată, dozele de îngrăşăminte chimice se reduc cu 1,5 kg azot, 0,75 kg fosfor şi 2,5 kg potasiu.

În literatura de specialitate sunt menţionate sporuri de recoltă de până la 400 kg/ha prin folosirea pe unele soluri a îngrăşămintelor cu sulf.

Aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile cu reacţie acidă are un efect benefic atât asupra recoltei, cât şi asupra conţinutului de ulei.

Arătura se execută la adâncimea de 20-25 cm, în agregat cu grapa stelată. Dacă solul este uscat şi arătura nu poate fi efectuată fără bulgări, se impune prelucrarea solului, folosind grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi reglabili, urmând ca terenul să se are după prima ploaie.

Până la semănat, arătura se menţine curată de buruieni prin lucrări cu grapa cu discuri în agregat cu grape cu colţi, apoi ultima lucrare înainte de semănat se execută perpendicular pe direcţia de semănat, folosind combinatorul.

ŞTIAŢI CĂ…

• Valoarea plantelor medicinale este determinată de momentul recoltării, care se stabileşte în funcţie de plantă, de fenofaza acesteia, de condiţiile climatice şi de intervalul orar din ziua în care se culeg. Astfel, plantele se recoltează după cum urmează:

– organele subterane (rădăcinile, rizomii, bulbii), numai în perioada de repaus, din primăvară şi din toamnă;
– frunzele se culeg de la apariţie şi până la înflorirea plantelor;
– herba (planta întreagă), la începutul înfloririi;
– florile şi inflorescenţele, de la începutul până în toiul înfloririi;
– fructele şi seminţele, aproape de maturitatea deplină (pentru cele care se scutură), sau la maturitate (pentru cele care nu se scutură).

• Durata uscării la umbră a plantelor medicinale, în perioada verii, este de 3-8 zile pentru flori, frunze şi ierburi subţiri; 10-14 zile pentru frunze şi ierburi groase; 14-21 zile pentru rădăcini subţiri; 30 -35 zile pentru ierburi groase. Dacă uscarea la umbră se realizează toamna sau primăvara, durata procesului se prelungeşte cu 5-15 zile.

• Florile şi frunzele uscate foşnesc la atingere, iar rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire.


IMPORTANT 

• Pentru ca îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu, dar şi amendamentele şi gunoiul de grajd, să aibă eficienţa maximă pentru toate culturile, acestea se introduc sub arătura de vară.

• Pentru a preveni pierderile de seminţe prin scuturare, recoltarea florii soarelui se încheie înainte ca seminţele să ajungă la umiditatea de 10-11%.

• Rapiţa de toamnă nu se poate cultiva în monocultură şi nici după soia sau floarea soarelui, din cauza bolilor comune. Ea poate reveni pe acelaşi teren după minim trei ani, iar în cazul atacului de Sclerotinia, numai după şapte-opt ani.

• Eficacitatea arăturii de vară scade odată cu întârzierea epocii de execuţie. Dintre avantajele acesteia amintim: apa provenită din precipitaţii pătrunde şi se înmagazinează mai uşor în terenul arat, regimul aer-apă din sol favorizează desfăşurarea proceselor microbiologice, care conduc la acumularea până în toamnă a unei cantităţi mai mari de elemente nutritive şi în forme uşor accesibile plantelor, prin arătură se distrug buruienile în vegetaţie, precum şi o parte dintre dăunătorii şi agenţii fitopatogeni etc.

• Cele mai bune rezultate în cazul rapiţei de toamnă se obţin dacă plantaţia se înfiinţează după recoltarea unor culturi care eliberează terenul devreme, de regulă până la începutul lunii august, cum sunt: grâul, orzul, cartofii timpurii, borceagul, sau trifoiul roşu după prima coasă.


ESTIMAREA RECOLTEI DE FLOAREA SOARELUI

• În lanurile în care: s-au folosit hibrizi adecvaţi zonei, s-au fertilizat echilibrat cu un raport NPK 1:1:1, s-a respectat o rotaţie de minim patru ani, iar densitatea culturii nu a depăşit 42.000-50.000 plante/ha, cu toate condiţiile mai puţin favorabile din acest an, recoltele sunt de peste 3000 kg/ha.

• În lanurile nefertilizate, în care: nu s-au combătut corespunzător buruienile, densităţile au fost exagerate, în condiţiile de secetă din acest an, (deşi floarea soarelui rezistă mai bine decât porumbul la acest fenomen, datorită sistemului radicular profund şi a perozităţii tulpinii şi a frunzelor) recoltele sunt sub 1000 kg/ha, adică neeconomice.


MODALITĂŢI DE RECOLTARE A CARTOFULUI

– Manual, cu furca sau cu sapa, pe suprafeţe mici sau pe pante nemecanizabile;

– Semimecanizat, cu maşina de scos cartofi pe un rând MSC 1, MSCRE 1, după care adunatul se face manual, iar pe suprafeţe mari cu MSC 2, care recoltează concomitent pe 2 rânduri;

– Mecanizat, folosind combina pe terenurile netasate, cu textură uşoară şi mijlocie, cu un conţinut mai mic de 25% argilă şi fără resturi vegetale.