Recoltarea grâului s-a încheiat iar fermierii şi-au cam făcut socotelile privind producţia obţinută în condiţiile unui an agricol cu multe greutăţi pentru cultivatori, începând cu dificultăţile din perioada de semănat, apoi iarna grea şi lungă care a urmat şi calamităţile apărute în perioada de vegetaţie.

Preţul grâului este în continuă creştere şi e greu de ştiut până la ce valoare va urca, în condiţiile în care temperaturile ridicate şi lipsa precipitaţiilor a afectat şi recolta de porumb, de floarea soarelui, de soia şi a altor specii care se recoltează toamna. Prognozele privind pierderile de recoltă la floarea soarelui şi porumb cauzate de secetă sunt mai mari decât cele înregistrate la grâu.

În zilele fierbinţi, când soarele a pârjolit pământul, ne-am amintit că în urmă cu nu foarte multă vreme am avut posibilităţi de irigare pe trei milioane de hectare. Acum mai putem iriga vreo 500 mii de hectare. Ce s-a întâmplat ştim cu toţii. Poate reuşim să ne trezim până nu va fi prea târziu.

Ce ne aşteaptă în luna august sub aspectul vremii? Conform prognozelor date de meteorologi vom avea secetă pedologică puternică în sudul, estul şi vestul zonelor agricole, unde culturile din perimetrele neirigate vor suferi, iar pierderile de recoltă sunt imprevizibile.

Recoltarea florii soarelui

Floarea soarelui se recoltează cu combina când umiditatea seminţelor scade sub 15% şi lucrarea se încheie cel târziu când umiditatea scade la 9-10%. Întârzierea recoltării produce mari pierderi prin scuturare, căderea plantelor, decojirea uşoară a seminţelor la treierat, atacul bolilor etc.

Seceta din acest an a redus mult greutatea boabelor şi a mărit procentul seminţelor seci din mijlocul calatidiului, ceea ce impune mare atenţie la reglarea combinelor.
Imediat după recoltare, seminţele se curăţă de impurităţi şi se usucă până ce umiditatea scade sub 9%.

Lucrările solului

• Se continuă efectuarea ogoarelor de vară pe terenurile care au umiditatea necesară şi care pot fi arate fără a scoate bulgări greu de mărunţit ulterior. Nu uitaţi că în solul arat se creează un regim de apă şi de aer care favorizează desfăşurarea proceselor microbiologice şi, în consecinţă, se acumulează cantităţi importante de elemente nutritive pentru plantele care urmează în cultură, buruienile şi o parte din dăunătorii şi bolile prezente în sol fiind distruse.

Eficacitatea ogoarelor de vară se reduce odată cu întârzierea perioadei de executare.
Adâncimea ogoarelor de vară depinde de umiditatea solului, de planta pentru care se execută, de gradul de încorporare a resturilor organice, de adâncimea la care s-a efectuat lucrarea în anii anteriori, precum şi de mulţi alţi factori.

Sistemul de lucrare a solului „fără arătură” pe terenurile grele nu este corespunzător, afânarea acestor soluri fiind o condiţie hotărâtoare pentru viaţa plantelor.

• Scarificarea terenurilor (afânarea adâncă) este o măsură agroameliorativă importantă, cu influenţă multilaterală asupra bilanţului şi regimului apei, al aerului şi al elementelor nutritive din sol.
Momentul optim de efectuare a lucrării este atunci când umiditatea solului este cuprinsă între 60 şi 90% din intervalul umidităţii active.

La execuţia lucrării de scarificare prioritare sunt terenurile afectate într-un grad mai mare de excesul de umiditate şi de tasare.

Reuşita lucrării depinde de stabilirea corectă a adâncimii de afânare, de lăţimea de lucru a unei piese active, de distanţa dintre organele active şi de direcţia de scarificare.

Urmările unei afânări reuşite sunt îmbunătăţirea structurii solului şi o permeabilitate mai mare pentru apă şi aer, reducerea rezistenţei solului la uneltele de lucru, creşterea spaţiului de hrănire a plantelor, distribuţia mai uniformă a elementelor nutritive, prevenirea acumulării unor substanţe care devin nocive prin cantitatea lor sau prin procesele chimice cărora le dau naştere – gleizare, salinizare ş.a.

• Corectarea reacţiei acide a solurilor din zona de deal, prin aplicarea amendamentelor cu calciu, este principala măsură pentru însănătoşirea acestor soluri bolnave.

An de an, recoltele din zonele de deal au scăzut, pe de o parte, din cauza reducerii suprafeţelor cultivate cu plante amelioratoare, precum trifoi roşu, borceaguri etc., iar pe de altă parte, din cauza reducerii suprafeţelor pe care s-au aplicat amendamente cu calciu, gunoi de grajd şi îngrăşăminte chimice.

În zilele rămase până la începerea recoltării culturilor de toamnă este bine să se realizeze transportul în câmp a amendamentelor şi încorporarea lor în sol.
Aplicarea amendamentelor cu calciu şi a îngrăşămintelor pe solurile acide îmbunătăţeşte calitatea recoltelor, influenţează favorabil dezvoltarea sistemului radicular al plantelor şi, prin aceasta, le măreşte rezistenţa la secetă şi la ger.

Pentru a acoperi o suprafaţă cât mai mare, dozele de amendamente motivate economic sunt de 2-4 tone/ha.

Semănatul rapiţei pentru ulei

Înfiinţarea culturilor de rapiţă trebuie precedată de alegerea chibzuită  a plantelor premergătoare, decizie de care depinde în mare măsură reuşita acestei culturi. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele de toamnă, cartofii timpurii, mazărea, borceagul de toamnă sau trifoiul roşu după prima coasă.

Rapiţa nu se cultivă după soia şi floarea soarelui, deoarece au boli comune. Cultura poate reveni pe acelaşi teren după minimum 3 ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, planta poate reveni abia după 7-8 ani.

Rapiţa este pretenţioasă la fertilizare. În condiţiile ţării noastre, planta necesită 80-180 kg de azot, 80-120 kg de fosfor şi tot atâta potasiu. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu şi 1/3 din doza de azot se aplică sub arătura de însămânţare.

Gunoiul de grajd aplicat direct în doză de 20-30 tone/ha asigură sporuri economice de recoltă şi reduce cantitatea de îngrăşăminte cu 1,5 kg de azot, 0,75 kg de fosfor şi 2-2,5 kg de potasiu pentru fiecare tonă de gunoi aplicată.

Pe solurile acide trebuie corectată reacţia prin aplicare amendamentelor, în limitele pH 6,5-7.
Sistemul de lucrare a solului trebuie să asigure un pat germinativ mărunţit, nu prea afânat şi curat de buruieni.

Perioada de semănat coincide cu prima decadă a lunii septembrie. Distanţa de semănat între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat este de 2,5-3,5 cm.
Densitatea de semănat, respectiv cantitatea de sămânţă, depinde de particularităţile soiului (hibridului) cultivat.

Folosiţi la semănat numai sămânţă din anul însămânţării cu puritatea minimă de 97% şi cu germinaţia minimă de 85%, tratată contra bolilor şi dăunătorilor.

Irigarea soiei şi a culturilor succesive

Necesarul de apă pentru culturile succesive trebuie asigurat prin udări care să menţină, pe adâncimea de 80 cm, umiditatea la 50% din intervalul umidităţii active a solului.

O atenţie deosebită în această perioadă trebuie acordată şi culturii de soia cultivată în ogor propriu, pierderile de recoltă cauzate de avortarea florilor, cât şi de resorbţia boabelor în primele faze de umplere putând ajunge la 70% din recoltă.

VERIFICAREA PRODUSELOR DEPOZITATE

În această perioadă este necesar ca la un interval de 2-3 zile să se verifice starea produselor depozitate (grâu, orz, orzoaică, ovăz etc.), pe toată grosimea vracului depozitat.

Procedând astfel se previne formarea cuiburilor calde de la care pornesc procesele de alterare cu mare repeziciune în toată masa de boabe. Multă atenţie trebuie acordată loturilor recoltate cu umiditatea mai ridicată, la care pericolul de încălzire şi de depreciere este mai mare.

ŞTIAŢI CĂ…

Alegerea terenului care necesită lucrări de afânare adâncă se face în funcţie de o serie de criterii:
– de natură pedologică: prioritate au solurile afectate de excesul de umiditate de natură pluvială, cât şi solurile cu o porozitate totală deficitară, cu grad de tasare de peste 10% şi o permeabilitate scăzută a aerului şi a apei;
– de natură climatică: afânarea adâncă e posibilă şi necesară în zonele cu regim hidroclimatic normal, excedentar în perioada octombrie-martie şi cu un bilanţ hidroclimatic deficitar în perioada iulie-septembrie;
– din punct de vedere geomorfologic, terenul trebuie să aibă o pantă sub 15% pentru a permite buna funcţionare a utilajelor tehnice care execută lucrarea;
– din punct de vedere litologic, terenul trebuie să aibă un substrat care să nu favorizeze alunecările;
– din punct de vdere hidrogeologic, este necesar ca solurile să nu fie afectate de influenţe freatice în perioadele cu exces de umiditate.