În acest an, din cauza temperaturilor ridicate din ultimile luni şi a lipsei precipitaţiilor, ajungerea la maturitate a culturilor s-a realizat mai devreme decât normal, iar recoltele au fost mult diminuate.

Recoltarea florii soarelui

Recoltarea florii soarelui a început încă din luna trecută, considerent pentru care, în numărul anterior al revistei noastre, am prezentat principalele elemente necesare pentru a recolta cu pierderi minime. Reamintim câteva elemente de bază.

Recoltarea directă, cu combina, se face când 75-80% din capitule sunt brunificate şi umiditatea seminţelor a scăzut la 14-15%. Viteza potrivită de lucru este de 3-4,5 km/oră. Înălţimea de tăiere, în lanurile necăzute, este de 50-100 cm, iar în lanurile căzute, de 20-50 cm.

Turaţia tobei se reduce la 400-550 rotaţii/min., iar distanţa între tobă şi contrabătător se stabileşte între 20 şi 30 mm la intrare şi 12-18 mm la ieşire. Dacă este bine reglată, pierderile de seminţe în pleavă nu trebuie să treacă de 0,5%, chiar şi în acest an, când din cauza secetei, multe seminţe au greutatea diminuată.

Imediat după recoltare, seminţele trebuie să fie condiţionate şi uscate, pentru a preveni încingerea şi chiar autoaprinderea. Chiar şi numai încălzirea acestora determină râncezirea lor şi reducerea randamentului de obţinere a uleiului.

Recoltarea cartofilor

Dacă în luna august s-au recoltat cartofii de vară, din luna septembrie începe recoltarea cartofilor destinaţi consumului de toamnă – iarnă. Când tufele s-au îngălbenit în proporţie de cca 50%, se distrug vrejii prin cosire.

Recoltarea tuberculilor se execută după 12-14 zile de la îndepărtarea vrejilor, când procesul de suberificare este încheiat, adică frecaţi în mână, coaja nu se mai exfoliază. În acest fel, vătămarea este prevenită şi păstrarea este mult uşurată. Recoltarea cartofilor care urmează a fi păstraţi timp îndelungat, poate să înceapă numai după ce temperatura a scăzut sub 12-15oC.

Recoltarea soiei

Lucrarea este dificilă, din cauza inserţiei joase a primelor păstăi. Pe terenurile care au fost bine nivelate înainte de semănat şi unde lanul nu are plante căzute, lucrarea este mult uşurată.

Momentul optim de recoltat este când frunzele s-au îngăbenit şi au căzut, păstăile s-au brunificat în procent de peste 70%, seminţele au culoare caracteristică soiului şi umiditatea sub 16%.

Înălţimea de tăiere a plantelor se va coborî cât mai jos posibil, la 4-6 cm. Viteza de înaintare a combinei să nu depăşească 4-5 km/oră, distanţa între bătător şi contrabătător la intrare să fie 20-25 mm şi la ieşire 15-18 mm, iar turaţia bătătorului 400-600 rotaţii/minut.

Acum decidem recolta de anul viitor!

Alegerea soiurilor pentru cerealele păioase care se seamănă toamna. Progresul în agricultură se introduce cel mai repede prin intermediul soiurilor şi hibrizilor cu calităţi agroproductive ridicate şi printr-o sămănţă de bună calitate sau, altfel spus, prin folosirea de material biologic superior, productiv, rezistent la secetă, boli şi la factorii nefavorabili de climă.

Sortimentul de soiuri şi hibrizi recomandaţi pentru cultură se reînnoieşte mereu. Este necesar ca în fiecare an să se consulte catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură publicat de Ministerul Agriculturii. Deoarece catalogul cuprinde foarte multe soiuri, în luarea deciziilor cel mai bine este să consultaţi inginerii agronomi din zonă, aceştia având obligaţia să cunoască rezultatele care se obţin în staţiunile de cercetări şi universităţile agricole cele mai apropiate de locul în care vă găsiţi şi, deci, cele mai adaptate zonei respective.

Indiferent de soi, în primul rând fiecare cultivator este obligat, dacă foloseşte sămănţă produsă de el, să o trimită la laboratoarele judeţene pentru controlul seminţelor şi, numai dacă obţine buletin tipărit în roşu, poate să o folosească la semănat. Dacă buletinul este tipărit în culoare neagră, se impune a se vedea de ce a fost respinsă sămănţa. În caz că respingerea se datorează germinaţiei scăzute, nu ne rămâne decât să cumpărăm altă sămânţă.

Dacă respingerea se datorează purităţii prea mici, se poate încerca recondiţionarea şi trimiterea unei alte probe la analiză.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sămânţa folosită la semănat şi tratamentele care se impun.

Nu uita! Sămânţa a fost şi rămâne un important factor de producţie. Ciclul de vegetaţie a unei plante începe cu sămânţa şi se încheie cu producerea de sămânţă. Sămânţa sănătoasă este sămânţa liberă de agenţii patogeni care se pot găsi pe suprafaţa seminţelor sau în interiorul acestora.

Tratarea seminţelor înainte de semănat este cea mai ieftină şi ecologică modalitate de luptă împotriva agenţilor patogeni de pe şi din seminţe, precum şi împotriva agenţilor patogeni care atacă seminţele în sol. Substanţele folosite trebuie alese cu grijă, pentru a răspunde protecţiei împotriva celor mai periculoşi agenţi patogeni specifici fiecărei zone şi specii de cultură.

Atenţie! Tratarea seminţelor se face numai cu respectarea normelor de protecţie a muncii, specifice pentru fiecare produs, menţionate pe ambalaj.

Indicatorii de calitate obligatorii pe care trebuie să-i îndeplinească sămânţa sunt:

Semănatul cerealelor de toamnă

Perioada de semănat are o mare influenţă pentru viitoarea recoltă, întrucât prin aceasta se realizează atât o bună înfrăţire a plantelor din toamnă, cât şi acumularea substanţelor de rezervă necesare în sezonul rece şi, astfel, o bună rezistenţă la iernare.

Datele experimentale arată că cele mai bune rezultate se obţin atunci când în cele 40-50 de zile de la răsărire la intrarea în iarnă (când temperatura scade sub 5oC), se acumulează o sumă de grade de temperatură de 450-550oC. Aceasta corespunde cu începerea semănatului, când temperatura aerului scade la 13-15oC şi încheierea lucrării, când temperatura ajunge la 8-9oC.

Calendaristic, pentru zonele de câmpie din sudul şi vestul ţării, precum şi pentru Câmpia Transilvaniei, semănatul începe la sfârşit de septembrie, iar pentru zonele colinare, după 15 septembrie. În teritoriile din preajma zonei montane, semănatul trebuie încheiat până la 25 septembrie.

Însămânţările prea timpurii sunt nefavorabile, deoarece:

• plantele cresc prea viguros şi devin sensibile la temperaturi scăzute;
• nodul de înfrăţire se formează mai la suprafaţă, fapt ce le sensibilizează la îngheţ şi secetă;
• poate apărea atac de muscă de Hessa şi afide de toamnă;
• culturile sunt expuse îmburuienării şi sunt predispuse la atac de boli; poate să apară îngălbenirea şi peticirea plantelor.

Densitatea de semănat va fi cuprinsă între 400 şi 500 b.g./mp la orz, orzoaică şi ovăzul de toamnă şi între 450 şi 600 b.g./mp la grâul de toamnă. Pentru realizarea acestor densităţi se va folosi o cantitatea de sămânţă de 130-140 kg/ha la ovăzul de toamnă, 160-200 kg/ha la orzul şi orzoaica de toamnă şi de 200-250 kg/ha la grâul de toamnă. Distanţa între rânduri la aceste culturi este de 12,5 cm. Adâncimea de semănat este cuprinsă între 3 şi 5 cm la ovăz şi orz şi 4-5 cm la grâu.

ŞTIAŢI CĂ…

Puteţi evita risipa de sămânţă la semănat, dacă veţi calcula cantitatea necesară la hectar în funcţie de indicii de calitate ai seminţei folosite, astfel:

Toate elementele necesare în calcul le găsiţi trecute în buletinul de analiză, cu excepţia densităţii, pe care o hotărăţi în funcţie de soi şi condiţiile locale concrete.

Cantitatea rezultată din calcul poate fi mărită cu până la 10% în toamnele secetoase sau când se întârzie semănatul.

Articol publicat în revista Ferma nr. 9 (64) – septembie 2008