Prin urmare, volumul lucrărilor pentru această perioadă este extrem de mare, deoarece în paralel cu combaterea buruienilor, bolilor şi a dăunătorilor trebuie să ne pregătim şi pentru recoltarea primelor culturi care ajung la maturitate.

Dacă prognoza vremii dată de meteorologi se va adeveri, coacerea rapiţei, orzului, orzoaicei şi a altor culturi care ajung la maturitate în vară se va produce rapid şi lucrările se vor aglomera şi mai mult.

În aceste condiţii, excesul de apă se va transforma în deficit, fapt care ne obligă să efectuăm grabnic lucrări de praşilă la plantele prăşitoare.

Dotarea cu maşini şi utilaje performante care să execute în scurt timp lucrări pe mari suprafeţe şi în condiţii tehnice performante este cu mult sub nivelul necesar, pentru a face faţă celor 15 milioane hectare teren agricol, din care peste 9 milioane sunt suprafeţe arabile – bogăţie a ţării pe care din păcate nu ştim să o apreciem şi să o folosim spre binele nostru.

În această situaţie extrem de grea în care ne găsim, se impune folosirea cu multă chibzuinţă a dotării tehnice de care dispunem, dar mai ales timpul care parcă s-a mai comprimat.

Măsuri urgente în culturile calamitate

Până în prima săptămână a lunii iunie, asupra culturilor agricole s-au abătut furtuni cu grindină care au produs importante pagube.

Pe suprafeţele lovite de grindină şi pe terenurile eliberate de apele stagnante se execută de îndată lucrări de remediere a pagubelor.

Pentru refacerea rapidă a plantelor din culturile de prăşitoare este necesar să executăm lucrări de praşile şi în paralel să fertilizăm şi să combatem bolile care atacă frunzele şi tulpinile lovite de grindină.

Îngrăşămintele care ajută la refacerea rapidă a plantelor suferinde sunt cele cu azot. În acest sens este bine ca pe cultivatoarele folosite la efectuarea praşilei să se monteze şi fertilizatoarele.

Doza de îngrăşăminte cu azot care se aplică, în funcţie de cantităţile aplicate înainte de semănat, este de 30-60 kg/ha s.a.

Pe alte suprafeţe, destul de însemnate, apele provenite din cantităţile mari de precipitaţii căzute în ultima lună a primăverii şi care au băltit săptămâni la rând, au distrus plantele. Aici, în funcţie de gradul de tasare a solului, trebuie să efectuăm lucrări de afânare superficială şi să trecem la reînsămânţare.

Având în vedere că suntem în a doua jumătate a lunii iunie, vom alege soiuri (hibrizi) cu perioadă scurtă de vegetaţie, care să ajungă la maturitate înaintea primelor brume din toamnă.

Pregătirea magaziilor pentru depozitarea noii recolte

Reparaţiile interioare şi exterioare ale magaziilor, eliminarea prafului, evacuarea resturilor de seminţe care favorizează înmulţirea paraziţilor trebuie încheiate de îndată.

Dezinfectarea magaziilor se face prin văruirea pereţilor cu o soluţie în care se adaugă 3-7% sulfat de cupru, pentru combaterea mucegaiurilor şi prin spălarea duşumelelor cu soluţie de sodă, folosind 15 kg sodă la 85 litri de apă.

Dezinsectizarea se face prin aerosoli şi gazare, folosind substanţe autorizate şi respectând normele de protecţie a muncii. Dintre substanţele admise amintim: Actellic 50 EC, 0,2 l/mp, Satisar 50 EC, 0,5-1 g.s.a./mp, Damfin 0,4 aplicând 40 ml/mp, Coopex 50VP 0,25% şi altele.

Deratizarea se realizează cu produse chimice aplicate sub formă de momeli, prin prăfuirea căilor de acces şi gazarea galeriilor. Se folosesc numai substanţe permise şi în condiţii de siguranţă pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor care ar putea intra în contact cu acestea.

Recoltarea culturilor în luna lui cireşar

• Recoltarea rapiţei pentru ulei este îngreunată de coacerea neuniformă, mai pronunţată decât în anii anteriori, situaţie cauzată de gradul mare de ramificare a plantelor ca urmare a ieşirii din iarnă a plantelor cu densitate mai mică.

Dacă adăugăm şi faptul că silicvele se deschid uşor şi seminţele se scutură la atingerea plantelor de rabatorul combinei, putem concluziona că momentul de recoltare este greu de stabilit, de aceea trebuie să verificăm coacerea lanului în ficare zi.

Recoltarea se poate executa în două faze sau într-una singură, direct cu combina. Recoltarea în două faze are loc atunci când plantele au devenit galbene, iar seminţele au început să se brunifice, devin tari şi au umiditatea de 30%. Tăierea plantelor se face cu vindroverul, la înălţimea de 20-30 cm.

În câteva zile, umiditatea seminţelor scade sub 14%, moment în care se execută treieratul cu combina, din mers, tăind miriştea sub brazda de plante.

Recoltarea directă cu combina se face după 7-9 zile de la data efectuării tratamentului cu desicanţi, direct din lan. Frecvent se foloseşte desicantul Reglone 2-3 l/ha dizolvat în 150-200 litri de apă. Aplicarea desicantului se face când silicvele devin galben-liliachii şi când seminţele prind culoare.

Recoltarea începe la o umiditate a seminţelor sub 16%. Pentru a reduce cât mai mult pierderile, recoltartea se execută dimineaţa, seara şi chiar în cursul nopţii.

După recoltare se face precurăţirea seminţelor şi reducerea umidităţii acestora la 10%.
Raportul între producţia de boabe şi cea de paie este de l:1,5-2,0.

• Recoltarea orzului pentru boabe presupune:

– strângerea la timp şi fără pierderi cantitative şi calitative a producţiei de boabe;

– asigurarea pentru sămânţă a unui material cu însuşiri biologice superioare;

– eliberarea terenului la timp, pentru a putea executa lucrări de pregătire a solului în condiţii optime pentru culturile următoare;

– semănatul culturilor duble pentru boabe sau furaj, în acest an necesarul de apă fiind asigurat în majoritatea zonelor de cultură.

Orzul se recoltează la începutul coacerii depline, întârzierea recoltării determinând mari pierderi prin ruperea rahisului şi căderea spicelor. Recoltarea poate să înceapă când umiditatea boabelor scade sub 18%, cu condiţia ca seminţele să se usuce imediat până la umiditatea de 14%.

• Recoltarea mazării este îngreunată din cauza culcării plantelor la pământ, dehiscenţei păstăilor şi uşurinţei cu care se sparg boabele. Momentul recoltării este când plantele s-au îngălbent, 75% din păstăi sunt galbene şi boabele sunt tari. Recoltarea se face divizat, în prima etapă plantele se smulg sau se taie cu maşina de recoltat mazăre, se lasă câteva zile pentru uscare, după care se treieră cu combina din mers.

La combină se reduce turaţia bătătorului la 600 de rotaţii/minut şi se măreşte distanţa între bătător şi contrabătător pentru a preveni spargerea boabelor.

Recoltarea directă cu combina se poate efectua cu pierderi minime numai în cazul cultivării soiurilor de tip afila la care plantele rămân erecte şi în momentul recoltării.

PREGĂTIREA SEMINŢELOR PENTRU DEPOZITARE

Odată recoltate, seminţele se pregătesc pentru a fi depozitate în condiţii favorabile.

• Seminţele de rapiţă se păstrează nevânturate până când se suspun procesului de uscare, astfel încât aerul să circule cu mai multă uşurinţă în masa de boabe. Seminţele cu peste 15% umiditate se depozitează în straturi cu grosimea sub 5 cm, care poate să ajungă la un metru numai după ce umiditatea scade sub 11%.

• Uscarea orzului după recoltare se face prin solarizare, operaţia fiind mai ieftină. Seminţele se depozitează pe platforme în strat subţire de 10-20 cm. Zilnic, seminţele se amestecă din 2 în 2 ore, apoi se nivelează şi prin masa de boabe se trasează mici rigole. La solarizare se expun seminţele recoltate cu umiditatea de peste 17%.

Seara, bobele se strâng grămadă şi se acoperă cu prelate.

• La mazăre, păstrarea în condiţii bune depinde de umiditatea boabelor, de conţinutul de corpuri străine, de uniformitatea boabelor şi de starea de sănătate. Referitor la umiditate, sunt considerare uscate boabele cu un conţinut sub 14%. La seminţele nemature apare un proces intens de respiraţie şi boabele degajă apă şi dioxid de carbon. Astfel de loturi necesită o atenţie mărită. Probleme deosebite în procesul de păstrare apar şi la loturile cu multe spărturi şi boabe cu tegumentul fisurat care mucegăiesc uşor şi sunt atacate intens de microorganisme.

ŞTIAŢI CĂ …

• Agricultura ecologică pe plan mondial se practică pe o suprafaţă de peste 31 milioane hectare de către peste 630 de mii de fermieri;

• În România, suprafaţa cultivată ecologic a crescut de la 17.438 hectare în anul 2000 la 240.000 hectare în anul 2009;

• Dintre culturile agricole din ţara noastră, cele mai mari suprafeţe sunt cultivate cu cereale, circa 60.000 hectare, urmate de păşuni şi de plante furajere, ce ocupă 48.000 hectare şi de plantele oleaginoase şi proteice, cu 28.000 hectare;

• În anul 2009, producţiile obţinute în agricultura ecologică practicată în România au fost de circa 74.000 tone de cereale şi de peste 50.000 tone plante oleaginoase şi proteice;

• Pentru a dezvolta acest sistem de agricultură şi pentru a creşte cantitatea de produse destinate exportului şi aprovizionării magazinelor speciale cu produse eco, în ţara noastră au fost acreditate două organisme naţionale de inspecţie şi certificare pentru produsele ecologice: unul la Bucureşti – Bio Cert şi celălalt la Cluj Napoca – Ecoinspect;

• La nivel mondial, în prezent există peste 390 organizaţii care oferă servicii de certificare, dintre care peste 160 sunt în Europa.