Din rezultatele obţinute în cercetare a rezultat că la majoritatea soiurilor de căpşuni (în lume există peste 3000 de soiuri de căpşuni) producţia obţinută în căpşunăriile înfiinţate cu stoloni liberi de agenţi patogeni, este de la dublu la de şapte ori mai mare, în comparaţie cu căpşunăriile înfiinţate cu stoloni obişnuiţi recoltaţi din plantaţii comerciale.
Acest lucru este explicabil ştiind bine că planta mamă, transmite prin stoloni, pe lângă caracterele de soi, bolile şi dăunătorii specifici, care produc pagube însemnate mergând până la compromiterea producţiei.
De aici reiese necesitatea de a folosi la înfiinţarea noilor plantaţii, material săditor liber de agenţi patogeni, obţinuţi în culturi speciale numite stoloniere. Vom prezenta succint două din metodele de producere a plantelor iniţiale superelite.
Termoterapia
Plantele ce vor fi supuse termoterapiei trebuie să fie viguroase şi specifice solului. După alegere, plantele se plantează în ghivece în septembrie şi se asigură toate condiţiile pentru o înrădăcinare puternică până la venirea iernii. Tratamentul se aplică în martie-aprilie când plantele au pornit în vegetaţie. Ghivecele cu plante se introduc în camera de termoterapie, unde se asigură temperatura de 37-38°C, umiditate atmoseferică de 50-60% şi fotoperiodismul de 14 ore.
Durata tratamentului 15-20 de zile.
Plantele care au rezistat se trec în izolatoare unde până la toamnă vor emite stoloni cu care se înfiinţează câmpul de superelită. Din păcate termoterapia nu este atât de eficientă pe cât se credea (astăzi nu se mai foloseşte) pentru că unele virusuri pot reapărea după un timp iar altele nu pot fi eliminate termic (termostabile). Astfel pot apărea unele boli foarte periculoase cum ar fi Phytophtora cactarum, mici nematozi sau păianjeni care nu sunt combătuţi termic.
Cultura de ţesuturi
Cultura de ţesuturi a fost din ce în ce mai bine pusă la punct (nu constituie o noutate) şi permite obţinerea plantelor iniţiale sănătoase.
Materialul vegetal din care se prelevează meristemele apicale sunt filamente în creştere. De la plante aparent sănătoase se recoltează porţiuni de filamente (5-10 cm) care se păstrează în frigider la 3-5°C. Înainte de folosire, materialul biologic se depozitează cu alcool de 94oC timp de 4 minute şi apoi în hipoclorit de calciu 5%, timp de 10 minute după care vârfurile de filament se trec în apă distilată sterilă.
Dimensiunea meristemului prelevat nu trebuie să depăşească 0,3 mm. Meristemul se trece pe mediu de cultură, unde el dezvoltă muguri cu frunzuliţe, astfel că după 6-8 săptămâni un singur meristem poate forma 20 muguri. Procesul asigură într-un an peste 3.000.000 de muguri.
Următoarea etapă este aclimatizarea plăntuţelor care durează 20-25 de zile, după care plantele se trec în câmpul superelită, mai departe stoloni elită după care stoloni originali şi căpşunării. În prezent metoda este mult perfecţionată încât de la 5-6 ani cât dura etapa precedentă în prezent asistăm la o perioadă de 1-2 ani maxim. Mai departe stolonierele se amplasează într-un sol uşor, luto-nisipos şi chiar nisipos. Schema de plantare este în rânduri simple la 1,6-2 m, se fac dezinfecţii de sol, fertilizări etc.
Pentru o întreţinere mai uşoară astăzi avem la dispoziţie o gamă largă de erbicide, de asemenea pentru tratamente fitosanitare. Astăzi recoltarea stolonilor se face cu maşina prin defrişarea stolonierei, apoi sortarea şi fasonarea se face manual. Producţia de stoloni depinde de soi în primul rând, dar în general ajunge până la un milion şi chiar mai multe plant/ha.
Stolonii se păstrează apoi în funcţie de metoda şi perioada de plantări. În Comunitatea Europeană se folosesc în general plantările de vară cu stoloni refrigeraţi şi pe bilon cu irigare prin picurare.
La noi, în sistem clasic, producătorii folosesc plantările de toamnă cu stoloni din plantaţii comerciale, metodă total greşită şi foarte puţin rentabilă (un an de îngrijire fără producţie, producţie în general foarte mică, până la 15 to/ha).
Dacă ar fi să dăm un exemplu de tehnologie modernă, amintită mai sus şi de producţii mari, amintim doar cultivatorii de căpşuni din provincia spaniolă HUELVA care de pe o suprafaţă de aproximativ 7.000 ha dau pieţei occidentale în fiecare an peste 350.000 to de căpşuni.
Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005
