Cum trebuie să arate ferma, la câţi metri distanţă de comună trebuie amplasată? Sunt unele dintre cele mai “la modă” întrebări.
Dacă luăm o situaţie particulară, cum este zona montană, constatăm cu suprindere că nu există prevederi speciale. Şi nu numai atât. De la un minister la altul, ordinele se bat cap în cap.
Aş dori să fac şi o paranteză. Deşi se împlinesc, la momentul realizării acestei pagini, peste trei săptămâni de când am solicitat, în scris şi oficial, câteva răspunsuri din partea dlui Gabriel Predoi, director general al Direcţiei Generale Sanitare Veterinare – ANSVSA, domnia sa nu a găsit de cuviinţă să ne transmită informaţiile cerute.
Zona montană, îngrădită de norme restrictive
Interviu cu Dnul Artur Ludovic Kovaci, Director Adjunct Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Hunedoara
Nicoleta Dragomir: Un crescător hunedorean din zona montană a judeţului doreşte să acceseze un fond Sapard sau Fermierul. Unde se împotmoleşte în demersul său?
Artur Ludovic Kovaci: În primul rând, trebuie lămurită situaţia juridică a terenurilor agricole. În judeţul Hunedoara circa 70% din suprafaţa agricolă este inclusă în zona montană. Unde nu a existat CAP, situaţia este critică, pentru că nu s-au mai reactualizat cărţile funciare de zeci, chiar sute de ani.
Acum fiecare trebuie să-şi rezolve situaţia pe cont propriu, deşi cetăţenii din zona montană ar fi trebuit să-şi depună cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 247 privind restituirea terenurilor agricole. Majoritatea nu au făcut-o şi să-i aduci la zi prin procese de uzucapiune sau succesiune după trei – patru generaţii, costă foarte mult.
N.D.: Să spunem că până la urmă omul nostru a rezolvat cu pământul. Ce urmează?
A.L.K.: Se loveşte de problema distanţei la care trebuie să-şi scoată ferma în afara satului. Chiar dacă s-a rezolvat situaţia juridică a terenului, potrivit Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 536 din 23 iunie 1997, sunt recomandate nişte distanţe pentru amplasarea fermelor, în funcţie de specia exploatată.
De exemplu, pentru o fermă de vaci cu lapte sau tăuraşi la îngrăşat se recomandă 200 de metri de la ultima locuinţă. Ori, în zona montană, casele sunt răsfirate, la distanţă unele de altele, astfel încât o fermă de 15 – 20 capete vaci sau tăuraşi nu ar perturba confortul vecinilor. Dar legea nu este permisivă pentru astfel de cazuri.
Oricum, ordinul este interpretabil. Potrivit articolului 11, în cazul în care, prin studiile de impact nu s-au stabilit alte distanţe, distanţele minime de protecţie sanitară recomandate între zonele protejate (locuinţe) sunt: pentru fermele de îngrăşare tăuraşi de până la 500 capete 200 metri, pentru păsări până la 5000 capete, 500 metri.
N.D.: Care sunt cerinţele pentru respectarea normelor de mediu?
A.L.K.: În legislaţia de mediu se precizează clar că, spre exemplu, o fermă de vaci cu un efectiv de maxim 100 capete nu necesită autorizaţie de mediu, chiar dacă desfăşoară o activitate cu impact asupra mediului. Vine însă ministerul sănătăţii şi scoate ferma în afara localităţii, indiferent că ai una sau 500 de vaci în gospodărie. Este absurd. Mai ales că prin acest ordin se recomandă, nu se impune o anumită distanţă.
Am fost 9 luni în Germania şi am văzut foarte multe ferme în mijlocul comunei, lângă biserică sau bar. La noi se aplică normele europene, nu? Şi atunci? Nu înţeleg de ce nu se face o interpretare unitară şi corectă a actelor normative în vigoare.
Ar trebui să existe la nivel de minister o mai bună comunicare, să facem legile coerente şi nu interpretabile, pentru că altfel îngrădim micilor crescători, care predomină în zona montană, dreptul de accesare a fondurilor Sapard şi Fermierul.
Peste o treime din suprafaţa agricolă a ţării este amplasată în zona montană şi se confruntă cu aceleaşi probleme.
N.D.: Am ajuns la bani. Mai e vreun hop de trecut în această fază?
A.L.K.: Probleme financiare majore nu sunt, mai ales că s-au modificat plafoanele pentru programul Fermierul. Până în prezent, la nivelul judeţului Hunedoara s-au eliberat opt avize pe bază de proiecte deja întocmite. Şase dintre acestea au fost depuse la BCR, încă din februarie a.c., pentru fonduri din 2005, dar încă nu s-a eliberat nici-o scrisoare de confort.
Din păcate, relaţia cu această bancă nu a decurs aşa cum ne-am fi aşteptat. Alte 25 de proiecte se află în diverse stadii de lucru. Majoritatea sunt pe ferme de vaci, lucru explicabil, pentru 70% din suprafaţa agricolă a judeţului sunt pajişti naturale.
Articol publicat în revista Ferma nr. 2(40)/2006
