Bogdan Vereş, despre paradoxul sectorului de creştere a bovinelor de carne: „Piaţa înghite animalele ieftine şi de o proastă calitate, iar cei care fac cu adevărat performanţă sunt obligaţi să-şi trimită animalele la abator!”
Chiar dacă în general cererea pentru carnea de vită de calitate superioară este în plin avânt, sectorul de creştere a bovinelor Angus din România se confruntă cu provocări care ar putea periclita viitorul acestui domeniu. Bogdan Vereş, proprietarul Angus House Farm din Reghin, trage un puternic semnal de alarmă privind tendinţele actuale care pun în pericol atât calitatea genetică a efectivelor, cât şi viabilitatea pe termen lung a afacerilor din sector.
Material genetic valoros
Bogdan este un exemplu al succesului prin investiţii strategice în genetică şi management performant. În momentul de faţă, tânărul crescător, care s-a repatriat din Marea Britanie acum câţiva ani pentru a investi în ceea ce astăzi, din punct de vedere genetic, este probabil cea mai valoroasă fermă de bovine Angus din România, deţine un efectiv de 450 de capete. De la bun început, şi-a concentrat eforturile pe crearea unui nucleu de reproducţie de elită, cu scopul de a produce material genetic valoros pentru crescătorii de vite Angus din ţara noastră, punând practic umărul la consolidarea acestui sector.
Moment de răscruce pentru crescătorii de bovine Angus
De ceva timp, însă, lucrurile nu mai funcţionează aşa cum ar trebui. „Fermierii nu înţeleg că sunt nişte paşi esenţiali în managementul unei ferme de Angus pentru a obţine calitate şi preţ,” spune Bogdan. În timp ce fermele mari investesc constant în genetică şi programe de monitorizare a sănătăţii animalelor, o parte dintre crescători preferă soluţii pe termen scurt, ignorând astfel nevoia de calitate şi sustenabilitate. Acest fenomen, atrage atenţia Bogdan, destabilizează piaţa, deoarece animalele de calitate inferioară sunt reproduse şi vândute la preţuri mici.
Probleme structurale şi riscuri pe termen lung
Una dintre cele mai mari provocări este legată de direcţionarea defectuoasă a animalelor. O parte dintre femele, spune el, ar trebui să ajungă în abatoare, dar fermierii preferă să le împingă spre reproducţie, în speranţa unui câştig nesemnificativ. Acest lucru creează un efect de bulgăre de zăpadă, perpetuând un nucleu de animale cu potenţial genetic scăzut, ceea ce pe termen lung va afecta calitatea întregului efectiv naţional. „Am rămas şocat după ce am văzut nişte postări, pe unul din grupurile de crescători de Angus de pe social-media, ale unor fermieri care îşi vând junincile gestante în ultimă fază de gestaţie sau vaca cu viţel la picior la preţuri derizorii, de 1.950 de euro! E cu adevărat incredibil! Practic, tot ce s-a clădit în ultimii zece ani începe să se distrugă. Oamenii nu înţeleg că o parte dintre femele ar trebui să ajungă în abatoare, nu ar trebui să rămână în ciclul de reproducţie”, consideră clujeanul.
Un viitor nesigur
Lipsa unui program riguros de sănătate a animalelor este o altă problemă serioasă. „În alte ţări, există programe stricte de prevenţie pentru anumite boli. În România, ne limităm la acţiunile impuse de stat şi nimic mai mult”, constată Bogdan. Investiţiile sale în sănătatea animalelor includ şapte serii de vaccinări anuale, ceea ce asigură că bovinele sale sunt clinic sănătoase şi capabile să producă viţei de calitate timp de mai mulţi ani. Mulţi alţi crescători nu fac aceste investiţii, ceea ce reduce calitatea genetică şi în cele din urmă destabilizează piaţa. „Dacă nu se schimbă ceva, în următorii ani vom ajunge să avem un efectiv de animale de proastă calitate”, avertizează acesta. Efectivele matcă de femele Angus, cândva valoroase, riscă să producă viţei de calitate inferioară din cauza lipsei investiţiilor în genetică şi management. În acest ritm, fermierii care nu îşi adaptează practicile vor ajunge să fie scoşi de pe piaţă.
Calitate, nu cantitate!
Acest fenomen extrem de îngrijorător a apărut ca urmare a creşterii interesului pentru vaca de carne. Asociaţia Aberdeen Angus România numără în prezent 1.825 de membri, care deţin împreună un efectiv total de 162.000 de taurine. Piaţa este însă suprasaturată, susţine Bogdan Vereş. „Trebuie să înţelegem că e important să facem calitate în detrimentul cantităţii. Acum se lucrează în cadrul asociaţiei la nişte programe pe schemele de calitate. Un fel de criterii de departajare între animalele productive şi animalele care ar trebui să fie direcţionate către abator. Dar strict pe femele. Pentru că acolo este marea problemă acum. Ştiu femele care nu reuşesc să facă spor de creştere de 600 de grame pe zi ca să beneficieze de pedigree. E un criteriu în cadrul asociaţiei. Acum s-a mărit la 700 de grame. Dar la fel de bine ştiu femele care au un spor dublu, datorită investiţiilor făcute atât în genetică, cât şi în programe de management şi o furajare corectă. Nu, nu poţi să iei Angusul, să-l pui pe păşune, îi dai paie sau ce găseşte el acolo şi să te aştepţi apoi ca acel animal să fie productiv”, afirmă tânărul crescător.
Animaţi de iluzia unui câştig imediat, care oricum nu este semnificativ, foarte mulţi crescători nu fac decât să-şi compromită afacerile pe termen lung. În loc să-şi consolideze business-ul, printr-un management eficient şi sănătos. – BOGDAN VEREŞ, Crescător de vite Angus
CARE AR FI SOLUŢIILE?
Primordială, în opinia sa, ar fi elaborarea unui plan strategic pentru susţinerea şi dezvoltarea sectorului. Probabil, spune acesta, o soluţie ar fi stabilirea unei delimitări clare între fermele de producţie şi cele de reproducţie. Adică cei care vor să se specializeze strict pe producţia de carne să beneficieze de un anumit tip de sprijin, în timp ce exploataţiile care produc material genetic pentru dezvoltarea sectorului în general să fie stimulate ca atare. În momentul de faţă nu se face niciun fel de diferenţiere între cele două sisteme de producţie. Astfel, un fermier care investeşte sume importante în programe de prevenţie a anumitor boli sau în ameliorare genetică, cu nişte eforturi financiare foarte mari, nu-şi mai poate susţine activitatea, tocmai din cauza fermierilor care nu pun preţ pe calitate. „Mi s-ar părea normal ca un animal care are o anumită valoare genetică să fie subvenţionat poate la un nivel dublu comparativ cu un exemplar destinat strict producţiei de carne. Pentru că şi costurile sunt două ori mai mari pentru a întreţine şi a creşte acel animal valoros din punct de vedere genetic”, argumentează Bogdan.
