Aşa l-am găsit pe Ioan Zanoschi (foto), inginer de profesie, din comuna ieşeană Deleni, omul care se încăpăţânează să nu se lase doborât de mrejele tranziţiei care, cel puţin în această zonă, a redus drastic activitatea horticolă – cândva, emblematică…

Satisfacţia propriilor eforturi

Inginerul Ioan Zanoschi a reuşit să înfiinţeze o livadă de meri cu suprafaţa de 22 hectare, la Deleni, judeţul Iaşi, pornind de la credinţa că „în viaţa trebuie să faci ceea ce ştii mai bine. Eu ştiu pomicultura şi de pomi vreau să mă ocup în continuare…” Însă, după cinci ani de încercări şi cu multe dificultăţi. „Deşi în comună există mult pământ nelucrat, azi e aproape imposibil să comasezi o suprafaţă mai mare de teren.

Timp de aproape doi ani am mers din poartă-n poartă, de la un proprietar la altul. Fiecare avea hachiţele lui, azi vindea, mâine se răzgândea. Aproape un an şi jumătate am încercat să arendez zece hectare de la ADS. Nu s-a putut. Terenul era deja arendat, iar subarendarea nu era permisă,” îşi aminteşte interlocutorul nostrum.

Norocul a venit odată cu împroprietărirea Irinei Rişcuţa, moştenitoarea boierului Polizu Micşuneşti din satul Maxut, comuna Deleni, care fiind în vârstă şi neputând lucra pământul, a fost de acord să vândă cele 22 hectare de teren, în anul 2004.

Cum până la împlinirea visului de a înfiinţa livada mai urmau destule etape costisitoare (pregătirea terenului, procurarea materialului săditor, a materialelor pentru împrejmuiri, a utilajelor pentru efectuarea lucrărilor în livadă etc.) şi cum banii îi cam cheltuise cu achiziţionarea pământului, pomicultorul nostru a căutat soluţii de finanţare.

În anul 2004, deja era cunoscută oportunitatea oferită de Sapard, program despre care se spunea că ar fi doar pentru cei destul de bogaţi. Horticultorul nostru nu se considera bogat, aşa că n-a avut curajul să apeleze la acest ajutor. Cu experienţa dobândită în cei peste 30 ani de activitate în pomicultură, cu unele resurse proprii şi împreună cu soţia, Maria Zanoschi (tehnician horticultor), a pregătit materialul săditor, respectiv cei 15.800 de pomi pentru întreaga suprafaţă de 22 ha.

„Singuri am realizat şi împrejmuirea plantaţiei. Am cheltuit, atunci, toţi banii pe care-i mai aveam, aproximativ cinci sute de milioane de lei vechi, însă, în decembrie 2005 aveam mulţumirea că plantaţia era înfiinţată. Toamna fusese lungă şi am putut sădi toţi pomii,” spune mulţumit Zanoschi.

Nevoia îţi dă curaj…

Reducerea accentuată a forţei de muncă şi scăderea gradului de calificare a acesteia l-au făcut pe Ioan Zanoschi să cerceteze tot mai mult varianta de a accesa un proiect Sapard, pentru a achiziţiona mijloace mecanice de lucru în livadă. Acesta a luat legătura cu toate instituţiile în măsură să-i ofere informaţiile necesare pentru a-şi urma planul.

“Am luat legătura şi cu reprezentanţii unei firme de consultanţă din Iaşi, cu care am lucrat cel mai mult, am purces la strângerea documentaţiei şi la realizarea proiectului. În două luni, proiectul era scris,” a ami spus Zanoschi.

Cel mai mult a durat adunarea hârtiilor, aprobări peste aprobări… „Erau lucruri noi şi, la-nceput, mi s-a părut foarte greu. Am avut, chiar, momente când mi-am zis să renunţ. Însă, colaboratorii mei de la firma de consultanţă m-au încurajat şi, practic, ei s-au angajat să descâlcească lanţul documentelor.

Şi au reuşit. În luna august 2006, proiectul în valoare de 43.997 euro a fost aprobat,” a mai spus Zanoschi. În luna octombrie 2006 utilajele erau deja acasă: tractor, maşină de stropit, echipament cu palpator şi plug pentru lucrarea solului pe rânduri, echipamente de tocat ramuri, de cultivat solul între rânduri, o remorcă pentru transport.

Alte etape, alte planuri…

Odată depăşită experienţa Sapard, pentru inginerul Ioan Zanoschi a-nceput o altă etapă: pregătirea unei valorificări corespunzătoare a producţiei de fructe. În momentul recoltării, preţul merelor nu este mulţumitor, de aceea o măsură oportună este depozitarea fructelor, pentru o valorificare ulterioară. Aşa se face că-n mintea pomicultorului nostru a prins tot mai mult contur ideea unui depozit cu atmosfera controlată pentru păstrarea şi sortarea fructelor, cu o capacitate de 400-600 tone.

„Împreună cu reprezentanţii aceleiaşi firme de consultanţă, am aşezat ideile pe hârtie şi am aşteptat să se dea startul sesiunii de depunere a proiectelor,” mărturiseşte Zanoschi. Valoarea investiţiei este de 250 de mii de euro, contribuţia proprie fiind de 50 la sută. Cum în România creditele sunt, în continuare, destul de scumpe şi cum rezerve proprii nu prea există, pentru cofinanţare acesta a găsit o altă soluţie… românească.

„Este vorba tot despre împrumuturi, dar nu de la bănci, pentru că sunt îngrozit de această variantă. Am apelat la familie şi la prieteni. În următorii 3 ani, tot ce voi câştiga prin valorificarea merelor va fi pentru a înapoia banii împrumutaţi. Asta este singura mea soluţie. Şi o accept pentru că sunt convins că investiţia reprezintă motorul dezvoltării.

În plus, mă mai gândesc şi să extind plantaţia. Dar, este un proiect de mai mare perspectivă, pentru că vreau să identific exact locul fructelor româneşti pe piaţa europeană. Cred în calitatea fructelor noastre şi nu-mi închipui că produsele din alte ţări europene pot întrece calitatea producţiei autohtone. Trebuie doar să ne organizăm mai bine, în sensul valorificării potenţialului solului şi al pătrunderii pe cele mai pretenţioase pieţe, atât cu fructe proaspete, cât şi cu produsele rezultate prin prelucrarea fructelor, ” a precizat Ioan Zanoschi.

În acest moment, livada de la Deleni-Iaşi este în anul patru de vegetaţie, estimându-se o producţie totală de aproximativ 100 tone de mere, din soiurile Idared, Golden, Ionagold, Florina, Generos. Desigur, dacă şi vremea va ţine cu pomicultorul. Cât priveşte valorificarea, se ştie doar că pentru merele de calitatea a doua există un precontract încheiat cu Fabrica de Sucuri din Vaslui.

În rest, legat de piaţă, până la finalizarea propriului depozit de fructe, doar incertitudine. Dar şi speranţa că, având ştiinţă şi voinţa de a acţiona, oamenii din această zonă vor reuşi, dacă nu să facă din nou ca 35 la sută din activitatea agricolă să-i revină horticulturii, atunci măcar să facă în aşa fel încât să nu mai rămână nelucrate, în fiecare an, mai bine de 20 la sută din cele aproape 4000 de hectare de teren agricol.

Articol publicat în Ferma de Moldova nr. 1(4)/2009