“Am şapte hectare de vie pe raza comunelor Greci şi Turcoaia, plantaţie aflată în al patrulea an de certificare bio. La soiurile albe am plantat Riesling, Chardonnay şi Sauvignon Blanc, iar la cele roşii avem soiurile de struguri Merlot şi Cabernet”, ne-a declarat viticultorul tulcean.
Acesta susţine că anul trecut a recoltat circa 60 tone de struguri de pe întreaga plantaţie. O producţie destul de bună.
Tăieri manuale la viţa-de vie
Cu toate că suprafaţa viticolă poate fi tăiată cu mijloace mecanizate, Nini Andone preferă să lucreze manual. Are o echipă de muncitori specializaţi, oameni în care are mare încredere. „Tăierea viţei-de-vie influenţează în mare măsură calitatea şi cantitatea strugurilor. Depinde ce tehnologie alegi, pentru ce tip de tăiere optezi. Întotdeauna am aplicat metoda Guyot cu o coardă sau două, plus un cep sau doi de siguranţă. Urmăresc o producţie calitativă undeva între 8 şi 10 t/ha. Pentru operaţiunea mecanizată trebuie să alegi tăierea în cordon speronat! Am început lucrarea înainte de sărbători pentru că vremea a permis acest lucru, aşa că la această dată jumătate din suprafaţă este gata. Am lăsat la urmă soiurile mai sensibile la temperaturile negative”, a explicat viticultorul.
Până în momentul de faţă, temperaturile sezonului rece au fost bune. Viabilitatea mugurilor este optimă, să sperăm că această lună nu le va aduce vreo surpriză.
Nini Andone recomandă ca, imediat după terminarea tăierii, pentru a igieniza şi mai mult coarda, să se facă un tratament în uscat cu o zeamă sulfocalcică (polisulfura de calciu) cu rol de fungicid, acaricid şi insecticid, pentru cine nu are tehnologie bio. „Eu aplic o zeamă bordeleză cu puţin sulf, în doză minimă, undeva la jumătate de kilogram/hectar”, spune podgoreanul.
Viticultorul susţine că în ultimii doi ani nu prea a avut probleme cu bolile şi dăunătorii. A aplicat preventiv tratamentele. „De regulă, administrez undeva la şapte-opt tratamente cu zeamă bordeleză şi sulf muiabil sau sulf pulbere, plus câteva stropiri cu substanţe certificate bio, cum ar fi un cupric sistemic, extracte de alge marine, produse cu aminoacizi. Există în piaţă un producător care are un insecticid omologat – Laser”, a precizat tulceanul.
Costurile de întreţinere a viţei-de-vie ajung undeva între 1.000 şi 1.500 de euro. Fermierul are utilajele lui. Pe ele lucrează fratele lui Angelin Andone, iar când este nevoie, nu se sfieşte să ajute şi el. Plantaţia viticolă o ţine din scurt. A realizat arătura adâncă de toamnă. Vor urma alte lucrări specifice: tocarea corzilor, arătura de primăvară şi legatul cordonului pe sârma portantă. Viticultorul speră ca până la 1 aprilie să termine lucrările de sezon din plantaţia viticolă.
Un parcurs profesional interesant
Nini Andone are un parcurs profesional cel puţin interesant. Este inginer zootehnist, promoţia 1997. Timp de 12 ani a emigrat în Italia, la Torino, şi a lucrat în cu totul alt domeniu. S-a întors în ţară şi a absolvit un master la Galaţi în Drept şi Administraţie publică europeană, diplomă care a rămas la loc de cinste în… colecţia personală!
Din anul 2009 s-a apucat de viticultură; a lucrat la o firmă din zonă într-un program de reconversie a viţei-de-vie şi apoi a hotărât să facă ceva pentru el. Aşa că, din 2011, de aproape opt ani, are via lui. În paralel, administrează o firmă italiană de distribuţie utilaje şi accesorii pentru vii şi livezi.
Deocamdată, nu vrea să mărească suprafaţa viticolă. Are un „vlăstar” care studiază acum horticultura. Se numeşte Marius Andone şi este student în anul al doilea la USAMV Bucureşti. Îl aşteaptă să termine studiile şi apoi se va gândi care va fi viitorul afacerii şi va vedea dacă visul lui de a avea o cramă va deveni realitate.
Nini Andone: „Nu este zi să nu mă gândesc la o cramă cu vinificaţie şi cu punct de desfacere. Este visul meu! Deocamdată, un pic timpul, un pic finanţele mă mai frânează!”
VINURI BIO PENTRU EUROPA
„Colaborez cu o cramă care produce vinuri bio pentru nordul Europei şi majoritatea producţiei o livrez aici. România are vinuri de o calitate excepţională, ce concurează cu cele franţuzeşti şi italieneşti şi sunt vândute la preţuri bunişoare. Dar e un paradox, suntem într-o piaţă globalizată, dăm vinurile noastre bune în Italia şi în Spania şi le importăm pe ale lor proaste. Nu este OK!”, opinează Nini Andone.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/231 (ediţia 1-14 martie 2019)
