Cozonacul românesc, la mare căutare și în 2024! Industria de panificație din România s-a pregătit pentru perioada sărbătorilor de iarnă cu o ofertă de aproximativ 6,6 milioane de cozonaci, potrivit președintelui ROMPAN, Aurel Popescu.
Comparativ cu anul trecut, producția înregistrează o scădere de 3-5%, cauzată de factori economici și de piață, însă exporturile aduc motive de optimism, crescând cu 30% față de 2023, scrie AGERPRES.
Creșterea exporturilor și diversificarea ofertei
Cozonacul românesc, un simbol al tradiției, continuă să câștige popularitate în străinătate. Principalele destinații de export includ Anglia, Statele Unite și Canada, unde comunitățile mari de români asigură o cerere constantă. În mod surprinzător, în Anglia, cozonacii românești sunt prezenți și în magazinele destinate publicului larg, semn al diversificării consumatorilor.
„Avem cozonaci cu merişoare, portocale, ciocolată, fistic, dar şi variantele clasice cu nucă, stafide şi rahat,” a subliniat Popescu. Acestă diversificare a ofertei răspunde cerințelor variate ale consumatorilor și contribuie la succesul internațional.
Provocări interne pentru cozonacul românesc: plafonarea adaosurilor și lipsa forței de muncă
Industria se confruntă cu dificultăți legate de politica de plafonare a adaosurilor comerciale, care pune produsele autohtone într-o poziție dezavantajoasă față de cele de import. „Unii retaileri aplică adaosuri comerciale mari produselor românești, ceea ce încurajează consumul de produse din import,” a explicat Aurel Popescu.
De asemenea, lipsa forței de muncă rămâne o problemă acută. Restricțiile legate de zona Schengen și migrarea lucrătorilor către țări precum Germania complică situația, reducând competitivitatea României în atragerea muncitorilor asiatici.
Declin financiar și reziliență în 2024
Anul 2024 a fost unul dificil pentru sectorul de morărit și panificație, marcat de numeroase falimente și vânzări de afaceri. Profitabilitatea a fost strict reglementată, limitând marjele la 20% pentru unele produse. În contrast, afacerile cu covrigi și patiserii au continuat să prospere. Creșterea prețurilor la covrigi, de la 50 de bani înainte de pandemie la 2,5 lei în prezent, a făcut ca acest segment să rămână profitabil, deși evaziunea fiscală persistă.
Perspective pentru 2025: impozite mai mari și investiții în infrastructură
Pentru 2025, ROMPAN anticipează o majorare a impozitelor și taxelor, în contextul împrumuturilor masive contractate de stat. Totuși, investițiile în infrastructură, inclusiv în Moldova, oferă un motiv de optimism. „Se lucrează cu români, chiar dacă sunt implicate firme străine, ceea ce sprijină dezvoltarea economică locală,” a remarcat Popescu.
Deși provocările sunt semnificative, industria cozonacilor și a panificației românești demonstrează capacitatea de a se adapta. Creșterea exporturilor și diversificarea produselor sunt dovezi ale potențialului său.
Cu toate acestea, pentru a rămâne competitivă, industria are nevoie de politici favorabile, investiții în forța de muncă și sprijin pentru producătorii locali. În ciuda dificultăților, cozonacul românesc rămâne un simbol al sărbătorilor, atât acasă, cât și peste hotare.
Peste 7 milioane de COZONACI de Crăciun, în 2023! 10 la sută au plecat la export
ISTORIA COZONACULUI
La originea cozonaclui se află pâinea, iar tehnicile de dospire și coacere au evoluat în timp. Drojdia a fost folosită din timpuri străvechi ca ferment pentru dospirea aluatului.
Potrivit descoperirilor arheologice, în Egiptul antic existau cuptoare pentru copt. De asemenea, există desene care datează de aproape 4.000 de ani ce atestă că egiptenii știau să facă mai multe feluri de pâine dospită, unele fiind îndulcite cu miere, scrie unica.ro
Tot în Antichitate, grecii făceau un tip de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea „plakous”. Romanii, care au preluat folosirea drojdiei de la egipteni și greci, au diversificat și îmbogățit rețeta pentru cozonaci, adăugând, spre exemplu, ouă, unt, fructe uscate.
La început existau două feluri de cozonac ce erau oferite ca ofrandă zeilor: „libum”, un cozonac de dimensiuni mai mici și „placenta”, un cozonac cu brânză, stafide și alune.
În Marea Britanie, prima reţetă de cozonac apare într-o carte de bucate în 1718, cu recomandarea de a fi copt în forme lungi şi înguste, recomandare care a rămas valabilă şi în zilele noastre.
Specialiştii în gastronomie sunt aproape cu toţii de acord că reţeta de cozonac, asa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost consacrată în secolul al XIX-lea de europeni.
