Agricultura modernă cunoaşte o revenire la metodele tradiţionale de întreţinere a culturilor, în special în fermele ecologice sau a celor hibride. Se revine astfel la „clasica” distrugere mecanică a buruienilor, la „vechea” praşilă mecanică sau altfel spus la „sapă”. Nu, nu la sapa manuală, strămoşească, ci la o praşilă mecanizată, ghidată prin GPS şi camere video.

În ultimele decenii s-au utilizat pe scară largă erbicidele, o metodă agronomică rapidă şi eficientă pentru combaterea buruienilor. Rezistenţa la substanţele active disponibile în prezent, precum şi continua reducere a numărului de substanţe active şi respectiv produse folosite pentru combaterea buruienilor, în urma noilor reglementări pentru protecţia mediului au făcut ca agronomii şi producătorii de maşini agricole să caute metode alternative.

Combaterea inteligentă a buruienilor

La conferinţa „LAND.TECHNIK für Profis 2020 – Tehnică agricolă pentru profesionişti”, care a avut ca temă „Protecţia plantelor”, unul dintre cele mai discutate subiecte a fost „Controlul mecanic al buruienilor”. La evenimentul organizat de DLG e.V. (Societatea Germană pentru Agricultură) şi Asociaţia inginerilor din Germania (VDI – Verein Deutscher Ingenieure) am participat la o serie de prezentări şi discuţii care au evidenţiat experienţa practică în protecţia mecanică a culturilor şi combaterea mecanică a buruienilor – tendinţe şi soluţii de ultimă generaţie.
Sistemele de combatere „nechimică” a buruienilor, aşa cum este „praşila” mecanică, au revenit acum la „modă” şi sunt practicate pe scară tot mai largă, mai ales de către cei care fac agricultură în sistem ecologic.
Unul dintre dezavantaje în ceea ce priveşte utilizarea praşilei mecanice a fost timpul crescut de lucru şi costurile aferente care au încetinit considerabil operaţiunea. Sistemele moderne, aşa cum sunt combinaţia dintre praşila mecanică ghidată cu ajutorul camerelor video şi/sau GPS, şi-au dovedit eficienţa în ultimii ani şi acum este posibil să obţinem o foarte bună acoperire a terenului la un preţ competitiv.
De asemenea, combinaţia dintre tehnologia de prăşit mecanic şi fertilizarea lichidă sau prăşit mecanic pe rânduri şi pulverizarea produselor de protecţie numai pe rândul plantelor de cultură, în acelaşi timp (printr-o singură trecere), deschide noi posibilităţi ca praşila mecanică să contribuie la optimizarea tehnologiilor şi la o agricultură sustenabilă.
Pe lângă distrugerea mecanică a buruienilor, praşila mecanică are şi alte aspecte pozitive, ca urmare a prelucrării mecanice a terenului, atât în ceea ce priveşte structura solului, cât şi creşterea rădăcinilor şi mobilizarea nutrienţilor.

Marii producători au dat startul

Pe fondul restricţionării treptate a folosirii produselor pentru protecţia plantelor, combaterea mecanică a buruienilor a devenit o preocupare constantă pentru aproape toţi marii jucători din industria de maşini agricole. Aşa cum am remarcat şi în alte articole apărute în Revista Ferma, marii producători de tehnică agricolă din Germania, care sunt şi producători de maşini pentru protecţia plantelor, se implică în dezvoltarea de soluţii alternative, respectiv combaterea mecanică a buruienilor.
Lemken a achiziţionat compania olandeză Machinefabriek Steketee B.V., specializată în producerea de utilaje pentru controlul mecanic al buruienilor. Tehnologia Steketee permite controlul mecanic, cu precizie, asistat de camere video, al buruienilor atât pe rând, cât şi între plante, pe rând. Lemken doreşte să continue dezvoltarea proiectelor Steketee şi să extindă facilităţile companiei pentru a-şi consolida capacităţile de producţie existente.
Grupul Amazone a preluat, anul trecut, gama de produse bazate pe tehnologia de prăşit de la compania Maschinenfabrik Schmotzer GmbH, acesta fiind considerat un pas important pentru dezvoltarea capacităţii de bază a Amazone în protecţia plantelor. De altfel, Amazone consideră că tehnologia de prăşit trece printr-o experienţă de renaştere, mai ales în ţările unde agricultura se face la scară mare. După ce a fost o perioadă în „umbra” agriculturii organice, acum este văzută din nou ca o unealtă importantă în tehnologiile de bază ale culturilor agricole.
Horsch a lansat anul trecut prăşitoarea mecanică Transformer VF (VariableFrame), prima maşină dintr-o nouă gamă de produse. Principalele careacteristici tehnice ale noii prăşitoare mecanice Horsch includ un cadru ajustabil lateral, complet integrat, şi compatibilitatea cu diferite sisteme de camere video controlate ISOBUS. În plus, pe HORSCH Transformer VF pot fi montate o serie variată de unelte, „sape” ghidate prin sistem paralelogram.

Ghidajul cu ajutorul camerelor video şi GPS creşte productivitatea

Prelucrarea superficială a solului este des folosită pentru a distruge buruienile şi pentru a combate apariţia acestora premergător semănatului. Practic, printr-o simplă trecere cu un utilaj de prelucrare superficială a solului se pot distruge buruienile care au răsărit sau seminţele acestora care au pornit în germinaţie.
Sisteme independente de rânduri, aşa cum sunt grapele (clasice) cu sape pe rânduri sau grape cu role (sistem Annaburger), pot fi utilizate în perioada pre şi post-emergenţă, „agresivitatea” acţiunii asupra solului putând fi reglată în funcţie de adâncimea depozitului de seminţe de buruieni şi/sau de stadiul de dezvoltare al acestora. În general, aceste grape acţionează prin sisteme de tăiere plană, ghidate printr-o construcţie paralelogram. Eficienţa lucrării depinde de stadiul de vegetaţie al buruienilor şi poate fi de până la 70-80%. Un efect suplimentar se poate obţine prin „scoaterea” şi „pieptănarea” buruienilor pe interiorul rândurilor, precum şi mobilizarea solului.
În ceea ce priveşte uneltele active, accentul se pune pe un rezultat precis de lucru şi pe o reglare simplă şi rapidă. Astfel, adâncimea de lucru poate fi ajustată cu uşurinţă fără nici un instrument prin sistem paralelogram.
Lăţimea de lucru se reglează în funcţie de distanţa dintre rânduri şi de dimensiunea plantelor pe rând. Astfel, pentru cultura de porumb, în cazul distanţei dintre rânduri de 75 cm, lăţimea de lucru a sapelor poate fi de maxim 60 cm, pentru a se asigura protecţia plantelor.
Zona „de protecţie” pentru plante, spre exemplu, la porumb se calculează la cel puţin 8-10 cm, la sfeclă la 15-20 cm etc. Chiar şi în cazul utilizării sistemelor cu ghidare RTK, cu precizie de 2,5 cm, este de preferat păstrarea unei zone de siguranţă pentru protecţia plantelor.
Foarte important este ecartamentul tractorului şi lăţimea de lucru a utilajelor, iar viteza de lucru poate fi de 2-4 km/h până la aproximativ 6-10 km/h.
Este necesară o precizie tot mai mare în toate etapele de procesare a informaţiilor, pentru că sistemele video „recunosc” culturile (plantele) şi buruienile în fiecare etapă şi controlează instrumentele de lucru.

CE AVANTAJE ÎŢI OFERĂ PRAŞILA MECANICĂ?

Sistemele de combatere mecanică a buruienilor trebuie să răspundă unei serii de cerinţe specifice: tipul de cultură, distanţa dintre rânduri, distanţa dintre plante pe rând, alte sisteme operaţionale (protecţia culturilor; fertilizare minerală/organică etc.), dacă plantaţia este sau nu irigată etc.
Desigur, culturile „de câmp prăşitoare”, cu distanţe mari între rânduri şi pentru care există posibilitatea de a „mobiliza” solul dintre rânduri, precum şi culturile legumicole sunt cele mai pretabile pentru praşila mecanică.
Scopul praşilei mecanice se concentrează pe mai multe obiective esenţiale/importante, dar cu o pondere diferită, în funcţie de tipul culturii:
– eliminarea buruienilor nedorite pentru protejarea culturii principale (în special în culturile ecologice şi cu buruieni rezistente);
– spargerea crustei şi ventilarea solului superior, cu un efect mineralizant suplimentar al substanţelor nutritive din stratul superior de sol;
– distrugerea capilarităţii, pentru a preveni evaporarea apei şi ,totodată, a permite pătrunderea apei în sol;
– încorporarea imediată a îngrăşămintelor organice sau chimice.

TREI LUCRURI IMPORTANTE DE REŢINUT

• Controlul mecanic al buruienilor în agricultura convenţională, dar mai ales în cea organică, funcţionează doar în combinaţie cu toate celelalte măsuri agronomice (rotaţia culturilor, pregătirea corectă a patului geminativ, semănatul optim, nutriţia plantelor etc);
• Controlul mecanic al buruienilor necesită precizie „milimetrică” – sistemul RTK este cheia succesului în acest caz;
• Managementul corect al tuturor lucrărilor agrochimice şi multitudinea condiţiilor naturale sunt esenţiale.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5/254 (ediţia 15-31 martie 2020)