Sortimentul de fibroase şi suculente într-o fermă nu este foarte variat, fiecare fermier producând maxim două tipuri de fân: de câmpie şi de lucernă. Dintre suculente, cel mai întâlnit furaj este silozul de porumb. Însă cel mai greu pentru un fermier este să aleagă concentratul de corecţie.

În cazul furajării din stoc – numai iarna sau pe tot parcursul anului (cu furaje conservate) -, vacilor în lactaţie li se administrează fânurile în cantităţi de 6-8 kg/cap/zi, minim 2-3 kg/cap/zi şi maxim 10-12 kg/cap/zi (cantităţile mari de fân, din cauza densităţii energetice reduse, pot limita producţia). Pe lângă acestea, în raţia de bază se adaugă suculente, reprezentate de siloz: 20-40 kg/cap/zi sau sfeclă: 15-20 kg/cap/zi. De asemenea, pot fi utilizate borhotul de bere: 8-12 kg/cap/zi şi semisilozurile sau semifânurile: 8-15 kg/cap/zi. La vacile cu producţii sub 10 litri de lapte pot fi utilizate în raţie furajele grosiere preparate: 3-5 kg. La producţii de peste 10 litri de lapte, concentratele se administrează în cantitate de 0,25-0,35 kg/litru de lapte.
În general, în structura raţiilor fibroasele participă cu 20% ca pondere, suculentele cu 40-60% şi concentratele cu 20-40%.

Patru exemple de raţii furajere care sporesc producţia de lapte

Întrucât în majoritatea fermelor, producţia medie de lapte este de circa 20 litri, în continuare prezint exemple de raţii pentru o vacă de 600 kg cu un potenţial productiv de 20 litri de lapte pe zi.
• Cerinţele acestei vaci (pentru 24 de ore) sunt prezentate în tabelul 1. Dacă i se administrează 5 kg fân de lucernă, 5 kg fân de câmpie şi 25 kg siloz de porumb, atunci, conform datelor din tabel, raţia de bază asigură 11,8 UFL, 1015 g PDIN şi 1120 g PDIE. Dacă la această raţie de bază se intervine cu 3,5 kg uruială de porumb, atunci producţia potenţială de lapte este de 18 l în funcţie de PDIN (1260 g ), 22,6 l în funcţie de PDIE (1480 g), respectiv de circa 24 l după UFL (15,6). Practic, această vacă va da zilnic circa 18 litri de lapte, iar surplusul energetic asigurat pentru încă 6 litri de lapte se pierde sau îngraşă animalul.
• Dacă în locul uruielii de porumb se folosesc tărâţe de grâu, raţia totală se echilibrează din punct de vedere energo-proteic (vezi tabelul 2), iar variaţiile producţiei potenţiale de lapte, care se poate obţine în funcţie de principalii indici nutritivi, oscilează doar între 19,6 şi 20,9 l.

• Într-un alt exemplu, des întâlnit în fermele de creştere a vacilor de lapte, se poate constata că dacă într-o raţie de bază se administrează fân de leguminoase în cantităţi mari (10 kg fân de lucernă) şi siloz de porumb în cantitate de 25 kg, fără fân de câmpie, atunci când se intervine cu 2 kg uruială de porumb, ca furaj concentrat de corecţie, raportul energo-proteic al raţiei totale se corelează bine. Conform datelor din tabelul 3 producţia de lapte permisă din punct de vedere al asigurării cu UFL, PDIN şi PDIE oscilează foarte puţin, respectiv între 20,3 l şi 21 l lapte.
• Dacă la acelaşi tip de raţie de bază se utilizează (greşit) ca furaj de corecţie un component cu raport preponderent proteic, cum ar fi tărâţele de grâu, atunci dezechilibrul energo-proteic se accentuează şi în funcţie de UFL se pot obţine 18,8 litri de lapte, iar în funcţie de PDIN, circa 21,3 l lapte (tabelul 4).

Ce riscuri apar în cazul unor combinaţii greşite?

Exemplele prezentate evidenţiază, fără echivoc, cât de importantă este alegerea corectă a concentratului de corecţie. Alegerea greşită a acestuia poate duce fie la plafonarea producţiei de lapte, fie la îngrăşarea vacilor în lactaţie, dacă se înregistrează un exces energetic.
Este de menţionat că atunci când se recurge la un furaj de corecţie fără a folosi amestecuri de concentrate de producţie, în acesta se vor încorpora macrosărurile (sursele de asigurare a calciului şi fosforului), premixurile vitamino-minerale şi sarea.
În cazul fermelor care au şi vaci cu un potenţial productiv de peste 20 litri de lapte, în completare se poate administra un amestec de producţie, dar doar acestor vaci, pentru a le permite exteriorizarea potenţialului productiv.

LEGENDĂ TABELE:
SU – substanţă uscată;
UFL – unităţi furajere lapte;
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei;
UIDL – unităţile de încărcare digestivă pentru vacile de lapte.

TABELUL 1: RAŢIE FURAJERĂ COMPLETATĂ CU URUIALĂ DE PORUMB

TABELUL 2: RAŢIE FURAJERĂ COMPLETATĂ CU TĂRÂŢE DE GRÂU

TABELUL 3: RAŢIE FURAJERĂ CU UN RAPORT ENERGO-PROTEIC BINE CORELAT

TABELUL 4: RAŢIE FURAJERĂ CU DEZECHILIBRU ENERGO-PROTEIC ACCENTUAT

CU CE COMPLETĂM RAŢIILE DE BAZĂ?

În funcţie de structura raţiei de bază (reprezentată de fibroase şi de suculente), concentratele de corecţie (de completare) se utilizează astfel:
– la raţiile pe bază de fân de graminee, siloz de porumb, siloz de graminee perene şi semisilozuri de graminee, concentratele pot fi reprezentate de furaje proteice, cum ar fi tărâţele, şroturile etc.;
– la raţiile bazate pe fânuri de leguminoase, semifânuri sau semisilozuri de leguminoase, concentratele de corecţie pot fi reprezentate de cereale precum porumb, orz, grâu furajer.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5/254 (ediţia 15-31 martie 2020)