Catastrofă, dezastru, secetă, îngheţ, vijelie, mistreţi, preţuri, irigaţii, calamitate, despăgubiri – acestea sunt cuvintele cheie în agricultura aflată sub noua dublă orânduire: a pandemiei, pe de-o parte, şi a primăverii cum n-a mai fost de cel puţin un deceniu, pe de altă parte. Comunicarea ministerială, lovită în plin de criză, pare că dă semne de revigorare în ultimele zile. Dar, spun producătorii agricoli, încă nimic concret despre măsurile de sprijin mult aşteptate.
Singura veste, sosită la închiderea ediţiei a fost că se dă undă verde la împuşcat mistreţi, prin ordonanţă militară. Ce facem însă cu hoţii care zburdă pe câmpii şi cosesc nestingheriţi grâul fermierilor?
Ce facem cu despăgubirile pentru TREI MILIOANE de hectare cu păioase afectate de secetă?
Dinspre Bruxelles vin semnale bune, de ceva vreme
S-au luat măsuri de sprijin, au fost amânate termene pentru depunerea cererilor şi s-a mărit procentul din avansul pentru plăţile directe. Am tot scris despre banii europeni pentru agricultură, dar pare că veştile ajung la Bucureşti pe jos sau cu golumbul voiajor, că altfel nu-mi explic de ce România nu aplică urgent facilităţile de la CE de care fermierii din alte state europene se bucură deja.
La noi, de la mic la mare, agricultorii îşi tot strigă nemulţumirile, dar în afară de presă şi societatea civilă nu pare să-i audă nimeni. Stocurile se adună şi cererea scăzută de pe piaţă duce inevitabil la prăbuşirea preţului. Şi e fiecare cu dreptatea lui. Consumatorul, pe de o parte, spune că va alege preţul mai mic, adică pe cel din supermarket. În pieţe e greu să-ţi dai seama care e producătorul şi care comerciantul.
Asta deşi, cel puţin teoretic, accesul în piaţă a fost stabilit prin ordonanţă exclusiv pentru producători. Mulţi depozitari care colectează legume de la fermierii locali se plâng deja că retailerii le-au sistat livrările. Este perioada în care şi în agricultură sunt invocate tot felul de clauze de urgenţă majoră iar lipsa de lichidităţi este deja un obstacol pentru desfăşurarea lucrărilor agricole, mai ales că au crescut substanţial costurile de producţie.
Ne aşteaptă o criză alimentară?
Autorităţile spun că avem suficiente stocuri, dar le ţin la secret. Fermierii produc, dar nu au cui să vândă. Cu procesarea stăm la fel de rău sau deloc. Importăm mult, în detrimentul produselor locale. Da, ştim, suntem piaţă comunitară, dar nu la fel ca noi sunt şi alte state europene care deja au luat măsuri pentru favorizarea producţiei interne?
