Sărbătorile Pascale sunt prima mare ocazie pentru crescătorii de oi să vândă mieii, pe care bunii creştini, potrivit tradiţiei, îi transformă în drob, dar mai ales în friptură. Desigur, unii oieri optează şi pentru îngrăşarea blândelor animăluţe în fermă, ca să le vândă mai târziu, mai cu folos, comercianţilor activi pe filierele arabe, fiindcă berbecuţii româneşti, ştim bine, hrănesc festiv şi milioane de guri musulmane. Dar, totuşi, oierii noştri parcă nu ar rata nici ocazia asta, unică în an, a vânzării mieilor în carcasă, pentru meniurile pascale ale românilor.
Reguli stricte şi interdicţii
De partea cealaltă, autorităţile sanitare veterinare se pregătesc la rândul lor să întâmpine cu măsuri organizatorice, cu controale şi amenzi pe bravii fermieri care îşi scot turmele de miei spre sacrificare. Statul român, vezi bine, le cam încurcă treaba când impune atâtea reguli. Nu ar fi mai bine ca statul ăsta să nu facă altceva decât să dea bani (subvenţii, ajutoare de minimis) şi să nu mai ceară nimic în schimb? Ar fi mai bine pentru toţi oierii, mai ales dacă sumele de bani ar fi aceleaşi pentru toată lumea, dar parcă statul e de acord să stea deoparte?! Ba dimpotrivă. Un comunicat al ANSVSA dovedeşte că funcţionarii publici, care trebuie să ţină cont de tot soiul de primejdii (de exp., răspândirea unor molime la animale sau toxiinfecţiile alimentare la oameni) nu au jucat Solitaire pe calculator, aşa cum îi acuză corporatiştii, ci au ticluit un ditamai regulament privind vânzarea mieilor în această primăvară, atât pentru catolici, cât şi pentru ortodocşi. Diferenţa între Paştile unora şi ale altora este anul acesta de o lună, ceea ce înseamnă că oierii vând de două ori, iar ortodocşii vor cumpăra un miel mai gras decât catolicii.
Circulaţia animalelor, sub control
Să citim, aşadar, regulile impuse anul acesta oierilor care vor să vândă miei de Paşte.
• În zonele cu focare de PPA. În primul rând, dacă ferma se află într-o zonă de restricţie consecutivă confirmării unui focar de pestă porcină africană (PPA) la porcii domestici, mişcarea mieilor este interzisă în zona de protecţie şi permisă în zona de supraveghere, dar numai cu acordul autorităţii veterinare, în următoarele şapte zile de la stabilirea zonei. Ce însemană asta? Mieii nu pot fi scoşi din exploataţie dacă aceasta se află la cel mult 3 km faţă de focarul de PPA, dar pot fi scoşi, cu acordul DSVSA dacă exploataţia se află la o distanţă între 3 şi 10 km faţă de focar.
• Monitorizarea scrapiei. Dar în ţară se mai află o altă epizootie, care afectează chiar oile, anume scrapia. Din cauza acestei molime, prezentă în anumite judeţe, autorităţile vor monitoriza ”circulaţia ovinelor şi caprinelor destinate sacrificării, respectiv întregul traseu de la ferme sau exploataţii de origine către abatoare autorizate sanitar veterinar sau centre de sacrificare autorizate temporar”. Adică, oricât de liberă ar fi scoaterea din exploataţie a mieilor, tot veţi putea fi opriţi pe drum de echipele de control.
Autorizare sanitar-veterinară
ANSVSA aminteşte că fermele de unde vor fi livrate animalele pentru tăiere, precum şi operatorii din domeniul alimentar care desfăşoară activităţi de tăiere, procesare, depozitare, transport/distribuţie şi comercializare a cărnii de miel şi a produselor derivate din aceasta trebuie să deţină autorizare/înregistrare sanitară veterinară eliberată în conformitate cu prevederile legislaţiei sanitare veterinare în vigoare.
Oierii au de ales între două variante
Două sunt posibilităţile unui crescător de oi ca să vândă miei de Paşte: 1) îi duce la un abator sau 2) îi sacrifică într-un centru de sacrificare autorizat temporar.
În ambele situaţii, vor fi admise pentru sacrificare în vederea consumului public numai animalele cu o stare corespunzătoare de sănătate, probată de certificatele de sănătate (documente privind informaţiile de lanţ alimentar), şi care sunt identificate şi înregistrate în Baza Naţională de Date conform legislaţiei în vigoare, însoţite de documente sanitare veterinare de mişcare, crescute în ferme, localităţi şi zone indemne de boli transmisibile.
1. Abatoarele trebuie să fie autorizate sanitar veterinar pentru schimburi intracomunitare privind sacrificarea de ovine. Lista este publicată pe site-ul ANSVSA.
2. Sacrificarea mieilor poate fi realizată şi în spaţii amenajate şi autorizate temporar, organizate în condiţiile legii, în care să se asigure supravegherea sanitară veterinară şi în care sunt respectate condiţiile prevăzute de legislaţie, carnea rezultată în urma sacrificării fiind destinată direct consumatorului final, fiind interzisă comercializarea acesteia prin unităţile de comercializare cu amănuntul.
Carcasă cu ştampilă
Ca un astfel de centru să fie aprobat, trebuie să existe ”un număr suficient de medici veterinari oficiali instruiţi corespunzător cu privire la efectuarea examenului ante şi post-mortem, care să poată dispune măsuri de restricţie sanitar-veterinară asupra cărnii, în cazurile în care constată încălcări ale prevederilor legislaţiei în vigoare la nivelul centrelor de tăiere autorizate temporar”.
• Dacă DSVSA nu are destui medici veterinari oficiali, centrul de sacrificare ar putea să nu fie autorizat.
• Dacă sunt veterinari oficiali disponibili, ei trebuie să ştampileze carcasa, înainte să fie vândută. Marca de sănătate specială are formă rotundă cu diametrul de 3,5 cm, în interiorul căreia este înscris indicativul judeţului urmat de codul numeric acordat de DSVSA judeţeană/a municipiului Bucureşti. Cam acestea ar fi regulile, dar deocamdată le-am găsit formulate numai într-un comunicat de presă, nu într-un act cu caracter legislativ, un ordin sau o hotărâre.
MIEI LA EXPORT ÎN ITALIA
Comuna Vurpăr este un loc important pe harta oieritului din România. Aici există o asociaţie care vinde lapte de oaie unităţii de procesare de la Horezu (jud. Vâlcea), care livrează brânzeturi pe piaţa internă, dar şi în Spania. Florin Dragomir, preşedintele asociaţiei ”Eco Mioriţa” şi al asociaţiei ”Telemea de Sibiu”, mi-a declarat că oierii din Vurpăr deja au vândut mare parte din miei unor beneficiari din Italia pentru Paştele Catolic. ”Dacă sunt restricţiile acestea de care spuneţi dvs., nu e bine. Oierii începuseră anii trecuţi să vândă la magazine alimentare. Centre de sacrificare? Unde şi cine le înfiinţează? O să-şi taie oamenii miel numai pentru ei şi gata”, mi-a declarat oierul.
un articol de
STELIAN RĂDESCU
