Îi merge mintea de zici că-i TGV pe lângă simplonul de Caracal de care vorbea Nea Mărin în celebrele sale skatch-uri cu şi despre olteni. Fire temperamentală, pătimaş chiar, dar mereu cerebral, cu argumente care să-i susţină părerile, Marian Baronescu crede că anumite lucruri în agricultura românească merg într-o direcţie greşită. Fie că discutăm despre slaba implicare a autorităţilor în ceea ce priveşte promovarea produselor româneşti în supermarketuri şi abuzurile companiilor de retail sau de legile strâmbe promovate în parlament, cum ar fi cea a compostului, reproşurile sale sunt cât se poate de pertinente şi asumate. Cel supranumit „Lupul Dacic”, datorită legăturii sale spirituale cu strămoşii noştri, pe care şi-a cultivat-o de ceva timp, a trecut cu bine peste primul an de pandemie, deşi a simţit pe propria-i piele efectele nefaste ale acestei crize fără precedent pentru generaţia noastră.
S-a încurajat cămătăria
„Anul trecut am ieşit destul de bine pentru că muncesc de mă ia dracii, deşi a fost un an foarte greu, s-au schimbat şi obiceiurile de consum şi modul de viaţă. Au apărut «firme căpuşă» care, chipurile, fac vânzări online, dar ei iau de la mine şi de la alţii. S-a încurajat practic cămătăria”, spune fermierul.
Unde sunt centrele de achiziţie?
„Eu tot insist cu centrele de achiziţie, dar lumea îmi zice că nu mai suntem în comunism. Fără să înţeleagă că cine face cu adevărat producţie nu mai poate să se ocupe şi de vânzare. Ar trebui ca acele centre de achiziţie să funcţioneze pe lângă camerele agricole, cum se întâmplă în Franţa, Italia, chiar şi în Turcia”, consideră fermierul din Perişor, judeţul Olt.
Cu marfa la tomberon
La începutul pandemiei îşi aminteşte că a fost silit să arunce o parte din marfă din cauză că oamenii s-au panicat iar autorităţile au închis pieţele. „Toată lumea se înghesuia în hipermarket, unde numai distanţare nu era, ca să nu mai vorbim de respectarea măsurilor de igienă. Am reuşit totuşi să recuperez ceva în toamnă, cu despăgubirile. Dar şi aici s-au făcut destule şmecherii. Că au vândut unii la negru, nu s-au înregistrat cu factură şi apoi au venit să ceară despăgubiri ca şi cum şi-ar fi oprit activitatea două luni de zile”, acuză Baronescu.
Programul „Tomata” a înmulţit dăunătorii!
Acesta se plânge şi de importurile ieftine care fac concurenţă neloială producătorilor autohtoni. „Anul trecut, în august, găseai la supermarket roşii de import. Chiar şi în pieţe. E de râsul lumii. Iar noi, producătorii, ne chinuim să vindem marfa pe te miri unde. Programul «Tomata» a fost gândit prost de la început. Acel sprijin trebuia să stimuleze toate culturile legumicole, ca să se deblocheze monocultura. S-au dezvoltat acum o grămadă de dăunători specifici care ne distrug culturile”, a constatat olteanul.
„Nu-mi cumpără nimeni marfa pe factură”
Acesta ar fi propus subvenţionarea cantităţii vândute. Dar nu doar la tomate, ci şi la castraveţi, ardei, pepene etc. „Kilogramul vândut pe factură, nu pe carnetul de producător, pentru că ăla nu intră în economia reală. Eu am o problemă – mă duc cu 2-3 tone de marfă în târg să o vând şi vin cu o factură pentru 300 de kile. Nu-mi cumpără nimeni marfa pe factură. Şi să se termine odată cu aceste certificate de producător. Toţi spun că se stabilesc la ţară şi dacă verifici la primării, vei vedea că pe aceeaşi suprafaţă de teren s-au făcut câte trei-patru proiecte. Tatăl lasă copilului şi aşa mai departe. De când a intrat în vigoare proiectul de stabilire a tinerilor la sate, s-a diminuat numărul de tineri care muncesc în agricultură, iar în legumicultură în mod special. Să nu ne mai minţim atât”, spune Marian Baronescu.
Subvenţie pe kilogramul vândut!
Din punctul său de vedere, dacă nu se schimbă nimic la nivel legislativ, românii nu au nici o şansă în faţa producătorilor din afară. „Am înţeles de ce ăia îşi permit să factureze la preţ mic. Pentru că ei primesc subvenţia pe kilogramul vândut pe factură. Şi atunci nu îi interesează neapărat valoarea, pentru că diferenţa o bagă direct în buzunar. Noi nu vom face astfel niciodată faţă preţurilor la care vând ei”, explică legumicultorul.
Contractul cu retailul: 20 DE PAGINI CU CERINȚE ABSURDE
„Am primit recent un contract de la o reţea cunoscută de retail în care pe 20 de pagini erau înşirate obligaţiile mele ca producător. Acolo se spunea că trebuie să le concesionez întreaga suprafaţă, să le dau dreptul la notar de autofacturare după 7 zile la marfa pe care eu o vând. Iar eu sunt practic muncitorul lor şi nu am voie să dau nimănui nici o informaţie şi nici o poză sau să postez pe Facebook pe întreaga durată a contractului. Le-am cerut să-mi arate un contract pe care l-au încheiat cu un producător din Franţa şi dacă există aceleaşi clauze, sunt de acord. Evident că nu m-a mai sunat nimeni după”, mi-a explicat acesta.
Legume proaspete până în preajma Crăciunului
Marian Baronescu deţine astăzi un hectar jumate cu solarii şi alte opt hectare în câmp deschis. Se ocupă în special de legumicultură iar anul trecut a reuşit să ducă la bun sfârşit un proiect la care a visat de mult: o hală de depozitare, cu boxe frigorifice şi spaţiu pentru coacere. „Asta ne-a ajutat foarte mult anul trecut. Am vândut din septembrie şi până la jumătatea lui decembrie, ca în luna august. Am reuşit să depozitez marfa şi pentru că am avut acea cameră de coacere cu temperatura controlată, legumele şi fructele au fost la adăpost, când afară deja era frig, şi îşi continuau coacerea. Mai îmi trebuie un dezumidificator ca să fie totul în regulă, că acum dacă bag 5-6 tone, instalaţia de coacere nu are capacitatea de a prelua excesul de umiditate. Am vândut roşii coapte şi ardei kapia până în 10 ianuarie. Am şi aruncat cam 10%, din cauza problemelor cu umiditatea în exces”, recunoaşte inginerul agronom. Investiţia l-a costat 60.000 de euro, hala având o capacitate de depozitare de 40 de tone.
În toate ţările Uniunii Europene, agricultura trăieşte din subvenţie. Francezii când ies să protesteze şi blochează drumurile o fac pentru că subvenţiile nu ţin pasul cu creşterea preţurilor la inputuri. Agricultura nu e rentabilă dacă nu e subvenţionată
MARIAN BARONESCU
Legumicultor din Oltenia
Legi ce nu pot fi implementate
Fermierul critică şi proasta coordonare a autorităţilor în privinţa implementării legii compostului. În opinia sa, fermierii nu au ce face cu benzile de picurare, pe care trebuie să le schimbe anual, pentru că nu există un loc de colectare a acestora. „Unii le dau foc pe câmp, alţii le toacă şi le bagă în pământ iar plasticul ăsta nu se degradează veci. E o nebunie totală. Nu au terminat cu reciclatul selectiv în marile oraşe şi pe noi ne omoară cu legea compostului. Vin stăinii să ne cureţe râurile de PET-uri şi alte mizerii iar ai noştri politicieni bat câmpii cu legile lor aberante care nu pot fi implementate. Dacă tot faci un act normativ, înainte ca el să intre în aplicare trebuie să vii cu infrastructura. Unde sunt centrele de colectare a foliilor uzate de pe solarii? Nu ştiu ce fac cu ele fermierii din marile bazine legumicole ale Olteniei. Adică ştim cu toţii, le dau foc, că nu au alternativă. Eu de exemplu le ard în centrală. Mai sunt unii care le folosesc pentru a înfolia baloţii sau pe post de aşternut la vaci!”, arată Marian Baronescu.
Testarea maşinii de stropit
Acesta nu este de acord nici cu obligativitatea testării echipamentelor pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare, la fiecare doi ani. „Cei care nu se supun acestor reglementări, riscă acum amenzi, dar nu văd cum s-ar putea respecta asta în condiţiile în care sunt doar şase centre autorizate în ţară. Trebuie făcute reglajele, calibratul duzelor, asta în două ore”, avertizează fostul şef al serelor de la Işalniţa.
Naivitatea consumatorului
În tot acest haos legislativ, Marian Baronescu crede că nu doar fermierii au de pierdut, ci şi consumatorul final. „Românii sunt foarte creduli. Dacă mă duc acum în piaţă şi spun că am roşii de grădină, oamenii mă vor crede pe cuvânt. La fel se întâmplă şi în supermarket, unde se vând «struguri proaspeţi» din Venezuela sau «carne de porc proaspătă» din Spania… Proaspătă e când o tai acolo şi o pui azi pe raft”, argumentează fermierul.
Cine este aşa-numitul „Lup Dacic”? Click AICI şi află povestea unuia dintre cei mai respectaţi şi cunoscuţi legumicultori din zona de sud a Olteniei, fostul şef al Serelor Işalniţa!
Legumicultorii vor beneficia de un nou ajutor de minimis pentru legume cultivate în spaţii protejate. Click AICI şi vezi cu ce a fost înlocuit Programul „Tomata”!
un articol de
LIVIU GORDEA
