O primă categorie de furaje sunt acelea al căror conţinut chimic şi procent de substanţă uscată (30-35%) permit însilozarea lor singure. Dintre aceste plante cel mai important este porumbul siloz care, în faza de maturitate lapte – ceară, are 30-35% substanţă uscată şi un conţinut de glucide fermentescibile suficient de mare. Se însilozează singure toate gramineele: sorgul, iarba de Sudan, secara, orzul, ovăzul, raigrasul. De asemenea, iarba pajiştilor se poate însiloza ca atare precum şi borceagurile.
Furaje însilozate în amestec
O altă categorie sunt furajele care, datorită unui deficit în una din substanţele de bază necesare, nu se pot însiloza singure, fapt care obligă însilozarea lor în amestec. Astfel soia, datorită conţinutului redus în glucide fermentescibile nu se poate însiloza singură şi de aceea se amestecă cu porumbul obţinându-se un furaj foarte valoros.
Tot în amestec se însilozează rapiţa sau celelalte crucifere, aceasta datorită conţinutului redus în substanţă uscată.
Lucerna, neavând suficiente glucide fermentescibile nu se poate însiloza decât în amestec cu o graminee bogată în astfel de glucide (porumb, orz, ovăz, raigras aristat).
Vrejurile şi tecile de leguminoase, având o umiditate mică (13-15 %) şi multă proteină, pot fi însilozate cu alte plante verzi suculente, bogate în glucide (porumb verde, bostănoase, crucifere furajere).
În amestec se pot însiloza şi frunzele şi coletele de sfeclă împreună cu vrejuri de cartofi sau vrejuri de leguminoase.
Însilozarea prin adaos de produse
O altă metodă de însilozare este prin adaos de produse. Astfel:
• lucerna se poate însiloza prin utilizarea la însilozare a preparatului Microacid sau a acidului formic în concentraţie de 5%, folosindu-se 5 l soluţie la 100 kg nutreţ;
• porumbul şi floarea soarelui îşi îmbunătăţesc calitatea prin adaus de melasă 1,5-2 kg la 100 kg nutreţ;
• cocenii de porumb se însilozează prin adaus de saramură în concentraţie de 1% sau apă melasată 2% sau borhoturi în cantitate diferită pentru a ridica umiditatea nutreţului de la 30-45% cât au cocenii la 65-70% cât este umiditatea de însilozare;
• rapiţa (şi alte crucifere) se însilozează prin adaus de 1-2% melasă diluată în 2-3 părţi apă precum şi alte preparate (folosite şi la lucernă).
În funcţie de o serie de factori cum ar fi condiţiile climatice, posibilităţile tehnice, specia ce urmează a fi însilozată, nutreţurile pot fi însilozate prin mai multe metode (vezi Ferma nr. 4/2004, p. 32-33).
Tipuri de siloz
Însilozarea furajelor se face în construcţii speciale sau în spaţii anume amenajate care poartă denumirea de silozuri. Deşi există foarte multe sisteme de amenajare, ele se pot grupa în trei categorii principale:
Silozuri de suprafaţă – sunt orizontale şi verticale.
– silozurile verticale sunt acelea la care coloana de siloz este mai înaltă decât diametrul bazei. De aceea sunt mai cunoscute şi sub denumirea de silozuri turn. Au capacitate de 100-500 t;
– silozurile orizontale – sunt cele mai frecvente şi cele mai folosite fiind de mai multe tipuri: silozuri orizontale construite (deci au caracter permanent); silozuri orizontale cu pereţi protectori amenajaţi din materiale ieftine (lemn, panouri, baloţi de paie); silozuri orientate fără pereţi. Aceste silozuri au o capacitate de 500-1000 tone. Ele permit o foarte economică exploatare.
Silozurile semiîngropate alcătuiesc o grupă intermediară între cele construite la suprafaţă şi cele îngropate putând fi în formă de tranşee sau sub formă de celulă.
Silozurile îngropate – sunt răspândite în zonele în care apa freatică nu este la suprafaţă, adică şi în sezonul iarnă-primăvară nu urcă mai sus de 3,5-4 m. Capacitatea lor e variabilă cum şi dimensiunile sunt variabile, fiind de la 70 la 500 tone.
Mai există o metodă de însilozat în saci de plastic care după umplere se închid ermetic. Bioxidul de carbon eliminat asigură anaerobioza. Furajul este foarte bună calitate iar pierderile sunt foarte mici. Necesită un echipament special.
Articol publicat în revista Ferma nr. 5(31)/2004
