În programele de conservare sunt folosite trei metode de lucru, şi anume: menţinerea populaţiilor vii, crioconservarea (îngheţarea) gameţilor şi embrionilor şi păstrarea probelor de ADN. Cea mai practică şi aplicabilă metodă de conservare a unei rase este menţinerea populaţiilor vii în arealul de provenienţă.
Beneficiarii Măsurii 10, pachetul 8, care deţin animale în pericol de abandon (dispariţie), sunt producătorii agricoli, persoane fizice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale constituite potrivit prevederilor OUG nr. 44/2008 şi/sau persoane juridice, institute sau staţiuni de cercetare, care deţin femele reproducătoare de rasă pură. Beneficiarul se angajează să respecte regulamentul de organizare şi de funcţionare al registrului genealogic al rasei condus de asociaţii acreditate de Agenţia Naţională de Zootehnie în baza art. 5 lit. a) din HG nr. 1188/2014.

Crescătorii au nevoie de un sprijin mai consistent pentru menţinerea rasei
Ţinându-se seama de factorii care au determinat reducerea numerică a acestei rase, este necesară creşterea compensaţiei pentru crescătorii deţin capre Alba de Banat la o valoare mai mare de 28 de lei/cap (respectiv un ajutor ideal de 40 euro/UVM), valoare stabilită pentru acest an.
Pot beneficia de ajutorul compensatoriu crescătorii care deţin rase în pericol de dispariţie şi îndeplinesc următoarele condiţii:
• deţin femele reproducătoare de rasă pură locală în pericol de abandon;
• femelele reproducătoare de rasă pură sunt înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor;
• femelele reproducătoare de rasă pură sunt înscrise în registrul genealogic al rasei şi în programul de conservare al rasei;
• se obligă prin angajament scris să menţină numărul de femele reproducătoare de rasă pură pentru care primeşte ajutor de minimis pe o perioadă de minimum 5 ani. În cazul în care efectivul de femele reproducătoare de rasă pură se reduce, din cauze cum ar fi îmbolnăvirea, sacrificarea, moartea sau vânzarea, deţinătorul are obligaţia de a reface efectivul de femele reproducătoare de rasă pură, prin trecere de la tineret sau prin cumpărare, de regulă imediat, dar nu mai târziu de 6 luni;
• respectă programele de conservare a raselor locale de animale în pericol de abandon, întocmite de asociaţiile profesionale care au ca obiectiv conservarea resurselor genetice animale şi aprobate de ANZ;
• sunt incluşi în lista deţinătorilor de femele reproducătoare de rasă pură din rase locale de animale în pericol de abandon, aprobată prin ordin al ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;
• sunt membri ai unei asociaţii profesionale care are ca obiectiv conservarea resurselor genetice animale.
România are doar două rase de capre, şi anume rasa Carpatină, care deţine o pondere de peste 90%, capră rustică, foarte vioaie şi bine adaptată la condiţiile locale, dar cu o producţie de lapte mai scăzută, şi rasa Albă de Banat, mai productivă, dar mai pretenţioasă. Este de datoria noastră, a specialiştilor, să facem tot posibilul să păstrăm şi să conservăm aceste rase.

EVALUAREA RISCULUI DE ABANDON AL UNEI RASEI
Specialiştii cu preocupări în domeniul conservării raselor ameninţate cu dispariţia au stabilit cinci clase în care se pot încadra populaţiile care înregistrează un declin numeric, evaluate în funcţie de gradul de consangvinizare (înrudire) înregistrat în respectiva populaţie, după cum urmează:
Clasa 1: neameninţate cu dispariţia, când gradul de consangvinizare este mai mic de 5%;
Clasa 2: potenţial ameninţate cu dispariţia când gradul de consangvinizare este de 5-15%;
Clasa 3: grad minim de pericol de dispariţie când gradul de consangvinizare este cuprins între 16 şi 25%;
Clasa 4: pericol de extincţie, la gradul de consangvinizare de 26-40%;
Clasa 5: critic ameninţată cu extincţia când gradul de consangvinizare este mai mare de 40%.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 16/221 (ediţia 15-30 septembrie 2019)