Un nou raport al Joint Research Centre (JRC), serviciul ştiinţific intern al Comisiei Europene, cuantifică aprovizionarea şi utilizările de biomasă în spaţiul comunitar, avertizând împotriva optimismului excesiv cu privire la disponibilitatea acestei resurse regenerabile dar limitate.
Pădurile, mările, apele dulci, sistemele agricole şi chiar şi deşeurile noastre biologice pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice, la conservarea biodiversităţii şi la producerea de noi bunuri. Acesta este motivul pentru care biomasa joacă un rol important în Pactul Ecologic european.
Deşi UE este din ce în ce mai eficientă din punct de vedere al resurselor, cu reutilizarea şi reciclarea îmbunătăţită a masei lemnoase, a alimentelor şi a altor deşeuri biologice, ea produce şi consumă, în general, mai multă biomasă. Potrivit JRC, tendinţa aprovizionării cu biomasă este în creştere atât din producţia internă primară, cât şi din surse secundare. Raportul subliniază că, deşi biomasa poate juca un rol important în alimentarea Green Deal, este o resursă limitată.
Câtă biomasă producem şi folosim?
Sursele totale de biomasă din UE, care include producţia internă şi importurile nete, se ridică la aproximativ 1 miliard de tone de substanţă uscată (tsu), în timp ce utilizările se ridică la 1,2 miliarde tsu. Biomasa suplimentară în utilizări faţă de surse se datorează valorificării deşeurilor din industrie şi gospodării. UE aprovizionează de-a lungul timpului mai multă biomasă, atât din surse primare, cât şi din surse secundare (subproduse şi deşeuri).
Agricultura, principalul furnizor de biomasă
Aproape 70% din aprovizionarea cu biomasă provine din sectorul agricol, care include alimente, reziduuri colectate şi biomasă păşunată. Biomasa produsă în UE în scopuri alimentare (inclusiv inputuri) se ridică la aproximativ 500 milioane tone de substanţă uscată într-un an, din care aproximativ 100 milioane tsu sunt alimente pe bază de plante.
O mare parte din sursele de biomasă rămase (27%) provin din silvicultură. Se estimează că 551 milioane de metri cubi au fost îndepărtate din păduri în 2017. Lemnul secundar (aşchii şi particule de lemn) a însumat în acelaşi an 179,6 milioane metri cubi. Rata de tăiere în păduri pentru 2020 a fost de 77% pentru tăierile comerciale, respectiv de 88%, dacă sunt luate în considerare toate tăierile.
Alge şi deşeuri, noile surse de biomasă
Algele marine sunt o sursă din ce în ce mai importantă de biomasă. Macroalgele joacă un rol important în ecosistemele marine, contribuind la producţia primară globală şi susţinând reţele trofice complexe din zonele de coastă. Ele reprezintă o resursă valoroasă în bioeconomia europeană, în principal pentru industria alimentară şi chimică. Statele membre UE au importat 157,3 mii tone de produse din alge marine în 2019 (măsurate în greutatea netă a produsului) şi au exportat un total de 89,5 mii tone. În 2020, produsele comercializate au crescut, importurile însumând 173,4 mii tone, iar exporturile au ajuns la 98,3 mii tone.
Deşeurile sunt, de asemenea, o sursă importantă de biomasă. Bio-deşeurile generate în UE în 2018 s-au ridicat la 147 milioane tone substanţă uscată, dintre care 133 milioane au fost recuperate fie ca material nou reciclat, fie pentru valorificare energetică. Aceste deşeuri biologice provin atât din industrie, cât şi din gospodării. Bio-deşeurile rămase care nu sunt recuperate sunt fie depozitate la gunoi, fie incinerate fără recuperarea energiei.
Avertismentul specialiştilor
În concluzie, raportul JRC confirmă o tendinţă de creştere a eficienţei resurselor biologice la nivelul UE, dar şi o creştere generală a ofertei şi utilizărilor de biomasă. Deşi acest lucru ar putea indica faptul că bioeconomia câştigă teren, raportul se încheie cu un avertisment cu privire la disponibilitatea biomasei: deşi biomasa este o resursă regenerabilă, este limitată şi poate alimenta Pactul Verde european doar într-o anumită măsură!
