“Am avut un an bun în 2017, chiar dacă temperaturile din primăvară ne-au afectat din recoltă. Căpşuna, fiind prima fructă care apare devreme, a fost influeţată de starea vremii şi am ieşit ceva mai târzior. În final, pot spune că nu am ieşit în pierdere, financiar m-am închis bine, dar punând în balanţă ce puteam să fac şi ce am făcut, speranţele-s mai mari”, ne-a declarat căpşunarul.
„Comandantul” batalionului de căpşuni!
Constantin Petre are renumele că ştie să producă nişte căpşuni gustoase şi parfumate. De aceea, nu este de mirare că-i căutat cu asiduitate de cumpărători şi de distribuitorii cu care lucrează. Cum de altfel a fost căutat în vară de producătorul italian din Cesena, cel care i-a furnizat stolonii Alba, unul dintre cele mai timpurii şi productive soiuri. “A aflat că fac minuni la Brăila şi a ţinut să vină personal. A întrebat de ce sunt aşa de gustoşi căpşunii cultivaţi în România, iar în fermele lui nu? I-am explicat că aici, noi avem un pământ mănos, avem o apă curată, din Dunăre. Fertilizăm cu gunoi de grajd, asemănător cu laptele matern. Punem un aşternut de paie, creăm un mediu natural de dezvoltare a căpşunului, lucrăm mai puţin cu pesticide şi cu îngrăşăminte chimice, fructele se coc la soare, natural”, ne-a declarat căpşunarul. Uimit, patronul italian a rămas preţ de câteva zile în ferma lui Constantin Petre de la Vărsătura, deşi nu-şi programase acest lucru, să se convingă cu ochii lui de realitate.
A decis extinderea plantaţiei
Constantin Petre va extinde la cinci hectare căpşunăria. A terminat plantatul stolonilor în perioada optimă, a procurat material săditor şi de la Institutul Mărăcineni, aşa cum o face de câţiva ani încoace.
Pentru viitorul ciclu de producţie, cultivatorul va trebui să rezolve problema asigurării forţei de lucru manuale, îndeosebi la cules. În sezon, lucrează cu toată familia, dar şi cu o echipă de câţiva oameni, însă nu-i suficient. Căpşunăria implică numeroase braţe de muncă. Şi nu le găseşte lesne, chiar dacă el este „un om optimist şi sunt învăţat să lupt cu greutăţile!”, cum a recunoscut Constantin Petre.
Ostaş în serviciul credincios agriculturii
Şi are perfectă dreptate! Fermierul brăilean are un parcurs în viaţă şi în profesie cel puţin interesant. O evoluţie în direcţii şi domenii diferite. Este absolvent al Facultăţii de Mecanică. A urmat apoi cursuri de pregătire în domeniul militar, a lucrat în sistemul penitenciar şi a ieşit la pensie cu gradul de colonel. A fost ales primar în comuna natală Chiscani, candidând ca independent. La puţin timp şi-a dat demisia pentru a se dedica efectiv activităţii agricole, pasiune care nu l-a părăsit nicicând. De mic copil a luat sapa ca pe o credincioasă armă. „Îmi place ceea ce fac şi permanent am cochetat cu agricultura, indiferent ce funcţie am avut! Mi-a plăcut dintotdeauna să muncesc şi mă bucur că am avut şansa de a-mi face propria fermă. Provin dintr-o comună limitrofă Brăilei. În gospodărie cultivam legume. Copiii mei vindeau la piaţă, au învăţat de mici să preţuiască munca, ştiu cum se câştigă banul. Am început cu un hectar şi ceva, moştenire de la părinţi. Mai întâi am pus pepeni. Mi se punea pe suflet când vedeam în piaţă că fructele sunt atât de scumpe! Apoi, am trecut la căpşuni”, a susţinut Constantin Petre.
Producătorul brăilean lucrează cu destul succes şi câteva sute de hectare de teren în zonă, în proprietate şi preluat în arendă. I-am spus amical: “O viaţă întreagă aţi lucrat la… combaterea dăunătorilor, iar acum la pensie tot mai luptaţi cu agenţii de dăunare (din lanuri, bineînţeles!). A zâmbit larg, semn că “şarja” este recunoscută şi asumată…
“Se poate trăi frumos din agricultură!”, a concluzionat Constantin Petre.
Constantin Petre: “Soiul de căpşun Alba este cel mai timpuriu soi existent în România, adaptat corespunzător la condiţiile climatice din ţara noastră. Recoltarea începe în jurul datei de 5 mai. Are productivitate foarte mare, peste 1,20 kg/plantă, în condiţii optime de cultivare. Fructele sunt foarte mari, au aspectul conic, culoarea roşu-lucios, gust şi parfum autentic de căpşuni!”
Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/207 (ediţia 1-14 februarie 2018)
