Tradiţia păstrează existenţa satelor Drăguşani, Parava şi Teiuş încă din epoca lui Ştefan cel Mare, unde locuitorii trăiau organizaţi în obşti de ţărani răzeşi, formă ce se va menţine până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excepţie face satul Rădoaia, format prin venirea ţiganilor „ursari” din satul Copăceşti, judeţul Vrancea, ca argaţi şi pentru muncă pe moşia boierilor Alexandrini. Teritoriul actual din vatra satului Rădoaia a fost cumpărat de către ţigani de la boieri, punând bazele aşezării rurale.

Căpşunile lui Florin Panaite au pus satul Rădoaia pe hartă!
Florin Panaite este unul dintre cei mai cunoscuţi căpşunari din această parte de ţară. Plantaţia lui, înfiinţată în urmă cu patru ani, în 2014, se întinde pe 1,2 hectare şi produce căpşuni din mai şi până în noiembrie, dar şi zmeură şi mure. „Ghermanu”, aşa cum este cunoscut Florin în sat, cândva operator chimist la Rafo Oneşti, a fost plecat în Italia cu întreaga familie, unde a lucrat timp de vreo şapte ani la o plantaţie de căpşuni întinsă pe zeci de hectare, situată în nord, în zona Trento. Acolo a deprins cam tot ce se poate învăţa despre cultivarea fructelor; de la lucrările de pregătire şi până la recoltare şi păstrare. A decis să se întoarcă acasă şi să pună în practică ceea ce a învăţat. „În primăvara lui 2014, pe o bucată de pământ de vreo 10 ari, primită de la tata, am ridicat un solar cu materiale aduse din Italia şi am plantat 5 mii de stoloni din soiurile de căpşuni Istria şi Capri. }in minte că am ieşit pe piaţă pe 15 iulie şi ultimul cules a fost pe 12 noiembrie. Am plecat cu marfă proaspătă mai întâi la Bacău, apoi la Bucureşti şi Braşov. Am vândut en-gross; sub 8 lei/kg nu am scăzut preţul, dar am dat şi cu 16 lei kilogramul de căpşuni. În total, costurile au fost de vreo 9.000 de euro şi atunci ştiu că mi-am amortizat jumătate din cheltuieli”, îşi aminteşte Florin Panaite.

„Anul trecut a fost un sezon de producţie extraordinar!”
În 2017, căpşunarul băcăuan a avut parte de un an extrem de favorabil. „A fost un sezon bun, m-am închis foarte bine. Am obţinut o medie per plantă de 800 grame de fructe şi am avut în plantaţie cam 47 mii de bucăţi. Pe 10-12 mai am început recoltarea. Am dat-o bine, la un preţ mediu de peste 10 lei kilogramul”, povesteşte Florin.
Acum, plantaţia de la Rădoaia aşteaptă desprimăvărarea odată cu încălzirea vremii. În toamnă, după recoltat, a curăţat câmpul de uscături, lăsând doar frunzele verzi, după care a acoperit cultura cu folie agril. Va mai intra încă o dată în câmp, după topirea zăpezii, la o lucrare de curăţare şi apoi la legatul zmeurei şi murelor. Va iriga; apa este asigurată din puţuri forate şi acolo unde nu ajunge, sunt pregătite cisternele pline. Va aplica gunoiul de grajd atunci când căpşuna este cât un ouşor de vrabie…
Anul acesta va replanta o suprafaţă de 2.400 mp cu material săditor provenit din Olanda. A trimis un acont de 10% pentru 12 mii de plante. Suprafaţa este pregătită: arată şi dezinfectată. În două zile, cu patru oameni va termina lucrarea.
Fermierul ne spune că la recoltat foloseşte cinci-şase oameni vrednici de muncă, astfel încât să realizeze norma de cules de 9-10 kg pe oră. La vârf de activitate vin şi ajută rudele şi întreaga familie, de altfel destul de numeroasă. Băieţii – Marian Florin şi Adelin Ioan, în vârstă de 21 şi respectiv 19 ani – pun umărul la treabă, dacă sunt pe-acasă… Când apar probleme cu bolile şi dăunătorii, fac poze cu telefonul şi le trimit tehnicienilor din Italia. Ei recomandă ce trebuie să facă şi tot ei îi trimit şi substanţele de combatere. Tot din afară vin şi îngrăşămintele, la 70 de euro bidonul de 20 de litri. Pune 4 litri la 100 de apă şi administrează soluţia prin instalaţia cu tuburi sub presiune.

Recolte timpurii
Florin Panaite este convins că la mijlocul lunii mai va avea primele cantităţi de căpşuni, de până în 100 kg, şi va fi prezent în pieţele Bacăului. Se laudă că are cea mai frumoasă căpşună din ţară! „Anul trecut, în iulie, am avut trei căpşuni la 157 grame, sunt sigur că au fost unele şi mai mari, dar nu le-am cântărit. Să ştiţi că nu exagerez cu consumul fructelor, mănânc atunci când îmi vine pofta”, ne asigură Florin.
În plantaţia cu fructe de pădure va trebui să intre cu maşina de tăiat iarba. Are un soi de zmeură poloneză, cu fruct „gigantic”, din care a recoltat vara trecută câte 40 de kilograme pe saptămână. Murele sunt autohtone. Spune că le vinde bine; recoltează cam 60-70 kg la două zile şi are front de lucru aproape o lună de zile.
La piaţă, kilogramul de zmeură nu l-a dat sub 25 lei; murele pornesc cu preţul de 11-12 lei/ kg, apoi preţul scade la 6-7 lei/kg…

„În viaţă, am învăţat să fac de toate, mi-a plăcut munca!”
Căpşunarul din Rădoaia ar vrea să extindă afacerea, să se doteze cu utilaje specifice, dar deocamdată nu-şi permite, din lipsa banilor. Încă nu a apelat la credite bancare şi nici la proiectele europene. Spune că birocraţia este prea mare. „Am satisfacţia când intru în câmp şi văd fructele roşii şi înmiresmate, mă inundă o bucurie de ceea ce am fost în stare să realizez. Vorbesc deseori cu plantele şi uneori am convingerea că dacă nu le bag în seamă, nu mă răsplătesc! În viaţă, am învăţat să fac de toate, mi-a plăcut. Am muncit de mic copil, sunt obişnuit să trag din greu, nu am spus nu niciodată, că nu ştiu sau nu pot, am încercat să cunosc câte puţin din toate meseriile şi asta mi-a ajutat în viaţă! De la 9 ani am luat sapa în mână şi am mers cu familia în Insula Mare a Brăilei la prăşit porumb. Am reparat aspersoare pentru irigaţii; sudez, fac fierărie, tâmplărie. Unei femei din Braşov i-am predat la cheie o plantaţie de căpşuni de 3.000 mp”, povesteşte cu satisfacţie Florn Panaite.

Sursa foto plantaţie: Florentin Radu, Deşteptarea

Florin Panaite: „Anul trecut mulţi căpşunari nu au putut ieşi mai de timpuriu pe piaţă cu fructe, deoarece zăpada şi îngheţul din aprilie le-au zădărnicit recolta. Pe mine nu m-a afectat, că am avut un pic de inspiraţie şi am protejat cultura cu folie microporoasă tip agril împotriva îngheţului! Aşa că am ieşit pe piaţă ca o bombă! Am cheltuit cam 12 mii de euro şi am scos de trei ori mai mult!”

„NU VREM SĂ SUPORTE COPIII NOŞTRI CE AM ÎNDURAT NOI!”
Povestea afacerii lui Florin este foarte simplă, am aflat-o de la cumnatul său, Lilian Ivanciu: „În anul 2000 am plecat în Italia cu contract de muncă. Am găsit de lucru în fabrică, apoi pe şantiere de construcţii. Timp de şapte ani am găsit oportunitatea de a munci la o plantaţie modernă de căpşuni, întinsă pe mai multe hectare. Mi-am chemat şi cumnaţii, familia Panaite. Aşa a început totul. Acum şi eu vreau să mă stabilesc în ţară. Voi face tot agricultură, că altceva nu ştiu, vreau să cultiv căpşuni şi fructe de pădure, căci se caută în România, este piaţă bună. Trebuie să mă bazez pe ce pot”.
În discuţie au intervenit şi soţiile – Maria Ivanciu şi Maria Panaite, care au lucrat împreună cu soţii lor în plantaţiile de căpşuni italiene: „Dacă aveam de muncă la noi în ţară, nu plecam, nu mai munceam pământurile italienilor. Nu vreau să suporte copiii noştri ce am îndurat noi! Suntem la mâna lor, slugă la străini! Bine-rău, am suportat. Acum vrem să ne terminăm casa ridicată şi să ne aşezăm la vatra noastră”.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 3/208 (ediţia 15-28 februarie 2018)