În condiţii normale, ciorile de câmp sunt considerate vieţuitoare cu impact neutru pentru agricultură. În unele cazuri ele pot deveni dăunătoare omului, în altele sunt folositoare. În cazul în care echilibrele naturale se perturbă sau clima se schimbă (din cauza acţiunii nesăbuite a omului), apar situaţii când pagubele produse de ciori culturilor agricole ar putea creşte, având consecinţe nedorite asupra rentabilităţii fermei, pe termen lung.
Deşi le observăm zi de zi în activităţile noastre agricole, cu toatea acestea ştim puţine lucruri despre aceste păsări interesante. Aşadar, în acest articol mi-am propus să aruncăm un ochi în „lumea” acestor viţuitoare.
Regiunea cu cea mai mare densitate de ciori din România
Ciorile fac parte din familia corvidelor. În România trăiesc opt specii de corvide: gaiţa (Garrulus glandarius glandarius), alunarul (Nucifraga caryocatactes), coţofana (Pica pica), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), cioara neagră (Corvus corone corone), cioara griva (Corvus corone cornix), stăncuţa (Corvus monedula) şi corbul (Corvus corax). Conform studiilor şi estimărilor din teren, realizate de ornitologii români, cea mai mare densitate de ciori din România se întâlneşte în Câmpia Bărăganului şi în împrejurimile Bucureştiului. Ciorile ocupă toate arealele ecologice, de la gheţurile polare, la zonele împădurite, continuând cu zona de câmpie, dar le putem găsi şi în zonele deşertice. În general, ciorile nu migrează, rămân în aceleaşi locuri şi pe durata sezonului rece. Dacă hrana se împuţinează sau iernile sunt prea grele, atunci pot migra în masă. Ciorile sunt nişte păsări sociale, în multe cazuri se găsesc în colonii care numără de la câteva sute de exemplare şi până la câteva mii. Cercetări efectuate de ornitologi au descoperit cazuri când coloniile de ciori ajungeau la 65.000 de indivizi! Un lucru interesant este faptul că ciorile nu se tem de om, ci s-au adaptat şi convieţuisc cu acesta. Putem să constatăm acest lucru în timpul efectuării lucrărilor agricole în câmp, atât toamna, cât şi în primăvară. Aceste păsări nu au nici o teamă de tractorul cu implementele sale, calculează foarte bine traiectoria acestora în câmp. Deseori am văzut aceste păsări la un metru de tractor, fără să aibă nici un stres.
Din cauza nesăbuinţei vânătorilor suferă fermierii
Ciorile s-au înmulţit foarte mult în ultimii ani. Acest fapt a fost constatat şi de fermieri, care se plâng de pagube din ce în ce mai mari, mai ales la culturile de primăvară (porumb, floarea-soarelui), dar şi la dovleci, pepeni etc. Înmulţirea peste măsură a ciorilor produce dezechilibre ecosistemelor, în general, şi a celor agricole, în special. Aceste dezechilibre sunt accentuate şi de cele climatice (cum ar fi perioadele cu secetă excesivă). Vinovat pentru înmulţirea ciorilor este omul, prin împuşcarea iraţională a uliilor porumbari, a şoimilor călători şi dunăreni, a acvilelor sau a bufniţelor mari, singurii duşmani naturali capabili să rărească eficient numărul ciorilor (inclusiv a celor de semănătură). În lipsa acestor păsări prădătoare, ciorile se înmulţesc fără probleme, ajungând să provoace pagube considerabile culturilor agriole şi horticole. Un alt factor care a dus la împuţinarea speciilor de păsări prădătoare, enumerate anterior, este lipsa (sau distrugerea) perdelelor forestiere, locul unde acestea îşi pot face sălaş. Mulţi consideră că în zonele unde se găsesc perdele forestiere sau liziere se înmulţesc ciorile peste măsură. Nimic mai fals! În aceste zone se înmulţesc atât ciorile, cât şi prădătorii acestora. Cum aceste zone dispar şi cum ciorile sunt mai inteligente decât prădătoarele lor, acestea se pot adapta mult mai uşor schimbărilor brutale asupra mediului înconjurător (provocate de om). Prin urmare, ciorile au prosperat, s-au înmulţit peste măsură, în timp ce prădătorii acestora şi-au redus efectivele. Cine suferă primii din cauza acestor dezechilibre? Din păcate, tot fermierii.
Alte curiozităţi despre… corvide
O cioară poate depune între 4 şi 7 ouă, dar în cazul condiţiilor climatice favorabile, ea poate elibera până la zece ouă! Toate corvidele (inclusiv ciorile de semănătură) se împerechează pe viaţă cu un singur partener. Fidelitatea ciorilor este atât de mare, încât nu îşi caută alt partener decât dacă cel actual a fost ucis sau capturat.
Pe lângă problemele curente cu care se confruntă fermierii din cauza bolilor şi dăunătorilor, precum şi a infestării solelor cu buruieni, în viitor se prefigurează probleme suplimentare cauzate de înmulţirea ciorilor. Fiind cele mai intelingente păsări din lume, va fi foarte greu, dacă nu imposibil, de prevenit şi de combătut atacul ciorilor la semănături. Prin urmare, trebuie recreate echilibrele naturale şi, mai ales, trebuie refăcute perdelele forestiere.
Ciorile sunt prezente şi în legendele autohtone. O legendă din Moldova ne spune că: „Cioarele, pentru că mănâncă tot felul de seminţiuni, trebuie să ducă fel de fel de seminţiuni la o mânăstire de călugări, toţi sfinţi şi care se află pe nişte ostroave şi nu poate nici cum să se întâlnească cu oamenii din lumea asta. Călugării aceştia trăiesc numai din ceea ce li-aduc cioarele. De aceea, când lipsesc vara cioarele, ele-s duse să-şi facă datoria lor”.
“MOSTRE” DE INTELIGENŢĂ A CIORILOR
Ciorile sunt cele mai inteligente păsări din lume, depăşind la acest capitol vulturii, ulii sau bufniţele. Proporţia dintre creier şi volumul corpului este cea mai mare la ciori în rândul tuturor speciilor de păsări. Acest raport este egal cu cel prezent la maimuţele antropoide sau cetacee. Singura fiinţă care are proporţia dintre creier şi volumul corporal mai mare decât la cioară este omul! Un studiu de mare anvergură, efectuat în anul 2004, a scos în evidenţă faptul că aceste păsări sunt la fel de inteligente ca şi cimpanzeii bonobo. Corvidele sunt cele mai inteligente făpturi de pe planetă după oameni, ocupând locul 2, la egalitate cu cimpanzeii şi delfinii. Acest lucru îl pot constata şi fermierii, zi de zi, dacă urmăresc cu atenţie cioara de semănătură (Corvus frugilegus). Cunosc un caz când un fermier exasperat de pagubele produse de ciori culturii proumbului, a împuşcat o cioară care se înfrupta cu seminţele de porumb. Zilele următoare, celelalte ciori dispăreau de pe tarlaua respectivă numai la vederea maşinii fermierului.
Iată o altă mostră de inteliginţă a acestor făpturi: o cioară a fost observată cum se hrănea cu nucile pe care iniţial nu putea să le spargă. Ingenioasă, cioara aşeza nucile pe o autostradă astfel încât automobilele treceau peste ele. După aceea, cioara poposea tacticoasă, hrănindu-se liniştită. Pasărea era atât de inteligentă, încât punea nucile întregi doar sub roţile maşinilor de mici dimensiuni, experienţele trecute învăţând-o că dacă pune o nucă sub roata unui camion, sunt slabe şanse să mai găsească ceva întreg cu care să se hrănească. Alte cercetări au scos în evidenţă faptul că ciorile sunt singurele vieţuitoare, cu excepţia omului şi a maimuţelor, care sunt capabile să se folosească de unelte în căutarea hranei. Acest lucru l-am constatat şi eu, în apropierea casei. Când pisicile din curte se hrănesc, o cioară griva încerca să le arunce în cap rămurele dintr-un nuc, în speranţa că acestea vor fugi, ceea ce, evident nu s-a întâmplat. Ideea mi s-a părut ingenioasă.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 8/213 (ediţia 1-14 mai 2018)
