Au fost ani când desprimăvărarea s-a produs devreme şi în luna februarie s-au semănat culturile cu temperatura de germinaţie minimă cuprinsă între 1 şi 3oC şi cele care după răsărire pot rezista la temperaturi negative de scurtă durată. Dar au fost şi ani când culturile de toamnă au stat sub plapuma de zăpadă până în luna martie, caz totuşi fericit. La fel cum au fost ani când plantele nu au avut zăpadă protectoare şi s-au confruntat cu perioade de ger, când s-a redus densitatea plantelor, multe îngheţând, cu efecte dezastruoase asupra recoltelor.

În toate situaţiile anterioare, lucrurile pot fi controlate mai mult sau mai puţin, dar totuşi efectele negative asupra plantelor pot fi diminuate.

Cerinţe speciale la ferilizarea cu azot

În ţările cu agricultură modernă, practica aplicării îngrăşămintelor tinde a fi înlocuită cu „elaborarea sistemului de nutriţie a plantelor”, ceea ce implică proceduri şi strategii mai numeroase. În prezent însă, la aplicarea îngrăşămintelor se respectă doar parţial regulile tehnice şi ecologice solicitate de agricultura modernă, deşi aceste strategii noi răspund atât cerinţelor de ordin economic – diminuarea costurilor -, cât şi cerinţelor impuse de necesitatea reducerii poluării. Administrarea îngrăşămintelor cu azot este un exemplu, în sensul că aplicate în doze mari primăvara, ele levighează în profunzime, „otrăvind” solul, sau se pierd în atmosferă, azotul amoniacal poluând atmosfera.

În ţara noastră, stabilirea dozelor de îngrăşăminte se face în funcţie de starea de fertilitate a solului, de caracteristicile soiului cultivat, de planta premergătoare, de cantitatea de precipitaţii căzută şi de disponibilul de apă din sol ş.a.

După diferiţi autori, grâul extrage din sol, pentru 1000 kg boabe şi paiele aferente, între 24,5 şi 30,7 kg azot (în medie 25 kg).
Coeficienţii de utilizare ai azotului au valori între 30 şi 50%.

Deoarece în foarte multe ferme nu s-au efectuat sau nu s-au reînnoit de mulţi ani analizele agrochimice ale solului, prezentăm dozele totale de îngrăşăminte chimice cu azot care se aplică la cultura grâului, pe grupe de soluri:

• pe luvosoluri (soluri luvice şi bune luvice): 90-100 kg/ha;

• pe cernoziom (cernoziom cambic şi cernoziom argiloiluvial – pp): 80-90 kg/ha;

• pe aluviosol (sol aluvial): 80-80 kg/ha;

• pe cernozion freatic: 150-200 kg/ha;

• pe gleiosol (lăcovişte) şi pe vertisoluri: 140-160 kg/ha.

Pentru culturile de orz doza totală de azot va fi de 80-120 kg/ha.

Dozele de îngrăşăminte cu azot se stabilesc în funcţie de nivelul producţiei planificate, de cerinţele soiurilor şi de sistemul de cultură (irigat sau neirigat).

Pentru calcularea dozelor de azot, cercetătorii de la Fundulea propun folosirea relaţiei: DN â 30 x Rs-Ns-Ngg + Npr.

DN – doza de azot (kg/ha); Rs – recolta scontată (t/ha); Ns – aportul solului în azot, apreciat la 20 kg pe solurile sărace şi 60 kg pe solurile bogate; Ngg – aportul de azot al gunoiului de grajd, considerat 2 kg/t la aplicarea directă şi 1,5 kg/t când s-a aplicat la planta premergătoare; Npr – corecţia în funcţie de planta premergătoare; după leguminoase doza se diminuează cu 25-30 kg/ha, iar după prăşitoare se adaugă 15-25 kg.

În regim irigat, doza calculate se măreşte cu 30-40 kg/ha.

La sfârşitul iernii – începutul primăverii, se va aplica diferenţa de doză faţă de cea dată în toamnă şi se va avea în vedere:

• când densitatea este mare, se întârzie aplicarea îngrăşămintelor până la terminarea înfrăţirii, pentru a preveni căderea plantelor, reducându-se înălţimea lor;

• când culturile sunt rare sau plantele sunt debile, este motivată aplicarea devreme, pentru a stimula înfrăţirea şi formarea a cât mai multor fraţi fertili;

• pe solurile cu reacţie acidă se vor folosi îngrăşăminte cu reacţie alcalină, iar pe cele cu reacţie alcalină se vor aplica îngrăşăminte cu reacţie acidă.

Principalele îngrăşăminte cu azot care pot fi folosite la fertilizarea în vegetaţie:

– azotaul de amoniu (nitrat de amoniu) conţine 33-35% s.a., din care 1/2 sub formă amoniacală şi 1/2 sub formă nitrică. Se aplică pe toate solurile, cu restricţii pe cele acide;

– nitrocalcamoniul (nitrocalcar) conţine 17-20,5% s.a., din care 1/2 sub formă amoniacală şi 1/2 sub formă nitrică. Reacţia fiziologică este bazică.
Se aplică pe soluri acide;

– sulfatul de amoniu conţine 20-21% s.a. sub formă amoniacală. Are reacţie fiziologică acidă şi se aplică pe soluri cu reacţie neutră;

– urea conţine 56,6% s.a. sub formă amidică. Se aplică pe toate solurile.

Rezultatele experimentale din ţara noastră arată că sporul de recoltă obţinut pentru un kilogram de azot s.a. a oscilat între 9 şi 21 kg boabe.

Ce semănăm în prima epocă?

Aprovizionarea cu sămânţă pentru plantele care se seamănă în prima epocă este o etapă decisivă pentru a avea recolte eficiente economic şi de bună calitate. La procurarea seminţei este bine să ţinem cont că ea reprezintă punctul de plecare pentru o nouă recoltă, în ea este acumulată, sub formă de potenţial, capacitatea de producţie pe care, printr-o tehnologie adecvată, o putem materializa.

La toate culturile este necesar să avem în vedere:

– sămânţa să aparţină unui soi (hibrid) care să aibă cerinţe faţă de factorii de vegetaţie similar cu condiţiile în care se găseşte ferma;

– lotul de sămânţă să aibă însuşiri fizice şi biologice între limitele acceptate pe plan internaţional, respectiv să fie dintr-o verigă biologică superioară, cu puritate biologică ridicată, puritate fizică, energie germinativă, facultate germinativă şi putere de străbatere – conform normelor acceptate;

– să fie mare, de culoare specifică soiului, cu luciu caracteristic şi fără pete;

– să fie sănătoasă sub aspect fitosanitar;

– dacă la cumpărare sămânţa a fost tratată, să fie specificată substanţa folosită şi data când a fost tratată;

– să fie precizate data când a fost analizată şi laboratorul care a emis certificatul de calitate.

Fără aceste documente, riscul de a cumpăra sămânţă cu vicii ascunse este mare, respectiv să munceşti un an şi să nu obţii rezultatele dorite.

Speciile agricole care se seamănă în epoca I sunt:

– dintre cereale: grâul, secara, orzul, orzoaica şi ovăzul de primăvară;

– dintre leguminoase: mazărea, năutul, bobul, latirul, lintea şi lupinul;

– dintre plantele tehnice: rapiţa de primăvară, inul pentru ulei şi pentru fibre, cânepa, şofrănelul, camelina, macul şi unele specii aromatice şi medicinale.

Sămânţa adusă în fermă trebuie păstrată în magazii curate, dezinfectate şi să fie ferită de îngheţ.

ŞTIAŢI CĂ…

• fosforitele sunt roci sedimentare de precipitaţie, formate din apatite, hidroxilapatite sau din mineralizarea resturilor de animale;

• cele mai mari zăcăminte de fosforite se găsesc în Rusia, SUA şi Maroc, având un conţinut mediu de 35-36% P2O5. Sub formă de concreţiuni, se găsesc sub aceste valori, 16-29%;

• fosforitele se pot utiliza ca fertilizanţi sub formă măcinată;

• făina de fosforite cu un conţinut ridicat de P2O5 se foloseşte la fabricarea, prin procedee chimice sau termice, a diferitelor îngrăşăminte fosfatice;

• solurile acide sunt potrivite pentru a fi fertilizate cu făină de fosforite, măcinată foarte fin, astfel încât 90% din particule să aibă diamentrul sub 0,06 mm;

• cantitatea de roci fosfatice brute extrase pentru a fi prelucrate a crescut continuu de la 500 tone în 1847, la peste 3 milioane în 1900, la 85 milioane tone în 1971 şi la peste 100 milioane tone după 1980.

AISR ÎNCEPE ANUL CU UN NOU CONSILIU DIRECTOR

Alianţa Industriei Seminţelor din România (AISR) a organizat, în data de 26 ianuarie a.c., Adunarea Generală, ocazie cu care a fost ales un nou Consiliu Director care va coordona activităţile Asociaţiei timp de un an.

La Preşedenţia Consiliului Director a fost aleasă compania KWS, prin Violeta Niculae. Funcţia de vicepreşedinte a fost preluată de Magdalena Darac, reprezentant al companei Euralis, iar funcţia de trezorier a revenit companiei Syngenta, prin Andrei Măruţescu. Firma Caussade, reprezentată de Natalia Albu, a preluat funcţia de Cenzor.

De asemenea, a fost stabilită şi componenţa celor patru grupuri de lucru ale AISR, astfel: din Grupul de Lucru pentru subiectele Tehnice (GLT) fac parte firmele Caussade, KWS, Monsanto şi Syngenta, Grupul de Lucru pentru Comunicare (GLC) va fi compus din Limagrain, Monsanto, Pioneer şi Syngenta, iar în Grupul de Lucru pentru Legislaţie (GLL) vor contribui companiile KWS, Monsanto, Pioneer şi Syngenta, în timp ce Grupul de Lucru pentru activităţile de Marketing (GLM) va avea în componenţă companiile: Euralis, Limagrain, Maisadour, Monsanto şi Pioneer.
Membrii AISR – asociaţie fondată în anul 2012 – reprezintă peste 80% din piaţa internă, reunind unsprezece mari companii (Advanta Seed, Bayer, Caussade, Euralis, KWS, Limagrain, Maisadour, Monsanto, Pioneer, RAGT şi Syngenta), care produc şi comercializează seminţe de calitate, adaptate condiţiilor de cultură din ţara noastră.

Din anul 2016, AISR are ca membri onorifici INCDA Fundulea, Procera, precum şi Institutul de Fitotehnie Porumbeni, din Republica Moldova.

Comunicat de presă AISR

Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/207 (ediţia 1-14 februarie 2018)