La momentul scrierii acestui articol, este greu a ne pronunţa despre nivelul recoltelor obţinute la nivel naţional, cu atât mai mult cu cât mare parte din suprafaţa arabilă a României nu mai aparţine ţării, grânele obţinute pe aceste suprafeţe plecând spre ţările de provenienţă a noilor proprietari. La noi mai rămâne ceea ce mai produce o parte din fermierii români.În altă ordine de idei, reamintim că România nu mai are, de câţiva ani, Fond de Rezervă pentru nevoi în cazul unor mari nenorociri.
Dar acum avem nevoie de optimism pentru a putea duce la îndeplinire principalele activităţi agricole de câmp specifice lunii august.

Pierderi de 500 kg/ha la recoltare! Cum le evităm?
• Dificultăţi la recoltarea florii-soarelui. La maturitate, seminţele de floarea-soarelui se scutură uşor şi îşi pierd calitatea foarte repede după recoltare. Fermierii români au cultivat o varietate mare de hibrizi, cu perioade diferite de vegetaţie, de la hibrizii timpurii şi până la cei tardivi. Momentul optim de recoltare pentru fiecare hibrid este atunci când umiditatea seminţelor scade la 14-15% şi trebuie încheiată când ajunge la 10-11%. La ridicarea probelor din lan în vederea determinării umidităţii, în dinamica maturării plantelor, seminţele pentru analiză trebuie să fie luate de pe toată suprafaţa calatidiilor, pentru că pe calatidii seminţele sunt aşezate în spirală, sunt înflorite şi deci au ajuns la maturitate la date diferite, la început cele de pe rândurile marginale, iar după câteva zile şi cele din centrul inflorescenţei.
La data recoltării, peste 50% din capitule sunt uscate, iar celelalte au culoare brună. Recoltarea trebuie efectuată în scurt timp, orice întârziere soldându-se cu mari pierderi prin scuturare, care pot depăşi 500 kg/ha.
Mare atenţie trebuie acordată înălţimii de tăiere, cu precădere în lanurile neuniforme sub aspectul taliei plantelor, cât şi vitezei de înaintare a combinei în lan şi reglării aparatului de batere, pentru a preveni decojirea achenelor.
Seminţele recoltate cu un conţinut de apă mai ridicat trebuie uscate imediat până la umiditatea critică (7-8%), în caz contrar apare încingerea acestora, la început sub formă de cuiburi calde şi apoi fenomenul va cuprinde toată masa vracului. La data depozitării, puritatea seminţelor trebuie să fie peste 96%, iar procentul seminţelor decojite sub 2%, parametri posibil a fi obţinuţi încă de la recoltare, dacă lanurile sunt uniforme şi combinele corect reglate.
• Recoltarea şofrănelului se execută cu combinele de cereale, la maturitatea deplină, când frunzele s-au uscat şi umiditatea achenelor a scăzut sub 13%. După recoltare, seminţele se condiţionează şi se usucă până la umiditatea de 9%.

RAPIŢA la începutul unui nou ciclu de producţie
Succesul rapiţei pentru ulei depinde de corecta alegere a plantelor premergătoare. În condiţiile pedoclimatice şi a structurii culturilor din ţara noastră, cele mai bune plante premergătoare sunt cerealele păioase de toamnă, cartoful timpuriu, mazărea, borceagul, trifoiul roşu după recoltarea primei coase etc. Rapiţa nu poate fi cultivată după soia şi floarea-soarelui, specii cu atac comun de Sclerotinia sclerotiorum, şi nu poate reveni pe acelaşi teren decât după 2-3 ani, iar în caz de atac de Sclerotinia, după 7-8 ani.
Lucrările solului au o importanţă deosebită pentru rapiţă. Dezmiriştitul după eliberarea terenului asigură formarea unui strat afânat la suprafaţă, care asigură înmagazinarea apei şi stimulează germinarea seminţelor de buruieni, care pot fi uşor distruse până la semănat. Lucrarea solului se poate efectua în funcţie de particularităţile fizice şi chimice ale acestuia, cât şi de starea de umiditate, fie prin arătură, fie fără întoarcerea brazdei, important fiind ca la data semănatului solul să fie mărunţit, nivelat şi cu o umiditate care să asigure germinarea seminţelor şi răsărirea plantelor.
La semănat se admite sămânţă cu puritatea minimă de 97% şi germinaţia minimă de 85%, tratată împotriva bolilor şi a dăunătorilor. Tratarea seminţelor se face numai în unităţi specializate, autorizate de Mediu. Toate firmele producătoare şi distribuitoare de seminţe comercializează seminţe tratate împotriva fuzariozei, căderii plantelor, Rhizoctoniei şi a dăunătorilor cu insectofungicide autorizate.
Fertilizarea trebuie efectuată numai în conformitate cu analizele agrochimice, rapiţa fiind o plantă mare consumatoare de elemente nutritive, absorbţia acestora fiind intensă încă din primele faze de vegetaţie.
Perioada de semănat este dependentă de particularităţile hibridului cultivat. Astfel, varietăţile cu ritm mai lent de creştere se vor semăna la începutul perioadei, hibrizii cu ritm mijlociu şi rapid de creştere în toamnă se vor semăna în perioada optimă de semănat, iar la sfârşitul epocii se vor folosi hibrizi cu ritm rapid de creştere.
Desimea de semănat recomandată pentru ţara noastră este cea care va asigura la recoltare 30-35 plante/mp, cu 7-9 ramificaţii şi o medie de 200-250 silicve/plantă cu 18-22 de boabe/silicvă, cu masa a 1000 boabe de 5 grame, ceea ce asigură o producţie de peste 5000 kg/ha.
Distanţa între rânduri este de 25 cm iar adâncimea de semănat de 2,5-3,5 cm, în funcţie de umiditatea şi textura solului.

Principalele sisteme de lucrări ale solului din agricultura de azi
În prezent, sistemul de lucrare a solului pe adâncimea de 0-60 cm urmăreşte crearea unor relaţii optime între plante, sol şi microorganisme. În noul concept de lucrare a solului se urmăreşte evitarea afânării, deoarece plusul de oxigen introdus în sol determină arderea humusului şi eliberarea de NH3, NH4, CO2 minerale – Mg, Fe etc.
În zonele deficitare în apă, prin arat se pierde o mare cantitate de apă, iar viaţa biologică a solului va avea de suferit. Aceasta nu înseamnă eliminarea completă a arăturii, ci limitarea acestei lucrări numai în situaţiile în care se impune (combaterea unor boli, dăunători, şoareci de câmp etc).
Un alt principiu al modificării sistemului de agricultură este acela că valoarea economică a pământului este cu atât mai mare cu cât solul este mai puţin deranjat prin intervenţii antropice. Tendinţa este de a evita orice utilaj sau tehnologie care conduce la agresarea solului, distrugerea structurii şi a organismelor vii.
Rezultă următoarele principii ale lucrării solului:
– principiul conservabilităţii;
– principiul intervenţiilor minime;
– principiul permanent verde sau acoperit;
– principiul durabilităţii (toate tehnologiile să permită solului să revină permanent la formele naturale specifice).
În prezent, fermierii europeni practică următoarele sisteme de lucrări: convenţional; conservativ; sistemele de semănat direct, fără alte lucrări de bază sau de pregătire a patului germinativ.
În ţara noastră se practică tot mai mult semănatul direct, mai ales datorită principalelor avantaje de ordin economic (costuri reduse, productivitate ridicată, consum mic de carburanţi, activitate biologică îmbunătăţită şi refacerea structurii solului). Ca dezavantaje, agronomii menţionează că în perioada de trecere la noul sistem, de 5-7 ani, producţiile sunt mai mici, dar compensaţiile vor veni ulterior. De asemenea, sunt necesare asolamente riguroase şi investiţii în utilaje şi maşini speciale.

Alte lucrări importante în luna lui Gustar
Tot acum, în cultura mare se desfăşoară fertilizarea cu îngrăşăminte greu solubile cu fosfor şi cu potasiu, iar pe solurile acide se aplică amendamente pentru corectarea reacţiei acestora.
O altă lucrare de mare responsabilitate pentru fermierii ce deţin loturi semincere este condiţionarea seminţelor şi trimiterea probelor pentru analize la inspectoratele de control al seminţelor şi materialului săditor.

ŞTIAŢI CĂ…
• În fiecare centimetru pătrat de pământ de la suprafaţă sunt câteva milioane de microorganisme, bacterii, ciuperci, actinomicete, alge, protozoare. În adâncime, numărul microorganismelor scade din cauza lipsei de aer şi a materiei organice, astfel că la câţiva metri adâncime pământul este steril;
• Studiile privind microflora au arătat că pe un hectar de teren se găsesc aproximativ 7 tone de microorganisme;
• Aceste microorganisme provoacă formarea humusului, descompunerea materiei organice şi o prefac în compuşii simpli din care a fost alcătuită;
• Solul în care microorganismele nu se pot înmulţi, şi deci nu pot asigura transformările menţionate, este un pământ cu fertilitate scăzută.

VARIANTE DE PRELUCRARE A SOLULUI ÎN SISTEMUL CONVENŢIONAL
Varianta I: – la prima lucrare se foloseşte grapa cu discuri pentru distrugerea miriştii şi pentru conservarea apei în sol;
– a doua lucrare: arat cu plugul la 25 cm adâncime;
– a treia lucrare: trecerea cu un cultivator cu discuri şi cu grapa rotativă, pentru pregătirea patului germinativ;
– a patra lucrare: semănatul.
Varianta II: – prima lucrare: discuitul miriştii;
– a doua lucrare: trecerea cu gruberul cu discuri sau cu gruberul rotativ, fiecare implement fiind asociat cu grapa cu colţi;
– a treia lucrare – semănatul.
Varianta a III (mai rar utilizată): intrevenţia cu plugul, gruberul, grapa rotativă şi semănătoarea, aranjate în linie, într-o singură trecere.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 13/218 (ediţia 1-14 august 2018)