Densitatea animalelor în adăpost se stabilește respectând nevoile de confort specifice animalelor, în funcție de specie, rasă și vârstă. Suprafețele minime pentru zonele interioare și exterioare pentru diferite specii de animale sunt prezentate în anexa a III a Regulamentului (CE) nr. 889/2008, var. Cons. 2015. Animalele trebuie să aibă posibilitatea de a se mișca liber într-o zonă externă de tip padoc și să aibă la dispoziție o suprafață de teren pentru pășunat. Sunt interzise priponirea fixă și creșterea în cuști sau în baterii industriale.
Adăpostul va avea podele netede, dar nu alunecoase. Este important să existe o suprafață de odihnă confortabilă, curată și uscată, de dimensiuni suficiente. O treime din suprafața podelei trebuie să fie solidă, prevăzută cu așternut din rumeguș, nisip sau talaș. Nu se admit podelele confecționate din stinghii sau cu grătar.
Izolarea, încălzirea și aerisirea adăposturilor trebuie să mențină în limite optime pentru animale circulația aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea relativă a aerului și concentrația de gaze. Adăposturile trebuie să permită o aerisire naturală abundentă și să fie luminoase fără a utiliza energia electrică în timpul zilei.
Sunt interzise tăierea ciocului, a cozii sau a coarnelor, arderea tendoanelor, smulgerea penelor, tăierea aripilor sau orice altă mutilare a animalelor. Dacă aceste practici sunt necesare, fermierul trebuie sa întocmească documentația prin care se descrie motivul și să explice metodele utilizate, pentru a putea obține derogare de la autoritatea competentă.
Reproducție naturală
În fermele zootehnice din sistemul ecologic reproducerea animalelor trebuie să fie naturală, fiind interzis embrio-transferul, precum și toate practicile de manipulare embrionară și genetică, dar și utilizarea oricărei substanțe de origine sintetică ce duce la modificări în creșterea naturală a animalelor, cum sunt aditivii care stimulează apetitul și favorizează creșterea.
Întreținerea pe pășune
Animalele din ferma ecologică nu vor pășuna pe terenuri exploatate în sistem convențional. În perioada de transhumanță, animalele pot pășuna pe teren neecologic în cazul în care sunt transportate pe jos de pe o suprafață de pășunat pe alta. Cantitatea de furaj neecologic, administrat sub formă de iarbă sau sub altă formă de vegetație pe care o pasc animalele în această perioadă de transhumanță, nu poate să depășească zece la sută din rația totală anuală de furaje. În acest caz, fermierii păstrează documente justificative privind modul de punere în aplicare a dispozițiilor privitoare la acest aspect. Animalele certificate ecologic pot să pășuneze pe pășuni comunale a căror suprafață este controlată și corespunde reglementărilor specificate în cazul agriculturii ecologice.
Cerințe privind sistemul de hrănire
Furajarea animalelor trebuie să corespundă speciei de rumegătoare (rație de grosiere/fibroase -minim 60%, de cereale etc.). La animalele care produc lapte este permisă reducerea la 50%, pentru o perioadă de maxim trei luni de la începutul perioadei de lactație.
Procentul furajelor convenționale produse în ferma proprie (care provin de pe suprafețe aflate în primul an de conversie) nu trebuie să depășească 20%. Este necesar să existe o evidență clară pentru produsele cu statut diferit (convențional, în conversie, ecologic). Este interzisă hrănirea animalelor cu furaje ce conțin organisme modificate genetic sau derivate ale acestora (la achiziție este necesară o confirmare dată de producător în scris). Hrănirea animalelor foarte tinere este bazată pe laptele matern. În momentul preparării produselor destinate hrănirii animalelor din fermele ecologice, fermierul trebuie să se asigure că producerea furajelor ecologice este separată de producerea furajelor neecologice.
Sunt permise tratamentele alopate?
Folosirea medicamentelor alopatice în tratamentele preventive este interzisă. Sunt permise maxim trei serii de tratament alopat în decurs de 12 luni sau o singură serie în cazul în care ciclul de viață productivă a animalului durează mai puțin de un an. În cazul administrării de medicamente alopate, perioada de așteptare până la utilizarea producției în sistem ecologic se dublează. În astfel de cazuri se recomandă și izolarea animalelor bolnave. Animalul sau grupul de animale tratat reîncepe perioada de conversie. Efectivul în cauză trebuie izolat, iar producția obținută trebuie separată și valorificată cu statut de produs convențional până la finalizarea conversiei. Animalele crescute pentru producția de carne se pot valorifica cu statut ECO doar după un an de la aplicarea sancțiunii.
Sunt autorizate vaccinările obligatorii prin lege și sunt admise și alte vaccinări dacă acestea sunt prescrise de medicul veterinar în condițiile în care în zonă evoluează o maladie care nu poate fi controlată prin alte mijloace decât cele din farmacologia convențională. Înregistrările sanitar veterinare trebuie să fie complete (animalul tratat, diagnosticul, data, denumirea produsului utilizat, substanța activă, perioada de tratament, perioada de așteptare etc.), pentru a putea fi puse la dispoziția Organismului de certificare și control.
Fermierul este obligat să cunoască și să aplice toate măsurile menționate în acest articol; odată puse în practică, ele sunt mai ușor de respectat.
GESTIONAREA ȘI UTILIZAREA DEJECȚIILOR
Numărul de capete pe suprafață va fi limitat astfel încât fermierul să poată realiza o gestionare integrată a producției zootehnice și agricole la nivel de fermă, reducând astfel la minim orice formă de poluare a solului, a apei de suprafață, precum și a stratului de apă freatică. Dejecțiile produse de animale, folosite la fertilizarea organică a suprafeței de teren, nu trebuie să fie mai mare de 170 kg de azot/ha/an.
Depozitarea gunoiului de grajd se realizează în spații special amenajate, prevăzute cu pereți de sprijin și cu sistem de colectare a scurgerilor (platforme și/sau bazine de colectare cu baza impermeabilă). Încă din stadiul de proiectare și de construcție a depozitelor, bazinelor și incintelor pentru depozitarea îngrășămintelor organice se va acorda cea mai mare atenție protecției apelor și a mediului înconjurător împotriva poluării, prin amplasarea acestora în afara zonelor sensibile, departe de sursele de apă, iar capacitatea de stocare trebuie să fie suficientă.
Curățirea și dezinfecția grajdului, respectiv a echipamentelor din grajd, trebuie executată conform reglementărilor prevăzute în Anexa II și VII (CE) nr. 889/2008.
Articol publicat in revista Ferma nr.17(178) 1 – 15 octombrie 2016
