În zonele în care a doua jumătate a lunii septembrie a fost bogată în precipitații, floarea soarelui nu s-a putut recolta la timp iar porumbul și-a prelungit vegetația. În aceeași situație sunt și alte culturi cu recoltare în toamnă. În consecință, s-a depășit perioada optimă de înființare a culturilor de toamnă. Suprafețele pregătite pentru semănatul grâului s-au redus considerabil.
Densitatea mare la semănat nu compensează semănatul tardiv
De asemenea, în zonele colinare s-a întârziat și însămânțarea orzului și a orzoaicei de toamnă, or în primele zile ale acestei luni semănatul acestor culturi ar fi trebuit să fie încheiat, pentru o bună iernare a plantelor. Densitățile foarte mari la orz – peste 550 boabe germinabile/mp – nu compensează semănatul târziu, peste data limită specifică fiecărei zone. Nu măriți adâncimea de semănat peste 3-4 cm, deoarece germinația este bipolară, având boabele îmbrăcate în palee, deci puterea de străbatere este mică. În schimb, pe solurile uscate, adâncimea de semănat a acestor culturi (orz și orzoaică) poate fi mărită cu 1-2 cm.
În zonele cu ierni blânde, cum sunt în vestul țării, ovăzul de toamnă ar fi trebuit să fie semănat în primele zile ale acestei luni, cu 500-550 boabe germinabile/mp, la adâncimea de 2-4 cm.
Și la triticale ar fi trebuit să se încheie semănatul în prima decadă a lui octombrie – în sudul țării, iar în celelalte zone, în primele zile ale lunii.
Grâul de toamnă – cea mai importantă cultură pentru țara noastră – trebuie semănat atunci când temperatura aerului scade sub 15oC. Până la intrarea în iarnă, planta trebuie să vegeteze timp de 40-50 zile la temperaturi mai mari de 5oC. De-a lungul acestei perioade grâul are nevoie să acumuleze 500oC căldură biologic activă. În anii normali din punct de vedere climatic, la nivelul întregii țări, perioada optimă de semănat se încadrează între 20 septembrie și 20 octombrie. Prin înființarea culturii după acest interval, nivelul recoltei viitoare va fi cu atât mai scăzut cu cât iarna va fi mai severă. La stabilirea perioadei de semănat este necesar să se țină seama și de particularitățile soiurilor cultivate, respectiv semănatul se începe cu soiurile cu ritm mai lent de creștere la începutul vegetației și se încheie cu soiurile cele mai intensive, care au ritm rapid de creștere încă din primele faze de vegetație.
De particularitățile fiecărui soi trebuie să se țină seama și la stabilirea desimii de semănat. Sunt soiuri care, datorită capacității lor ridicate de autorărire, numărul de boabe semănate nu se corelează pozitiv cu numărul de tulpini principale care ajung la maturitate. Alte soiuri formează un număr de spice aproape egal cu numărul de boabe semănate. În concluzie, desimea optimă de semănat este specifică fiecărui soi, respectiv va fi cu atât mai mare cu cât soiul poate forma mai multe spice productive, cu boabe mari și grele.
La stabilirea adâncimii de semănat, pe lângă textură, umiditatea solului și severitatea iernii din zona de referință, trebuie să se țină seama și de lungimea coleoptilului specifică fiecărui soi. Semănatul adânc al soiurilor cu coleoptil scurt are ca efect slăbirea plantei. Aceasta va pierde o parte din rezervele bobului din cauza formării rizomului prin alungirea primelor 1-3 internodii.
Am expus câteva considerații din care rezultă cât de important este să cunoaștem bine particularitățile soiului pe care îl semănăm.
Pe finalul campaniei de recoltare
Porumbul se culege la coacerea deplină, deoarece depunerea substanțelor de rezervă, mai ales a amidonului și a substanțelor grase, are loc până la maturitatea rodului. În condițiile țării noastre, la această fază de dezvoltare a culturii se ajunge în a doua jumătate a lunii septembrie și pe parcursul lunii octombrie, în funcție de grupa de precocitate a hibridului cultivat, de zona de cultură, de mersul vremii, de expoziția terenului, de fertilizare, de data semănatului ș.a.
Recoltarea trebuie grăbită în parcelele unde după porumb urmează cereale de toamnă, pentru a putea pregăti terenul și pentru a semăna la timp, dar și pe restul suprafețelor, pentru a elibera terenul și pentru a efectua lucrările solului în vederea semănatului din primăvară.
Maturitatea deplină este atinsă când umiditatea boabelor a scăzut la 30%. După acest moment, boabele știuleților rămași pe plantă în câmp pierd foarte lent umiditatea, de 0,1-1% pe zi, ceea ce nu justifică întârzierea recoltării.
Recoltarea în știuleți depănușați, cu utilaje care asigură o depănușare de peste 95%, un grad de vătămare a știuleților sub 3% și pierderi totale de boabe sub 2,5%, se face în prezent pe suprafețe din ce în ce mai reduse. Recoltarea în boabe, cu combina, se face când umiditatea boabelor este de 28-21%. După recoltare boabele trebuie uscate imediat până la umiditatea de 14-15%. Procentul de pierderi admis la recoltarea în boabe este sub 2,5%, gradul de vătămare al boabelor sub 3%, iar puritatea optimă va depăși 98%.
Randamentul de boabe variază între 75 și 83%, în funcție de hibridul cultivat, de tehnologia aplicată și de particularitățile vremii.
Recoltarea soiei se face când păstăile s-au uscat, au culoare brună, iar boabele au culoarea și luciul caracteristic. Umiditatea semințelor la recoltare trebuie să fie între 13-15%.
Pierderile la recoltare trebuie să fie sub 3%. Din totalul acestor pierderi 90% se produc în afara combinei, datorită plantelor căzute, a plantelor tăiate sau a înălțimii de tăiere peste 8 cm, aceasta înseamnă că trebuie o mare atenție la reglarea hederului combinei și operațiunilor pe care acesta le execută.
Recoltarea sfeclei pentru zahăr se face la maturitate, când rădăcinile au atins greutatea maximă și au conținutul cel mai ridicat în zahăr. Calendaristic, în sudul țării recoltarea începe la sfârșitul lunii septembrie, iar în celelalte zone, în prima decadă a lunii octombrie.
În momentul recoltării, greutatea rădăcinilor este de 1,5-2 ori mai mare decât greutatea frunzelor. Dacă temperaturile din aer sunt mai mari de 10oC, ziua se recoltează numai cantitățile obligatorii, cele prevăzute în graficele de livrare, și care se pot prelucra imediat. Depozitarea sfeclei în vederea prelucrării ulterioare este admisă numai dacă temperaturile scad sub 10oC. După recoltare, rădăcinile nu trebuie să rămână în grămezi pe câmp, deoarece pierderile în greutate sunt mari, fapt care obligă la organizarea unui flux continuu al recoltării, transportului și prelucrării.
Verificarea răsăririi culturilor deja semănate
Pentru verificarea uniformității răsăririi, parcelele se parcurg pe diagonală și se fac observații referitoare la numărul de plante răsărite per metru pătrat, la uniformitatea răsăririi și la starea fitosanitară. În cazul depistării unor greșuri se iau măsuri imediate de corectare a acestora.
Semnalarea atacului unor dăunători la nivelul pragului de dăunare impune tratamente imediate cu substanțe specifice.
TRATAMENTUL SEMINȚELOR ÎN FERMĂ
Tratarea semințelor înainte de semănat reprezintă cea mai ieftină și sigură metodă de prevenire a bolilor și a dăunătorilor. Pentru a obține cele mai bune rezultate, în cazul folosirii unei semințe netratate ce urmează a fi tratată în fermă, rețineți:
– Folosiți numai produse omologate pentru cultura care urmează a fi tratată;
– Nu folosiți produse expirate (verificați termenul de valabilitate înscris pe ambalaj);
– Respectați informațiile de pe eticheta produsului. Nu folosiți produse neetichetate, care ar putea fi false;
– Folosiți obligatoriu echipamentul de protecție (ochelari, mască de protecție, mănuși, haine și cizme);
– Semințele tratate se păstrează în spații ferite de copii și de persoanele neavizate.
– Ambalajele substanțelor folosite se predau centrelor specializate.
ȘTIAȚI CĂ…
În luna octombrie se mai pot culege următoarele plante medicinale:
– se recoltează fructe de ienupăr și de porumbar;
– se reia recoltarea ierbii de măturice și a rădăcinilor de brusture, de ciorânglav, nalba mare și tătăneasa;
– continuă recoltarea la: flori de lumânărică, frunze de merișor, iarbă de coada racului, rădăcini de cerențel, cicoare, iarbă mare, ipcărige, lemn dulce, mătrăgună, osul iepurelui, păpădie, săpunariță, precum și a rizomilor de: ferigă, ghințură (cu rădăcini), obligeană, pir, scaiul dracului, stânjenel, știrigoaie.
