Dacă se aplică în mod corect tehnologia de cultură şi o fertilizare adecvată, simptomele deficienţelor nutriţionale apar rar la căpşun. Totuşi, când acestea sunt vizibile, este obligatorie analiza solului pentru a determina necesarul elementelor nutritive, spune Alexandra Orlaie-Ţăranu, inginer horticol, consultant la Pepiniera Moara din jud. Suceava.

Carenţele de nutrienţi cu mobilitate mare în sol (azot, fosfor, potasiu) sunt vizibile, prima dată, pe frunzele mature ale căpşunilor. Iată cum pot fi recunoscute.

Bolile căpşunului – CARENŢA DE AZOT

Căpşunul necesită azot, în general, în cantităţi mari. Fără conţinutul optim de azot, plantele au creştere redusă, produc fructe mici şi stoloni puţini. Când deficitul de azot este sever, frunzele mature sunt primele afectate, căpătând o culoare galbenă sau portocalie-roşiatică, iar frunzele tinere devin verde pal şi au peţiolul scurt. Suprafaţa frunzelor mature de-a lungul nervurilor rămâne verde în continuare, iar peţiolul poate căpăta o culoare roşiatică. Florile şi fructele rămân mici, iar căpșunile sunt excesiv de dulci.

Bolile căpşunului – CARENŢA DE POTASIU

În mod normal, deficienţele de potasiu apar după ce fructele încep să se coloreze. Frunzele bătrâne se închid la culoare şi iau un aspect de frunze arse, în timp ce frunzele tinere rămân sănătoase. Decolorarea începe de la marginea şi se mută către centrul frunzei, afectând ţesuturile dintre nervuri. Peţiolul şi partea de mijloc, de lângă nervura principală a frunzei, devin verde închis şi se usucă (Foto 1).
Lipsa simptomelor pe frunzele tinere distinge deficienţa de potasiu de cea de bor.
Fructele plantelor afectate sunt insuficient colorate şi au gust neplăcut.
Carenţa de potasiu în perioada de vegetaţie poate fi corectată prin aplicarea de sulfat de potasiu.

Bolile căpşunului – DEFICITUL DE FOSFOR

Căpşunul are o cerinţă scăzută în fosfor, comparativ cu alte specii, deficienţa de fosfor fiind rareori o problemă. Aceasta determină colorarea în verde închis a frunzelor tinere, iar pe faţa superioară a frunzelor mature se dezvoltă o pată strălucitoare metalică, o suprafaţă mică devine purpurie, iar nervurile frunzei devin albastre. De asemenea, mărimea frunzei este redusă (Foto 2).
Se recomandă efectuarea analizelor solului înainte de plantare, însă dacă se constată o carenţă de fosfor în cursul sezonului, aceasta poate fi corectată prin aplicarea în sistemul de irigaţii.

Foto 1: Carenţa de potasiu

Foto 2: Carenţa de fosfor

BOLILE CĂPŞUNULUI

Potenţialul biologic de producţie la căpşun este pus în valoare numai de plantele sănătoase. O cultură în care se respectă principalele verigi tehnologice poate să ofere peste 20-25 tone/ha. Atunci când am „scăpat” bolile în plantaţie, producţia scade simţitor. Află totul despre bolile căpşunului: cum le depistăm, cum le prevenim şi cum le combatem!

un articol de
VIOLETA MÂŢ