Producţia de lapte o procesează într-o lăptărie amenajată în fermă, iar mama lui este tehnologul, dar şi cea care comercializeză produsele obţinute (iaurt, telemea, caş, caşcaval etc.) în piaţa din Târgovişte. Tatăl său are 55 ani şi a fost magazioner la o fabrică de pâine. Bărbatul are la bază liceul agricol. Deci e fermier cu patalama. Este, practic, titularul fermei. În fapt, creşterea animalelor este o moştenire pe linie familială. Părinţii, bunicii şi chiar străbunicii săi s-au ocupat de creşterea oilor, a caprelor şi a vacilor.
Iar acum vine şi rândul copilului, care are o diplomă un pic mai mare. Bogdan Mihai Iorga a absolvit acum cinci ani, la USAMV Bucureşti, Medicina Veterinară. Din iubire de animale, cum altfel. Uneori îi pare rău că nu a rămas în Bucureşti, pentru că „avea mână” şi opera cu uşurinţă animăluţele de companie. Mai operează şi acum, deşi nu are condiţiile tehnice din clinicile veterinare din Capitală. „Oricum, era prea multă aglomeraţie pentru un om care a crescut pe izlaz”, spune, zâmbind, tânărul flăcău.
Dar părerea de rău pentru mirajul Bucureştilor iese la iveală doar atunci când mai dă de greu. Însă se duce între animale, le fluieră, le mângâie şi îi trece supărarea!
Citiţi mai multe despre Familia de fermieri Iorga, AICI!
