Bogăția verde a solului - Revista Ferma
4 minute de citit

Bogăția verde a solului

Resturile vegetale nu necesită cheltuieli pentru încărcare, transport, distribuire uniformă pe teren și încorporare în sol. În plus, ele conțin în proporții corespunzătoare toate elementele nutritive de care plantele au nevoie.

Resturile vegetale și fertilitatea solului
Este o mare greșeală folosirea acestor resturi vegetale în alte scopuri. Cu atât mai mult arderea lor. Ele trebuie încorporate în sol astfel încât descompunerea lor să aibă loc în condiții aerobe, cu formarea de humus. Lăsate la suprafața solului, procesul de descompunere, de mineralizare, are loc prea intens și solului îi sunt puțin folositoare. Introduse prea adânc în sol, se descompun în condiții de anaerobioză, cu eliminarea de substanțe nocive și nu contribuie la creșterea gradului de fertilitate a solului.
• Resturile vegetale sunt constituite din:
– rădăcinile tuturor plantelor (circa 1,5 t/ha de substanță uscată – SU);
– vrejii de leguminoase, de cartofi ș.a. (3-4 t/ha SU);
– miriștea rămasă după recoltare, socotită la 80 kg/ha pentru fiecare centimentru înălțime (o miriște de 20 cm x 80 kg â 1,6 t/ha SU);
– paiele culturilor de cereale (până la 4-6 t/ha SU);
– masa mare de buruieni, care în anii ploioși ajunge la 30-40 t/ha masă vegetală. Atenție: buruienile nu trebuie să lăsate să producă sămânță.
Toate resturile vegetale conțin, în diferite proporții, principalele elemente nutritive (NPK) necesare plantelor de cultură (tabelul 1) și deci, introduse în sol, vor participa la buna nutriție a plantelor. Prin valorificarea resturilor vegetale se asigură, în fiecare an, câte 1000-2000 kg humus la hectar (tabelul 2). Resturile vegetale furnizează nu numai principalele macroelemente (NPK), ci și alte elemente nutritive folositoare plantelor (sulf, calciu și magneziu).
• Condițiile de descompunere și mineralizare a materiei organice din sol:
– Toată masa vegetală să fie tocată la dimensiunea de 5-6 cm;
– Să fie încorporată în sol până la adâncimea de 12-15 cm, pentru a beneficia de descompunerea aerobă de către microorganisme;
– Să existe temperaturi pozitive; intensitatea mineralizării crește odată cu temperatura, la 10-20oC se dublează, iar la 20-30oC are loc o nouă dublare, după care scade;
– Solul să beneficieze de umiditatea necesară.
• Corelarea ratei de descompunere a materiei organice din sol cu raportul C/N (carbon/azot) din resturile vegetale:
– Când raportul C/N este mai mic de 15, descompunerea este foarte intensă;
– Când raportul C/N este cuprins între 15 și 30, intensitatea este medie;
– La un raport C/N mai mare de 30, intensitatea este redusă (paiele au raportul C/N de 50-100, motiv pentru care este necesar să se adauge îngrășăminte chimice cu azot, 20 kg pentru fiecare tonă de resturi vegetale uscate, pentru a preveni așa-numita “foame de azot”).
• Distribuirea resturilor vegetale în funcție de sistemul de lucrare a solului: în sistemul convențional, în stratul superficial se găsesc 17% din resturile vegetale, în sistemul lucrărilor minime – 75%, iar în sistemul de semănat direct, fără arătură, în stratul superficial se găsesc 90%.
• Alte mijloace pentru valorificarea superioară a resturilor vegetale:
– Aplicarea unui extract lichid de râmă (50 l/ha) asigură degradarea rapidă și sporește aportul de humus de 30 de ori față de cazul netratat;
– Tratarea miriștii cu BactoFil B10 (o cultură bacteriană) ajută descompunerea rapidă a resturilor vegetale, transformându-le în compuși ușor asimilabili. Prin această metodă, dozele de azot se pot reduce cu 30-35%.

 

TABEL 1 – CONȚINUTUL ÎN AZOT, FOSFOR ȘI POTASIU (NPK) AL RESTURILOR VEGETALE

 tab agrotehnologii

 

TABEL 2 – CANTITATEA DE HUMUS OBȚINUTĂ DIN RESTURILE VEGETALE

tab agrotehnologii 2
Articol publicat in revista Ferma nr. 1 (184) din 1-31 ianuarie 2017

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →