Maedi Visna reprezintă o boală sistemică a ovinelor, cauzată de un virus ovin şi caracterizată prin inflamaţia cronică a pulmonilor, glandei mamare, articulaţiilor şi sistemului nervos central.

Boala Maedi Visna a apărut pentru prima dată în 1939, în Islanda, în urma unor importuri de ovine Karakul din Germania, fiind definit pe baza caracteristicilor ei conceptul de ”infecţie lentă”. Denumirea bolii provine din cuvintele islandeze maedi (dispnee) şi vișna (slăbire).

Răspândire și impact economic

Forma Visna, a cărei simptomatologie este predominant nervoasă, a fost descrisă în vestul Islandei şi doar câteva cazuri în Olanda, în timp ce forma Maedi a apărut în câteva ţări europene, cum sunt Olanda şi Franţa. Africa de Sud, Statele Unite, Australia şi Noua Zeelandă sunt indemne.

Gravitatea maximă a epidemiei de maedi-visna a fost observată în anii ’40, când această boală a provocat pierderi foarte importante. Efective izolate, care s-au dovedit a fi contaminate în regiunile vestice ale Islandei, au fost sacrificate integral. După ce iniţial boala a decimat 105.000 ovine, alte 650.000 au fost sacrificate până în 1965, când boala a fost considerata eradicată în Islanda. Această campanie de eradicare a fost efectuată în absenţa unor teste serologice pentru controlul sănătăţii efectivelor.

Caractere epidemiologice ale bolii Maedi Visna

Sunt receptive ovinele adulte, în vârstă de peste 3 ani. O importanţă dosebită are și predispoziţia genetică în apariția bolii.

Căile majore de transmitere nu sunt colostrul, respectiv laptele, cu toate că şi acestea sunt importante, ci jetajul bogat în celule, în caz de stres respirator răspândirea virusului fiind asigurată în principal prin aerosoli şi favorizată de cazarea animalelor în adăposturi închise, în grupuri.

În mod obişnuit, transmiterea se face direct, cu toate că este posibilă implicarea surselor secundare cum sunt apa sau aşternutul contaminat cu urină și fecale. Insectele hematofage sau instrumentarul medical nesterilizat sunt incriminate în transmiterea bolii de la animale viremice. Rolul mediului şi al măsurilor profilactice împotriva parazitozelor sunt importante, deoarece chiar oile din rase foarte sensibile pot supravieţui infecţiei în condiţii de întreţinere optime, virusul fiind distrus şi boala finalizându-se prin vindecare naturală.

Tabloul clinic al bolii Maedi Visna

Perioada de incubaţie este de peste 2 ani iar instalarea semnelor clinice este, lentă. Evoluţia bolii poate dura de la 6 luni la ani de zile, uneori sfârşitul letal fiind consecinţa unei alte boli intercurente.

1. În forma Maedi, animalele prezintă pierdere progresivă în greutate, respiraţie dificilă, accentuată la efort mergând până la dispnee, cu nările dilatate, uneori mişcări ritmice ale capului care însoţesc ritmul respirator, secreţie nazală discretă şi tuse. Pe măsură ce boala progresează, animalele preferă decubitul. Oile gestante pot avorta. Evoluţia bolii poate fi atenuată cu un regim corespunzător de îngrijire sau din contră, agravată de condiţiile stresante, de macro sau microclimat, efort, furajarea deficitară. Sfârşitul letal este cauzat de suprainfecţiile cu Pasteurele. Durata acestei boli este de 3 până la 8 luni.
2. În forma Visna, simptomatologia debutează cu sprijin ineficient pe membrele posterioare, rămânerea animalelor în urma turmei, pierdere progresivă în greutate, tremurături ale muşchilor faciali şi buzelor. Pareza poate duce în timp la paraplegie. Oile rămân atente, nu se înregistrează reacţie febrilă şi apetitul este conservat. Durata clinică este de ani de zile, cu perioade de remisiune.

Diagnostic si tratament al bolii Maedi Visna

Diagnosticul se stabilește prin metode de laborator.

Nu se cunoaşte un tratament economic eficient. Cursul bolii este doar prelungit prin tratarea animalelor bolnave, menţinând în efectiv potenţiale surse de infecţie.

În lipsa unor măsuri specifice de profilaxie utilizabile în practica largă, măsurile generale, cunoaşterea statusului epidemiologic al efectivulor prin controale sistematice în cadrul programelor de supraveghere, precum şi controlul mişcărilor efectivelor în funcţie de acestea, reprezintă baza profilaxiei şi combaterii bolii.

CE VEDEM LA EXAMENUL MORFOPATOLOGIC?

În Visna, cu excepţia atrofiei musculare nu se întâlnesc alte leziuni macroscopice. Modificările macroscopice în Maedi sunt limitate la pulmon şi limfonodurile aferente.

La deschiderea cavităţii toracice, pulmonii, au un aspect dens, culoare cenuşie sau culoarea lutului iar limfonodurile bronhice şi mediastinale sunt mult mărite în volum.

un articol de ADRIAN STANCU, USV Timișoara