O subvarietate a populaţiei de Bălă o reprezintă oile Oacheşe, care prezintă un contur circular în jurul ochilor. Această populaţie s-a creat în timp, prin selecţionarea atentă a berbecilor fără pete negre, care au fost folosiţi la încrucişarea cu oi ce prezentau acelaşi model de colorit al lânii şi al jarului.
În cadrul varietăţii Bălă se disting două ecotipuri: unul masiv, exploatat în zona precarpatică a Munţilor Cibinului şi a Munţilor Sebeşului; iar un alt ecotip a fost creat la această varietate de talie mică în zona Vaideeni, Mureş.

Originea şi răspândirea Ţurcanelor din varietatea Bălă
Poiana Sibiului este cel mai important bazin din această zonă cu crescători de Ţurcane, împrăştiaţi în localităţile învecinate (Răşinari, Râu Sadului, Sălişte, Orlat, Tilişca, Jina). Crescătorii din aceste zone au migrat într-un procent foarte mare în câmpiile din Timiş şi Arad, unde au continuat selecţia ecotipului de Bălă, pe culoare şi performanţe ridicate, în direcţia producţiei de lână şi lapte.
Mai spre vest, la aproximativ 30-35 km de Poiana Sibiului, se află de fapt bazinul în care s-a format varietatea Bălă, loc din care a migrat în toată România şi nu numai. Acest bazin circumscris în zona localităţilor {ugag, Loman, Săsciori, continuat spre vest cu arealul comunelor Pianu de Sus, Strungari şi Purcăreţ, bazin care face legătura cu zona Hunedoarei prin localităţile Mugeni şi Feteni.
Ovinele din bazinul Loman şi Pianu de Sus au o dezvoltare corporală mai mare comparativ cu cele din bazinul Poiana Sibiului, Răşinari, Vaideeni, Mureş. Ovinele Băle crescute în aceste bazine s-au dispersat, ca urmare a transhumanţei, în toate bazinele de creştere tradiţionale ale României, din Maramureş, Bistriţa, Satu Mare, Bihor şi până în sudul extrem: Dolj, Olt şi Mehedinţi.

Gheorghe NEAŢĂ
Director coordonator registru genealogic Asociaţia Dacia Hunedoara

CARACTERISTICI PRODUCTIVE
Caracteristicile productive pentru care oile Bălă au fost apreciate de către crescători sunt:
• Cantitatea mare de lână: 4-4,5 kg/cap de animal, ajungând uşor la 5 kg la oi şi 7-8 kg la berbeci, producţie dictată de arealul de creştere, de altitudine şi de nivelul de hrănire;
• Producţia de carne este dată de greutatea corporală ridicată: 50-65 kg. Greutatea la fătare în majoritatea efectivului bine furajat este 4-4,5-5 kg, cu sporuri de creştere între 252 şi 300 gr/zi, ajungând la 60-65 de zile la 24-28 kg;
• Producţia de lapte este corelată cu zona de creştere, cu altitudinea, temperaturile înregistrate în timpul lactaţiei şi cu nivelul de hrănire, care asigură producţii totale de lapte cuprinse între 100 şi 120 kg.

Articol publicat în revista Ferma nr. 9/236 (ediţia 15-31 mai 2019)