Perdelele forestiere sunt un mijloc eficient de adaptare la schimbările climatice. O recunosc specialiștii, fermierii și autoritățile. Cu toate acestea, nu se mișcă mai nimic în direcția înființării lor…
Perdelele forestiere de protecție a terenurilor agricole au fost o componentă a peisajului din estul și sudul României până în anii 50. Apoi au fost desființate cu o viteză incredibilă și cu o inconștiență pe măsură. Rezultatele au început să se vadă repede, dar au fost ignorate.
PERDEAUA FORESTIERĂ, OBIECTIV DE UTILITATE PUBLICĂ?
Până în urmă cu aproximativ două decenii, schimbările climatice nu păreau prea grave, cel puțin pentru cei care nu aveau nici o viziune asupra viitorului. Apoi, problemele s-au accentuat…
În ultimii ani a devenit evident cât de importante sunt aceste fâșii de protecție pentru culturile agricole și nu numai. Sau, mai exact spus, ar fi importante, căci acum nu mai există decât pe alocuri și asta grație unor fermieri înțelepți care au știut să înțeleagă încotro se îndreaptă lucrurile.
Toate forurile științifice românești au atras atenția asupra necesității reînființări perdelelor forestiere de protecție. Ba chiar a fost întocmită și o lege în acest sens: Legea 289/2002.
Potrivit acestui act normativ, care a fost republicat și modificat în mai multe rânduri, rețeaua de perdele forestiere de protecție formează Sistemul național al perdelelor forestiere de protecție.
Realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție se declară de utilitate publică. Articolul 33 al legii mai specifică și că „fondurile necesare pentru finanțarea de la bugetul de stat a perdelelor forestiere de protecție vor fi solicitate anual de către direcția de specialitate din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură până la data de 30 mai, pentru a fi incluse în bugetul de stat pentru anul următor, cu destinația respectivă”.
NICI O FAPTĂ BUNĂ NU RĂMÂNE… NEPEDEPSITĂ!
Așadar, după cum se vede, la capitolul legislație stăm cât se poate de bine. Dacă e să mai adăugăm și alte prevederi, putem pune pe listă PNS și PNRR. Numai că, în stilul pur românesc pe care îl cunoaștem atât de bine, atunci când e să vorbim despre fapte, discuțiile se opresc. Nu prea avem despre ce vorbi. Cel puțin la capitolul „ce s-a făcut”!
Singurii care pot spune ceva sunt o mână de fermieri care au înființat perdele agricole de protecție prin eforturile proprii și pe cheltuiala lor. În fruntea acestora s-a aflat inimosul veteran al agriculturii românești, Dumitru Manole. A plantat peste 350 ha de perdele în județul Constanța, în jurul localităților Amzacea, Cobadin și Viișoara.
În Oltenia, în județul Dolj, între 2006 și 2022, Mihai Anghel a reușit să înființeze 600 ha de perdele forestiere.
Însă, cu toate că există legea care ar trebui să permită finanțarea de către stat a acestor lucrări, oamenii au trebuit să suporte toate cheltuielile. Ba, pe deasupra, să mai aibă și alte probleme pentru că au făcut, în loc să stea!
FĂ PERDELE, DACĂ AI CU CE!
La ora actuală, în situația de fapt, plantarea unei perdele forestiere devine o întreprindere riscantă. În primul rând e nevoie de o aprobare pentru schimbarea destinației terenului, respectiv pentru transformarea sa din teren agricol în teren forestier. Până la urmă, un lucru realizabil, dacă discuți despre un teren asupra căruia ai dreptul de proprietate.
Dar, dacă e în discuție un teren pe care îl ai în arendă, lucrurile se schimbă fundamental. De cele mai multe ori, proprietarii unor terenuri mici, date în arendă marilor fermieri, nu își dau acordul. Și nici fermierii nu riscă să facă investiția pe un teren asupra căruia nu au garanția dreptului de folosință pe un termen mai lung. Poate că noua lege a arendei va schimba ceva în acest sens.
O altă piedică o reprezintă lipsa materialului semincer. Deocamdată, doar cu mare greutate pot fi procurați puieți de stejar roșu ori alte specii recomandate pentru înființarea perdelelor forestiere de protecție agricolă.
În lipsa acestora, Dumitru Manole a apelat la salcâm. O specie răspândită și care se pretează perfect condițiilor din câmpiile Dobrogei. De fapt, dacă e să facem o paranteză, vechile perdele forestiere, inclusiv cele de acum mai bine de 150 de ani, erau constituite predominant din salcâm. Ba chiar, în 2008, cu sprijinul secretarului științific al Academiei de Studii Agricole și Silvice, Marian Ianculescu, au fost înființate și două pepiniere, la Medgidia și la Plopeni.
ȘI AU APĂRUT SURPRIZELE…
Conform unei clasificări a speciilor, realizată de organisme din străinătate, salcâmul este considerat o specie invadatoare. Ca atare, nu se pot acorda subvenții, de niciun fel, pentru cultivarea sa. Ba chiar este încurajată distrugerea salcâmilor. Și, bineînțeles că niciun reprezentant al autorităților române nu s-a dus la Bruxelles să ceară o revizuire sau o derogare. Deși argumente există, și încă solide!
În concluzie, faceți perdele, dacă vreți, dar pe banii voștri și fiți fericiți că nu vă și sancționăm! Cam așa s-ar ”traduce”, într-o singură frază, mesajul guvernelor de până acum referitor la această chestiune.
În anul acesta, conform estimărilor de până la sfârșitul lunii august, la Amzacea, la Sport Agra, sporul de producție realizată pe solele protejate de perdelele forestiere a fost de 30%, conform declarațiilor domnului Manole! Oare nu e un argument suficient?
Primul român care a semnalat necesitatea şi utilitatea acestor perdele forestiere a fost marele agronom şi om politic Ion Ionescu de la Brad, prin anul 1860. Pentru a convinge mai bine proprietarii de terenuri agricole despre rolul perdelelor forestiere de protecţie, a trecut la plantarea acestora în anii 1870-1872, prin propria moşie de la Brad-Roman, având ca scop “a crea adumbriri contra vântului”.
Află cum ne pot proteja perdelele forestiere de un eventual dezastru?
un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV
