7 avantaje ale culturii
¤ 1. eliberează rapid terenul;
¤ 2. contribuie la formarea structurii solului;
¤ 3. reduce riscul eroziunii terenului pe terenurile în pantă;
¤ 4. contribuie la reducerea rezervei de buruieni în sol;
¤ 5. scade incidenţa dezvoltării putregaiului rădăcinilor la cereale într-un asolament corect.
¤ 6. ridică fertilitatea solului;
¤ 7. este mecanizată 100% şi uşor de integrat în rotaţia culturilor.
7 greşeli frecvente la înfiinţare
1. Alegerea culturii premergătoare
În general, se urmăreşte eliberarea terenului cât mai devreme posibil pentru pregătirea corespunzătorare a solului.
De asemenea, nu este indicată înfiinţarea în mod repetat a rapiţei pe aceeaşi suprafaţă, cât şi cultivarea după lucernă sau floarea-soarelui.
2. Pregătirea necorespunzătoare a solului
Lucrarea începe cu arătură normală, la adâncimea de 18-20 cm (după cereale) şi 20-22 cm după alte culturi premergătoare, astfel încât să nu se scoată bulgări.
Patul germinativ se realizează prin lucrări repetate cu grapa cu discuri sau combinatorul; ultima lucrare se face la adâncimea de semănat şi perpendicular pe direcţia de executare a semănatului. Între arat şi semănat, brazdele trebuie menţinute curate de buruieni, nivelate şi mărunţite.
În toamnele secetoase se recomandă tăvălugirea, lucrare menită să asigure un contact mai bun al seminţelor cu solul.
3. Încorporarea deficitară a resturilor vegetale ale culturii premergătoare
Mare atenţie la distribuirea paielor pe teren, fără benzi sau aglomerări, ca răsărirea plăntuţelor să fie cât mai uniformă.
În cazul sistemului de lucrări ale solului no-till, este foarte importantă încorporarea calitativă a seminţei în intervalul dintre rânduri, unde nu sunt resturi vegetale.
4. Nerespectarea epocii optime de semănat
Rapiţa se recomandă a fi seamănă în a doua şi a treia decadă a lunii august, cu 95 -110 zile înainte de perioada de îngheţ, în funcţie de hibrizii aleşi (cu puritatea minimă de 98% şi capacitatea germinativă minimă de 85%) şi caracteristicile terenului.
Întârzierea datei de semănat poate avea ca rezultat o scădere semnificativă a producţiei.
5. Depăşirea densităţii plantelor
Densitatea de semănat poate fi greu de reglat, din cauza dimensiunii mici şi a greutăţii reduse a seminţelor, optimul fiind între 40-50 plante/mp.
De asemenea, cantitatea de sămânţă poate varia între 3-5 kg/ha, în funcţie de caracterisiticile seminţei, precum şi de calitatea pregătirii patului germinativ.
6. Nerespectarea adâncimii de semănat
În cazul nerespectării adâncimii optime (de 2-3 cm), plantele vor răsări mai greu, coletul întins iar şansele de iernare plantelor vor fi mai reduse.
7. Administrarea excesivă a azotului din toamnă
Aceasta va duce la creşterea excesivă a plantelor. În acest caz va fi nevoie de aplicarea unui regulator de creştere. Specialiştii recomandă evitarea azotului din toamnă. Întreaga doză de fosfor şi de potasiu se va aplica sub arătura de bază, iar azotul va fi aplicat primăvara timpuriu.
Ideal ar fi ca la intrarea în iarnă rapiţa să aibă 8-10 frunze, 8-12 mm diametrul coletului, punctul de creştere în secţiune nu mai mult de 2 cm şi rădăcina principală 20 cm.
Marian MUŞAT
