Acolo unde nu se irigă prin picurare, în unele din asemenea situații, pierderile pot ajunge la sută la sută. La ceapă, din cauza comprimării fenofazelor, bulbii se opresc din creștere, producția reducându-se uneori cu până la 40%. La morcov, pierderile sunt ceva mai mici, de 15-20%, inclusiv din cauza deprecierii calității comerciale. Dacă mai luăm în considerare și unele reduceri ale suprafețelor de legume din câmp, ne putem aștepta, pentru unele specii, la creșteri semnificative ale prețurilor de desfacere. Mai puțin afectate sunt culturile din solarii și sere, la care se adaugă unele culturi de legume din câmp irigate prin picurare. 

Temperaturile foarte ridicate din atmosferă (de peste 32-36oC), ca și umiditatea relativă foarte scăzută (sub 60%) au accentuat fenomenele de avortare a florilor și fructelor de legume. Uneori acest fenomen poate afecta 30-50% din plante. Din cauza deficitului de apă, dar mai ales a disproporționării dintre partea aeriană a plantelor și partea radiculară a unor specii legumicole, a crescut incidența putregaiului apical la culturile de: tomate, ardei gras, ardei lung și gogoșar și chiar la pătlăgelele vinete. Avortarea și putregaiul apical se pot manifesta chiar și în condiții de protejare, mai ales din cauza unei aerisiri deficitare determinată de tipurile constructive care predomină în România, cu înălțimi sub 4 m și care nu sunt corespunzătoare evoluției factorilor climatici. De asemenea, insolația foarte puternică a crescut incidența arsurilor solare.

Atacul virusurilor, problemă specifică sezonului de vară  

Temperaturile ridicate, dar mai ales seceta, favorizează creșterea intensității atacului unor dăunători, vectori ai diferitelor viroze, precum și al păianjenilor, al căror număr de generații crește semnificativ. Virozele care apar la ardei, pătlăgele vinete, tomate ș.a. conduc la o îngălbenire prematură a frunzelor, avortări ale florilor și fructelor, încrețirea vârfurilor de creștere, piticire etc. În condițiile menționate, majoritatea culturilor de legume vor prezenta comprimări și chiar suprapuneri de fenofaze cu implicații categorice asupra producției finale. Deși la un moment dat rezerva de apă a solului este încă pozitivă, e posibilă o scădere a rezervei de apă din pânza freatică, ceea ce va conduce la o irigare deficitară, la o asigurare insuficientă și neritmică cu apă a plantelor.

Câteva lucruri care deosebesc legumele de alte culturi 

Legumicultura se face cu costuri mari, pe fondul unor prețuri nu întotdeauna remuneratorii și fără un sprijin material sigur și la timp din partea Guvernului. O altă caracteristică o reprezintă timpurietatea. Legumele timpurii și extratimpurii sunt din ce în ce mai căutate, în defavoarea celor conservate. Prospețimea și calitatea nutrițională reprezintă un atu cu atât mai important cu cât sunt produse în România și pe cât posibil din soiuri autohtone. Cu toate acestea, producerea legumelor înseamnă și asumarea unui risc mare de piață, cu atât mai mare cu cât nu putem vorbi de existența unei piețe organizate. Prevederea ca supermarketurile să comercializeze 51% marfă produsă în România poate fi de bun augur.

O ultimă particularitate, în cotextul abordat, o reprezintă consumul mare de apă al majorității speciilor de legume. În funcție de specia cultivată, perioadele critice privind asigurarea cu apă sunt diferite, astfel:

– broccoli, conopida, varza, salata: la formarea căpățânii sau a inflorescenței;

– morcovul, păstârnacul, ridichile, sfecla: la germinare și la creșterea rădăcinii;

– castraveții, pătlăgelele vinete, pepenii, ardeii: la înflorire și la creșterea fructelor;

– ceapa: la creșterea bulbului;

– fasolea și mazărea de grădină: la înflorire și la creșterea boabelor;

– dovleceii de vară: la creșterea mugurelui și la înflorire;

– tomatele: în cazul înfloririi timpurii, la legare și la creșterea fructelor;

– spanacul, țelina, varza chinezească, prazul și alte verdețuri: încontinuu.

Per ansamblu, se poate aprecia că majoritatea legumelor au un consum de apă ridicat în cea mai mare parte a perioadei de vegetație. Este foarte important să știm că în funcție de posibilitatea de aprovizionare cu apă, să ne alegem astfel speciile pentru a reduce la maximum impactul unei asigurări reduse cu apă, chiar și pentru perioade mai scurte. 

Modificările climatice, ca urmare a încălzirii globale, cu deosebire la nivel regional, necesită o regândire a concepției redresării, consolidării și dezvoltării legumiculturii în România. Despre măsurile imediate, cât și de perspectivă care se impun, citiți în numărul viitor al revistei. 

5 GRUPE DE TOLERANȚĂ LA SECETĂ PENTRU SPECIILE DE LEGUME:

• scăzută (necestă irigări frecvente): broccoli, conopidă, castraveți, ceapă, dovlecel de vară, ridichi, spanac, țelină de pețiol, varză chinezească, diverse verdețuri;

• scăzută-medie: fasole și mazăre de grădină, praz;

• medie, de regulă necesită irigare: ardei, dovleac, dovlecel de iarnă, nap, pătlăgele vinete, revent, sfeclă, tomate, varză de Bruxelles;

• medie-ridicată: morcov, pepene, porumb dulce, varză;

• ridicată (rareori necesită irigare): cartof dulce, pătrunjel, salată, sparanghel.

Articol publicat in revista Ferma nr.15(176) 1 – 15 septembrie 2016