Vremea capricioasă din luna martie nu a permis în toate zonele să se însămânțeze culturile cu temperatura minimă de germinație de 3-5oC și cu o bună rezistență la temperaturile scăzute după răsărire. Excedentul de precipitații din unele zone a determinat fenomene de băltire a apei pe suprafețele cu culturi de toamnă, dar și pe cele de primăvară deja semănate. La aceste fenomene se adaugă și ieșirea din matcă a unor râuri, în special a Dunării, care au inundat mari suprafețe și au sărăcit multe familii. La aceste necazuri se mai adaugă și alunecările de pământ care apar din ce în ce mai des acolo unde pădurile au fost tăiate fără a se reîmpăduri zona. 

În toate aceste zone se impune grabnic să se acționeze pentru evacuarea apelor excedentare de pe culturi și, după caz, suprafețele respective să fie semănate. În zonele defrișate este necesară reîmpădurirea imediată, până nu-i prea târziu.

În aprilie se însămânțează jumătate din pământul țării

Dacă însumăm numai suprafețele care se vor semăna cu floarea-soarelui, soia și porumb, ne dăm seama de volumul mare de lucru la care pot face față numai cei cu dotare tehnică bună, pricepuți și cu multă voință.

• Semănatul florii-soarelui este o problemă dificilă  din cauza suprafeței exagerat de mari pe care se cultivă, suprafață care în unii ani a ajuns la 1.188.000 ha (2009), fapt care ridică mari probleme în asigurarea unei rotații corespunzătoare, cultura prezentând numeroase restricții privind bolile, condiții dintre care amintim:

– Nu poate reveni pe același teren timp de 4-6 ani, din cauza pericolului atacului de putregai cenușiu (Sclerotinia sclerotiorum), pătarea brună și necrozarea tulpinii (Phomopsis spp.), a manei (Plasmopara helianthi), a buruienii parazite lupoaie (Orobanche spp.) și a unor dăunători ca rățișoara (Tanymecus dilaticollis).

Cele mai afectate culturi de lupoaie sunt în zonele din sudul țării (Dolj, Teleorman, Olt, Ialomița, Constanța, Tulcea, Brăila), la care se adaugă și județele din Moldova (Iași, Bacău și Suceava). Cele mai afectate județe de atacul de Phomopsis sunt cele din vestul țării.

Măsurile cele mai eficiente de ținere sub control a acestora sunt rotația culturii, la care se adaugă și următoarele: evitarea fertilizării unilaterale cu azot, respectarea epocii optime de semănat, a densității culturii și combaterea buruienilor. Nerespectarea celor enumerate va conduce la efectuarea de tratamente fitosanitare în cursul vegetației, greu de făcut tehnic, și cu substanțe costisitoare.

Cu referire la dozele de îngrășăminte, fertilizarea la floarea soarelui trebuie să fie moderată (N 60-80 kg/ha), împreună cu fosfor și potasiu în aceleași doze. Raportul între cele trei elemente trebuie să fie de 1:1:1 sau 1:2:2. Fertilizarea localizată (starter) – cu 5-6 kg de azot și 10-15 kg de fosfor, de-a lungul rândului, lateral la 4-5 cm de sămânță și cât mai adânc – asigură importante sporuri de recoltă, aceasta făcându-se odată cu semănatul. 

Epoca de semănat este atunci când la adâncimea de 5 cm temperatura minimă atinge 7-8oC. În funcție de zonă, calendaristic perioada corespunde cu sfârșitul lunii martie până la 20-30 aprilie.

La stabilirea densității culturii este necesar să se țină seama de rezerva de apă a solului, aceasta variind între 40 și 45 mii plante/ha. Pentru a avea această densitate, se impune mărirea cantității de sămânță la semănat cu 10-15% (respectiv 5000-6000 b.g./ha).

În parcelele cu patul germinativ bine pregătit cantitatea de sămânță este de 3,5-5,0 kg/ha. Distanța între rânduri este de 70 cm, iar adâncimea de semănat este de 5-8 cm.

• Soia este o cultură strategică pentru aprovizionarea cu proteină și grăsimi a populației. Dacă înainte de 1989, România cultiva 400-500 mii hectare, cu precădere în condiții de irigare, după 1990 sistemul de irigații a fost distrus, iar cultura de soia s-a redus mult ca suprafață.

La înființarea culturii este nevoie să ținem seama de următoarele restricții: nu se poate semăna în arătură de primăvară și nu poate urma în rotație după alte leguminoase sau culturi cu boli comune cum sunt floarea-soarelui și rapița. 

Dacă nu s-au aplicat îngrășăminte cu fosfor în toamnă, la pregătirea terenului se administrează îngrășăminte complexe. Doza de azot nu trebuie să depășească 30-50 kg/ha, deoarece azotul inhibă activitatea bacteriilor simbiotice. Patul germinativ trebuie să fie bine nivelat, deoarece păstăile au inserție joasă, fapt care îngreunează recoltarea. Epoca de semănat este când în sol, la adâncimea de semănat temperatura ajunge la 7-8oC, ceea ce calendaristic corespunde cu primele două decade ale lunii aprilie în sudul și vestul țării și ultima decadă în zonele nordice.

Densitatea de semănat, în funcție de grupa de precocitate a soiurilor, este următoarea:

– Soiurile foarte timpurii din grupa 000, cu perioada de vegetație de 110-120 zile, respectiv cu un necesar de 1000-1150oC, densitatea este de 50-70 plante/mp;

– Soiurile timpurii din grupa 00, cu perioada de vegetație până la 130 zile, respectiv cu un necesar termic 1150-1250oC, densitatea atinge 50-55 plante/mp;

– Soiuri semitimpurii din grupa 0, perioada de vegetație până la 140 zile, respectiv cu un necesar termic de 1250-1350oC, densitateade 50-55 plante/mp;

– Soiuri târzii grupa X (I) cu perioada de vegetație până la 150 zile, respectiv cu un necesar termic de 1350-1400oC, densitatea de 45-50 plante/mp;

– Soiuri târzii grupa X (II), cultivate numai în sudul țării, cu densitatea 40-45 plante/mp.

Cantitatea de sămânță este de 70-100 lg/ha. Semănatul se face în rânduri echidistante, la 50 cm, sau în benzi de câte 3 rânduri, la 45 cm și 60 cm între benzi. Adâncimea de semănat este 2-4 cm.

Tratarea semințelor de soia înainte de semănat cu preparatul bacterian Nitragin, 4 doze la cantitatea de sămânță necesară la hectar, va reduce cheltuielile cu îngrășămintele cu azot, asigură sporuri de recoltă de 12-15%, iar după recoltare solul rămâne îmbogățit cu azot pentru cultura următoare.

• Porumbul este o cultură importantă în lume, 21% din producția mondială fiind folosită direct în alimentație, 72% în hrana animalelor și 7% pentru industrie. Datorită importanței sale, la ameliorarea porumbului s-a lucrat foarte mult, astfel s-a obținut un număr mare de soiuri și hibrizi, adaptați la cele mai variate condiții climatice.

Porumbul este considerat ca fiind o plantă  „vorace prin excelență” față de elementele nutritive. Din tabelul 1 rezultă că porumbul este o mare consumatoare de azot și de potasiu. Gunoiul de grajd este indicat pe toate tipurile de sol din țară, aplicat în doză de 20-40 tone/ha. În țara noastră, în funcție de potențialul termic, s-au delimitat 6 zone de favorabilitate și s-au stabilit experimental grupele de hibrizi pentru fiecare zonă.

– Zona VI – hibrizi din grupa 100-200, potențial termic 800-1000 UTU;

– Zona V – hibrizi din grupa 200-300, potențial termic 1001-1200 UTU;

– Zona IV- hibrizi din grupa 300-400, potențial termic 1201-1400 UTU;

– Zona III – hibrizi din grupa 400-500, potențial termic 1401-1500 UTU

– Zona II – hibrizi din grupa 500-600, potențial termic 1501-1600 UTU;

– Zona I – hibrizi din grupa peste 650, potențial termic peste 1600 UTU. 

Densitatea la recoltarea (mii plante/ha) în funcție de grupa de hibrizi și de sistemul de cultură este redată în tabelul 2.

Perioada de semănat este când la 10 cm adâncime în sol temperatura este de peste 8oC și vremea este în curs de încălzire. Calendaristic, cele mai bune rezultate se obțin când se seamănă între 1 și 20 aprilie în zona de câmpie și între 15 și 30 aprilie în celelalte zone. Distanța între rânduri este de 70 cm în cultură neirigată și 80 cm în cultură irigată. Adâncimea de semănat e de 6-8 cm, în funcție de umiditatea solului și de textura acestuia. Semănatul începe cu hibrizii timpurii, mai rezistenți la temperaturile scăzute, pe solurile cu textură ușoară, care se zvântă mai repede.

Ce pierdere de recoltă cauzează buruienile per metrul pătrat? 

Încălzirea vremii a favorizat și răsărirea buruienilor. Pagubele produse de buruieni sunt cunoscute, totuși prezint câteva date interesante din literatura de specialitate, cu privire la pierderile de recolta de grâu kg/ha boabe, pentru o buruiană/mp, în funcție de specia de buruieni: iarba vântului 4-8 kg, lobodă 2-4 kg, turiță 10-30 kg, urzică moartă 1-2 kg, mușețel 4-12 kg, troscot 3-5 kg, rocoină 4-8 kg, ventrilică 1-4 kg etc. Din enumerarea prezentată, care poate fi continuată cu multe alte specii de buruieni existente în culturile din țara noastră, rezultă importanța alegerii erbicidului folosit în funcție de compoziția floristică din cultura proprie.

În România sunt autorizate pentru grâu, conform cu Codexul din 2015, peste 60 de erbicide. Pe lângă alegerea corectă a erbicidului folosit, este obligatoriu a acorda atenție la: doza de erbicid, metoda de aplicare, cantitatea de apă folosită, reglarea corectă a echipamentului, momentul de efectuare a lucrării, dar și sensibilitatea soiurilor de grâu corelat cu faza de vegetație din momentul erbicidării. 

ȘTIAȚI CĂ…

• primul efect al acidității solului asupra plantelor este blocarea accesului spre rădăcini a principalelor elemente nutritive;

• la o valoare a acidității mai mică de pH 5, cantitatea de elemente de bază preluate de plante din sol – azot, fosfor, potasiu, sulf, calciu – este foarte mică;

• la valoarea unui pH sub 4,5, absorbția a 55 de elemente de nutriție nu se poate efectua fără aplicarea de amendamente cu calciu;

• dezvoltarea rădăcinilor plantelor pe solurile acide este de 3-4 ori mai mică decât pe solurile cu reacție neutră;

• cerințele plantelor de cultura mare față de reacția solului se încadrează între următoarele limite ale pH-ului:

– pH 5,0-6,0: cartof, lupin galben, ovăz;

– pH 5,0-7,0: grâu, porumb, tutun, secară, orez, inul pentru fuior, cânepă, lupin dulce,mazăre, fasole;

– pH 6,0-7,5: floarea-soarelui, muștar;

– pH 6,0-8,0: in pentru ulei;

– pH 7,0-7,5: sfecla de zahăr;

– pH 7,0-8,0: rapiță.

TABELUL 1 – CONSUMUL SPECIFIC DE ELEMENTE NUTRITIVE

TABELUL 2 – DENSITATEA LA RECOLTARE 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.6(167) 1 – 14 aprilie 2016