Pregătirea terenului pentru semănatul culturilor din epoca a II-a este punctul de plecare pentru noua recoltă, în care îşi pun speranţele agricultorii.

Iată câteva aspecte tehnologice importante pentru semănatul culturilor din epoca a II-a!

• Floarea-soarelui
Asigurarea necesarului de azot, fosfor şi potasiu se face fie prin aplicarea la pregătirea patului germinativ, fie odată cu semănatul, localizat, pentru a asigura condiţiile unei bune înrădăcinări şi creşterii viguroase a plantelor.
Semănatul începe când în sol, la adâncimea de semănat, se înregistrează 7 grade C (în zonele din sudul şi vestul ţării, la sfârşitul lunii martie) şi se încheie la sfârşitul decadei a doua din aprilie.
Hibridul ales trebuie să fie rezistent la mană şi la putregai cenuşiu, tolerant la Phomopsis helianti, să aibe o bună rezistenţă la secetă şi la frângere şi să prezinte toleranţă la lupoaie.

• Semănatul porumbului
În România, porumbul deţine cea mai mare pondere din suprafaţa cultivată, fiind prezent în toate zonele de câmpie şi colinare.
Trebuie acordată mare atenţie la alegerea hibrizilor: să aparţină grupei FAO corespunzătoare zonei şi să ajungă la maturitate.
Aplicarea localizată a îngrăşămintelor la semănat este generalizată în SUA, indiferent de condiţiile de sol şi de climă în care se cultivă. La noi, pentru fertilizarea localizată sunt recomandate îngrăşămintele complexe, bine granulate, cu raportul NPK de 1:2-1:3, 1:2:1 sau chiar 1:3:1. Cantitatea de îngrăşământ (substanţă brută) este de 100 -150 kg/ha.
Perioada de semănat este atunci când la adâncimea de semănat temperatura este de 8-10 grade C (1-20 aprilie în zonele de câmpie şi 15-30 aprilie în zonele colinare).
Distanţa între rânduri este de 70 cm. Adâncimea de semănat este de 5-6 cm pe solurile mai grele şi de 6-8 cm pe solurile uşoare.

• Soia
Este una din cele mai importante culturi pentru alimentaţia oamenilor, animalelor şi în diferite industrii, fiind denumită „planta minune cu peste o mie de utilizări”. În România, suprafaţa cultivată s-a diminuat, de la circa 400 mii ha în 1987, la numai vreo 65 mii ha în 2013.
Perioada de semănat a soiei este aceeaşi cu cea a porumbului, între 10 şi 30 aprilie. Semănatul în luna mai diminuează recolta. Tratarea seminţelor înainte de semănat cu biopreparatul Nitragin este eficientă, folosind 4 doze pentru sămânţă/hectar.
Distanţa între rânduri este de 50 cm şi se poate diminua în cazul semănatului în rânduri apropiate la 25 cm sau 37,5 cm.

• Semănatul fasolei pentru boabe
Începe în ultima parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai, deoarece este sensibilă la temperaturile scăzute; brumele târzii distrug plantele abia răsărite. În ziua semănatului sămânţa se tratează cu Nitragin pentru fasole, sau Nitraginul se poate aplica şi concomitent cu semănatul. Lucrarea de încorporare în sol se realizează la temperatura de 8 grade C, evitând înflorirea în perioada secetei, ceea ce determină avortarea masivă a florilor.
Desimea de semănat este de 50-55 boabe germinabile/mp în condiţii de irigare şi 40-45 boabe germinabile/mp la neirigat.

Extras din articolul redactat de Ioan Borcean, publicat în revista Ferma, ediţia 1-14 aprilie 2017!