Povestea a început în urmă cu vreo 15 ani, când inginerul Mihai Maidaniuc a subcontractat furnizarea a 25 kWh pentru utilajele sale de la Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Suceava, unitatea de gospodărire a apelor la nivel judeţean subordonată Direcţiei Apelor Siret, din cadrul Administraţiei Naţionale “Apele Române”.

În baza acordului, fermierul a realizat branşamentul de la reţea, care l-a costat peste 30.000 de lei!

Ferma a fost lăsată în beznă!

În ultimii ani, schimbându-se conducerea sistemului de mai multe ori, a intrat într-un fel de conflict cu noii şefi. „La un moment dat, Administraţia Apele Române, m-a notificat că va reduce cota la 1,5 kW pe zi, fix cât consumă sistemul de alarmă al fermei, pe motiv că nu mai are voie să livreze curent electric, instituţia neavând calitatea de distribuitor de energie. Însă, nu a trecut mult şi am primit un comunicat prin care eram somat că-mi va întrerupe şi acest fir de lumină!”, ne-a declarat agricultorul.

Şi exact aşa s-a şi întâmplat, în vara trecută: Apele Române au sistat furnizarea energiei electrice la ferma lui din Rogojeşti, chiar atunci când omul avea mare nevoie de electricitate şi pregătea sămânţa pentru înfiinţarea culturilor. Şi nici până la această dată, Mihai Maidaniuc nu se bucură de beneficiile civilizaţiei moderne!

Branşament pe bani grei!

Pentru a primi electricitate, fermierul s-a adresat furnizorului local al E.ON Energie România SA. În urma discuţiilor avute, s-a convenit să se monteze doi stâlpi de electricitate (fiecare parte să plătească câte unul), cu transfarmator, separator, cu racordare la reţeaua de frunizare. Adică, va trebui să contribuie cu 70.000 de mii de lei, iar furnizorul cu numai 25.000. Un branşament „gratuit” de 1,5 miliarde de lei vechi! 

„Asta în condiţiile în care în lege se specifică în mod expres că furnizorul de energie electrică face branşamentul gratuit. Ba mai mult, eu suport costul stâlpului, iar decontarea îmi va veni eşalonat în cinci ani. Cu ce am cheltuit şi înainte, toată povestea mă ajunge la circa un miliard şi jumătate de lei vechi. Păi, când scot eu banii ăştia din 25 de hectare de teren ca să pot plăti conform contractului?”, se întreabă cu amărăciune inginerul Mihai Maidaniuc.

Norocul lui este că derulează o afacere de nişă, oferind servicii de metrologie, calibrări şi verificări metrologice şi volumetrice la rezervoare şi depozite de tot felul. Este profesiunea lui, de acolo îşi câştigă existenţa de peste două decenii el şi familia sa.

„Apele” se opun irigaţiilor

În afară de conectarea la reţeaua de electricitate, visul lui Mihai Maidaniuc este să irige culturile şi să amenajeze o luciu de apă de vreo 3 ha pentru acvacultură. Fiica sa a absolvit Facultate de Piscicultură şi lucrarea de licenţă a avut ca temă tocmai punerea în operă a acestui proiect.

Argumentele pentru realizarea visului inginerului Maidaniuc nu sunt de neglijat: apa se găseşte la o azvârlitură de băţ de ferma lui, în luna martie va avea curent electric, iar lacul a asigurat ani la rândul irigarea terenurilor agricole. 

„Când s-a realizat amenajarea cu apă de pe Siret de la Rogojeşti, prin anii ’70, s-a avut în vedere regularizarea râului în acea zonă, construirea unei hidrocentrale pentru producerea energiei electrice şi irigarea terenurilor agricole. Astfel, sute de hectare de culturi ale fostului CAP Grămeşti au primit apă printr-un sistem local. În proiectul meu, finanţat din banii mei, apa din acumulare vine gravitaţional câteva sute de metri până la fermă. Am contractat o firmă de proiectare din Iaşi, agreată de Apele Române, şi aştept să-mi predea proiectul pentru a-l pune în operă”.

Forţat să renunţe la irigat!

Numai că lucrurile s-au precipitat. „Din motive nejustificate, se opune Administraţia Naţională şi culmea, îmi cere o declaraţie notarială potrivit căreia să nu folosesc niciodată apa din baraj! Deci, să renunţ la proiectul de irigaţii. Este de neacceptat şi mi se pare un abuz. M-am străduit să fac un colţ de rai, să redau în circuitul agricol 17 ha de teren degradat, să plantez copaci, să irig, iar statul, prin instituţiile sale, se opune! Menirea acumulării de apă de la Rogojeşti a fost şi irigarea culturilor. De ce nu se repectă?”, îşi varsă năduful Mihai Maidaniuc.

Acestuia nu-i rămâne decât să dea în judecată proiectantul care, după cum susţine fermierul, din varii motive, nu i-a predat proiectul conform contractului!

Folosinţa nu se poate schimba

Pentru a lămuri problema am cerut părerea unui specialist care lucrează în domeniul Gospodării Apelor. Potrivit acestuia, Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Suceava, “avea repartizată o cotă parte de energie electrică, din care a fost subcontractată de fermier. Pentru că această înţelegere nu aducea venituri la secţie, ci doar la ANAF, dar şi din varii motive,SGAa hotărât rezilierea contractului”, ne-a declarat expertul.  

În legătură cu proiectul pentru irigaţii, „fermierul va trebui să depună cerere şi documentaţie pentru autorizaţie pe Legea Apelor. După obţinerea autorizaţiei de exploatare se încheie contractul de furnizare a apei. De asemenea, îi va trebui un memoriu justificativ prin care să arate că atunci când s-a făcut investiţia, acumularea de apă avea folosinţă şi pentru irigaţii, deci un volum de apă de acolo era destinat pentru udarea culturilor. De altfel, acolo există sorb, priză pentru irigaţii pentru că o vreme s-au irigat sute de hectare cultivate. Trebuie menţionat că folosinţa nu se poate schimba! Iar declaraţia notarială nu este o procedură uzuală, cel mai probabilSGAa urmărit să aibă acoperire în acte şi să-i refuze eliberarea autorizaţiei”, a precizat specialistul, fost director al unui Sistem de Gospodărire a Apelor şi ANIF.

Agricultură fără pământ se poate. Dar nu şi fără apă. Prin urmare este firesc ca toţi cei care lucrează în domeniu să dorească să ştie cât mai exact ce resurse au la dispoziţie. Află câtă apă are România pentru irigaţii şi câtă foloseşte de fapt?

2,3 miliarde de oameni trăiesc în ţări cu stres hidric! Cine este proprietarul apelor din precipitaţii?

un articol de

MARIAN MUŞAT