Anul Nou a reînnoit şi speranţele agricultorilor - Revista Ferma
8 minute de citit

Anul Nou a reînnoit şi speranţele agricultorilor

Prima preocupare este legată de campania din primăvară. Ne vom focaliza acum pe lucrarea de condiţionare a seminţelor din loturile semincere pentru fermierii care au produs sămânţă. La semănat se folosesc numai seminţele provenite din loturile semincere a căror recunoaştere s-a efectuat în câmp şi dacă după recoltare s-a făcut controlul calităţii seminţelor în laboratoare autorizate.

Controlul stării de vegetaţie a culturilor de toamnă_b
Probele destinate verificării calităţii loturilor de sămânţă se ridică numai după prealabila condiţionare a lotului. Pentru ca rezultatele analizelor să fie conforme cu valoarea lotului, foarte important este să se respecte intensitatea ridicării probelor primare din toate straturile vracului omogenizat. Formarea probei de laborator se face prin omogenizarea probelor primare, după care se ambalează şi se etichetează cu datele cunoscute. Înaintea luării probelor primare verificaţi calitatea condiţionării, omogenizarea, mărimea lotului şi corecta etichetare a acestuia. În general, la cereale (cu excepţia meiului şi a sorgului, la care mărimea maximă a lotului este de 10.000 kg), cât şi la leguminoasele cultivate pentru boabe mărimea maximă a lotului este de 20.000 kg. Pentru fiecare specie dimensiunea lotului este specifică, de exemplu: cânepă – 10.000 kg, in – 5.000 kg, şofrănel – 2.500 kg, muştar alb şi coriandru – 5.000 kg, iar la muştar negru, chimion, anason şi fenicul – 2.500 kg etc.
Pentru seminţele depozitate în saci, loturile formate din 1-5 saci vor fi sondate din fiecare sac, iar din loturile cu număr mai mare de saci se vor ridica probe din 5 în 5 saci.
Procedând corect la condiţionarea loturilor şi ridicarea probelor pentru laborator se evită nepotrivirile dintre datele din buletinul de analiză şi realitatea calităţii lotului, evitându-se astfel litigiile între cumpărător şi vânzător sau alte neplăceri.

fertilizant_b

Controlul stării de vegetaţie a culturilor de toamnă
Semănatul în toamnă a unui număr mare de soiuri cu provenienţă diferită, verificate sau nu în reţeaua naţională de încercare şi omologare a soiurilor, motivează efectuarea cu atenţie a determinărilor privind starea de vegetaţie în această lună de iarnă. Cea mai sigură metodă rămâne ridicarea de monoliţi din toate parcelele, de 30 cm lungime, 30 cm lăţime şi 20 cm adâncime, astfel ca fiecare să aibă câte două rânduri de plante. Lădiţele cu monoliţi se ţin 2-3 zile în camere neîncălzite, apoi se pun la temperatura de 20oC şi după 12 zile se stabileşte procentul plantelor îngheţate şi se fac determinări cu privire la numărul de plante rămase în vegetaţie. În funcţie de densitate şi de vigurozitatea plantelor fie se stabileşte orientativ data fertilizării cu îngrăşăminte cu azot, chiar mai devreme în culturile cu densitate mică, pentru a ajuta înfrăţirea cu fraţi fertili, fie se amână fertilizarea în culturile cu densitate mare, pentru a evita căderea viitoare a plantelor.
În culturile semănate târziu şi răsărite doar parţial sau nerăsărite, este necesară stabilirea viabilităţii plantelor în curs de răsărire sau abia răsărite, folosind soluţia de tetrazoliu 0,5%, care colorează celulele vii în roşu.

Controlul stării de vegetaţie a culturilor de toamnă_b

Când, unde şi ce îngrăşăminte aplicăm!
Achiziţionarea îngrăşămintelor pentru fertilizarea semănăturilor de toamnă este pe agenda lucrărilor de iarnă. În agricultura modernă se înlocuiesc motivat denumirile actuale de „aplicarea îngrăşămintelor şi fertilizarea culturilor” cu „elaborarea sistemului de nutriţie a plantelor”. Aceasta înseamnă că în agricultura de tip nou se impun noi reguli tehnice şi economice în această problemă importantă, ceea ce presupune o cunoaştere profundă a relaţiilor dintre plante şi sol şi astfel să se aplice numai cantităţi de îngrăşăminte necesare realizării unui scop bine definit (mărimea recoltei, calitatea acesteia), atunci când plantele au nevoie şi după epuizarea nutrienţilor naturali existenţi. În acest fel se reduc cheltuielile şi se rezolvă problema poluării.
În prezent voi insista asupra unor aspecte care deşi sunt cunoscute an de an, apar numeroase greşeli în folosirea îngrăşămintelor cu azot, în corelaţie cu zona în care ne găsim, cu planta pentru care le aplicăm şi cu solul pe care este cultivată.
• Pentru zona de deal, dintre îngrăşămintele cu azot, cel mai potrivit este azotatul de calciu (nitrocalcarul) şi sub nici o motivaţie nu se poate folosi sulfatul de amoniu, care, în această zonă cu soluri acide, ar produce mai mult rău decât bine.
• În zonele cu soluri sărăturate lucrurile se inversează, adică cel mai potrivit este sulfatul de amoniu.
• Pe solurile din câmpie, cel mai folosit este azotatul de amoniu.
Îngrăşămintele singulare cu fosfor (superfosfat) sau cu potasiu (sare potasică) nu se pot aplica în primăvară pentru nici o cultură, acestea fiind greu solubile, deci nu vor mai fi folosite în aces an de către plante.
Suprafeţele pe care nu s-au aplicat din toamnă îngrăşăminte cu fosfor şi cu potasiu pentru culturile de primăvară, în special pentru sfecla de zahăr, cartof şi floarea-soarelui, este obligatoriu ca în primăvară, la pregătirea patului germinativ, să se aplice îngrăşăminte complexe, cu toate cele trei elemente: azot, fosfor şi potasiu de tipul: 13:27:13 sau 26:26:26 etc.
Pentru culturile de toamnă (grâu şi orz) care nu au fost fertilizate înainte de semănat cu îngrăşăminte cu fosfor, o soluţie, dar nu una tocmai fericită, este să se aplice pe teren îngheţat în aceste luni îngrăşăminte complexe cu azot şi cu fosfor. În acest fel, o mică parte din fosforul din aceste îngrăşăminte va fi folosit de cultura la care se aplică, iar diferenţa va rămâne în sol pentru cultura următoare.
Alte lucrări de sezon sunt:
• Acolo unde a căzut un strat gros de zăpadă pe sol neîngheţat, care pune în pericol asfixierea plantelor, tăvălugirea este o lucrare recomandată.
• În cazul în care în unele zone apar băltiri pe culturi, se impune deschiderea de rigole pentru evacuarea apei;
• Verificarea săptămânală a produselor depozitate.
• Încheierea reparaţiilor utilajelor necesare în campania de semănat al culturilor din epoca I.

 

ŞTIAŢI CĂ…
• În perioada de iarnă, denumită şi perioada de criptovegetaţie pentru culturile semănate în toamnă, până la scăderea temperaturii sub -5oC, continuă procesul de fotosinteză;
• Iarna continuă şi absorbţia azotului şi folosirea acestuia de către plante în procese importante de morfogeneză;
• În condiţiile menţionate, în culturile de grâu, orz, orzoaică, triticale şi secară semănate în toamnă după culturi care lasă solul sărăcit în azot, dacă înainte de semănat nu s-au aplicat îngrăşăminte cu azot, ele trebuie aplicate cât mai repede. Motivaţia efectuării acestei lucrări în condiţiile menţionate o găsim în faptul că în perioada de iarnă trebuie mărită concentraţia azotului din sol, deoarece absorbţia de către plante se face mai greu;
• În parcelele în care culturile de cereale de toamnă sunt în rotaţie după plante leguminoase cultivate pentru boabe sau furajere, cât şi în parcelele unde s-au aplicat înainte de semănat îngrăşăminte cu azot, în prezent fertilizarea poate fi amânată până în primăvară, evitând astfel pierderile de azot prin levigare.

CEREM PREA MULT?
La început de an, se impune ca factorii de decizie să adopte unele măsuri urgente care ar uşura munca fermierilor în producerea pâinii acestei ţări:
– să apară odată, până nu-i prea târziu, Legea vânzării pământului şi să se înfiinţeze o bancă românească, una care să-i ajute pe fermierii noştri să cumpere teren, nu pe cei veniţi de pretutindeni; sperăm că şi cei care spun că străinii nu pleacă cu pământul ţării se trezesc şi văd că pământul rămâne, dar roadele lui pleacă spre meleaguri străine, iar beneficiile ţării sunt ruşinos de mici;
– cei din fruntea ţării să nu mai blocheze codul silvic, întrucât pădurea reprezintă „plămânul” ţării şi ne asigură o climă favorabilă, de care a depins, în bună măsură, sănătatea şi bunăstarea acestui popor. Azi, străinii câştigă prin căi numai de ei ştiute miliarde de euro, iar noi rămânem cu munţii golaşi, cu fenomene grave de eroziune, cu secetă şi cu multe alte rele;
– cei de care depinde refacerea sistemelor de irigaţii să se pună de acord şi să reabiliteze infrastructura de irigat. Modificările climatice au dat destule semne că nu-i departe ziua când cei nepregătiţi vor fi cu ochii în lacrimi de neputinţă în faţa naturii, care nu iartă.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →